Pe 4 iunie, Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel, martirizati in secolul al IV-lea, cinstirea lor facandu-se in aceasta zi inca din vechime. Ei fac parte din cei 36 de mucenici care au patimit pentru Hristos pe pamantul tarii noastre, in vechea cetate Noviodunum, Isaccea de astazi, la sfarsitul veacului al III-lea si inceputul veacului al IV-lea.
Sfintele trupuri ale celor patru mucenici au fost descoperite printr-o fericita intamplare in vara anului 1971 si sunt printre putinele moaste intregi din intreaga lume ortodoxa.
Dupa ce Zotic, Atal, Camasie si Filip au fost martirizati in cetatea Noviodunum, crestinii le-au luat trupurile in taina si le-au depus intr-o cripta martiricon din Niculitel, unde se mai aflau si moastele altor sfinti mai vechi. Faptul in sine este deosebit de important. El dovedeste nu numai ca crestinismul propovaduit de Sfantul Andrei in teritoriul lupilor de la Istru fusese acceptat de timpuriu de catre locuitorii autohtoni ai acestei margini de lume, ci si ca fusese marturisit muceniceste. Lucru probat, iata, de grija crestinilor contemporani celor patru sfinti de a le depune trupurile martirizate alaturi de cele ale altor mucenici care il marturisisera pe Hristos, dupa unele pareri, cu aproximativ un secol mai inainte.
Cercetarile arheologice desfasurate aici au scos la iveala vechiul mormant martiric, ridicat pentru adapostirea a doi sfinti ale caror nume nu s-au pastrat insa. Mormantul mai avea si o constructie anexa. In pamantul de sub cripta, arheologii au descoperit doua vase de ofranda si o placa de gresie cu inscriptia in limba greaca: "aici si acolo sangele martirilor".
Deasupra criptei a fost zidita ulterior o basilica din piatra in care s-a slujit mult timp dupa aceea. Razboaiele, pustiirile si inrobirile produse de neamurile navalitoare in drumul lor spre Roma Eterna au dus la caderea multor cetati de pe malurile fluviului, dar si la distrugerea zidurilor basilicii de la Niculitel, ce pastra sub pardoseala ei cripta cu nepretuitele odoare ale crestinismului primar.
Descoperirea sfintelor moaste dupa o ploaie torentiala
Numeroasele ploi torentiale care au cazut in vara anului 1971 la Niculitel au spalat o ulita dintr-o parte a satului, lasand sa se vada o misterioasa cupola de piatra. Localnicii au crezut ca este vorba despre un loc in care fusese ingropata o comoara. Cativa dintre ei s-au incumetat si au spart cupola, coborand in cripta un felinar. Cand au vazut ramasitele pamantesti, s-au speriat si au anuntat autoritatile. Cercetatorii sositi la fata locului au descoperit in cripta osemintele celor patru sfinti puse intr-un sicriu din lemn, iar pe unul dintre pereti, deasuprea sicriului, doua inscriptii grecesti scrise cu rosu in tencuiala: "Martirii lui Hristos" si "Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos". Fiecare inscriptie era protejata de cate o cruce cu monograma Mantuitorului Iisus Hristos.
Despre vietile acestor sfinti nu se cunosc prea multe lucruri. Numele lor sunt trecute in martirologiile siriac si ieronimian, care le asaza pomenirea in ziua de 4 iunie, lucru pastrat de Biserica Ortodoxa pana astazi.
Salvarea moastelor intr-o noapte de ianuarie
Autoritatile vremii au incercat, ca si in alte cazuri similare (Adamclisi, spre exemplu), sa musamalizeze descoperirea si sa nu sufle o vorba despre sfinti. Din acest motiv, moastele au fost lasate pe loc pentru multa vreme, supuse intemperiilor, pretextandu-se ca ele trebuie cercetate de catre specialisti de la Bucuresti. In noaptea de 17 ianuarie 1973 insa, cu binecuvantarea fericitului intru adormire Antim Nica, arhiepiscopul Dunarii de Jos din acea perioada, Preasfintitul Gherasim Constanteanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Ramnicului, impreuna cu parintele consilier Dumitru Capaciurea de la Macin au ridicat cu evlavie si curaj sfintele moaste, trecand peste toate ordinile Securitatii si ale celorlalte autoritati din zona, si le-au dus la Manastirea Cocos, unde au fost pregatite si apoi asezate spre venerare credinciosilor. Vestea s-a raspandit cu repeziciune, credinciosii au inceput sa vina cu sutele la sfintele moaste, zadarnicind astfel incercarile de a se face disparute sfintele relicve crestine.
Din acea memorabila noapte si pana astazi, moastele Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip se pastreaza intr-un baldachin de cires care poarta pe el zugravita icoana celor patru sfinti. Curajoasa recuperare a sfintelor moaste este eternizata intr-o fresca pictata in pronaosul bisericii vechi cu hramul "Sfantul Atanasie cel Mare din Niculitel", in anul 1990, de catre pictorul Grigore Popescu.
"Pastrarea acestor sfinte moaste in tainita pamantului mai bine de o mie de ani, ca si descoperirea lor in 1971 reprezinta, cu adevarat, un lucru dumnezeiesc si un dar nepretuit pe care Cerul l-a facut neamului nostru crestin din nastere si cinstitor al lui Dumnezeu "Cel minunat intru Sfintii Sai"", arata intr-un interviu acordat ziarului nostru Preasfintitul Visarion, Episcopul Tulcii.
O data pe an, sfintii se intorc in cripta martirica
Importanta cu totul exceptionala a ansamblului paleocrestin de la Niculitel pentru istoria crestinismului romanesc, dar si pentru cel universal, a determinat Arhiepiscopia Dunarii de Jos sa ridice in anii a80 ai secolului trecut, in plina epoca ateista, un edificiu care protejeaza martiriconul si ruinele basilicii paleocrestine, in incinta caruia sunt expuse vestigiile gasite in acest loc sfant in timpul sapaturilor arheologice. Odata cu intronizarea Inalt Preasfintitului Teodosie ca Arhiepiscop al Tomisului, s-a instituit traditia ca, in fiecare an, in preziua praznuirii Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip, dupa oficierea Sfintei Liturghii in biserica mare a Manastirii Cocos, sfintele moaste sa fie purtate in procesiune la Isaccea, apoi la martiriconul din Niculitel, unde se face priveghere toata noaptea. Apoi, sunt depuse exact in cripta in care au fost descoperite, unde raman pana a doua zi. Dupa incheierea praznicului, ele sunt purtate in mare cinste spre Manastirea Cocos, unde vor aduce bucurie si alinare vietuitorilor de aici si miilor de inchinatori care vin din intreaga tara, pana anul viitor cand vor fi din nou purtate, ca si acum mai bine de 16 secole, in respect si venerare, spre locurile in care au patimit si au fost inmormantati.
La final sa spunem si noi in aceasta zi, asa cum ne indeamna episcopul locului, Preasfintitul Visarion: "Veniti toti credinciosii sa laudam pe Zotic, pe Atal, pe Camasie si pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care au propovaduit adevarata credinta si au primit cununa cereasca!".
Dumitru MANOLACHE
Sursa: ziarullumina.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.