Când ne preocupă păcatele altora, ne stabilim singuri misiunea de a-i îndrepta, considerându-ne chemaţi să-i ajutăm pe bieţii nefericiţi, subliniindu-le păcatele şi explicându-le cum pot deveni mai buni. „Nu-i criticăm, doar îi ajutăm”, aşa ne spunem nouă înşine, iar lor le spunem: „Să nu vă simţiţi ofensaţi. Eu încerc doar să vă ajut să vă vedeţi defectele, ca să vă puteţi îndrepta. Mie-mi pasă de dumneavoastră şi doresc să aveţi parte de tot ce-i mai bun în viaţă.”

Realitatea este că, de cele mai multe ori, spiritul critic e contraproductiv, deoarece intervenţiile noastre pot fi nişte lovituri fizice aplicate persoanei pe care ne-am pus în minte s-o îndreptăm, iar remarcile noastre critice la adresa comportamentului, a personalităţii sau a păcatelor acelei persoane îi pot face mai mult rău decât bine. Dacă dorim cu adevărat să ajutăm pe cineva, să-i oferim gânduri bune şi pline de omenie, să-i adresăm cuvinte afectuoase de încurajare şi să ne rugăm pentru persoana respectivă. Nu-i vom face nici o favoare dacă ne vom erija în psihoterapeuţi de ocazie. Cuvintele de îmbărbătare sunt mai folositoare şi ajută mai mult decât orice critici sau comentarii negative.

Numai Mântuitorul Hristos poate schimba inima unui om, numai El îl poate îndemna pe un păcătos spre pocăinţă şi numai El îl poate vindeca. Noi putem fi de folos doar ducând oamenilor mesaje de iubire hristică şi demonstrându-le, prin modul nostru de viaţă şi prin afecţiunea noastră, că nu-i judecăm, ci ne rugăm pentru ei.

Desigur, vor exista şi anumite situaţii când va fi necesar ca oamenii să fie îndreptaţi, pentru binele lor. Dacă vom fi implicaţi într-o asemenea situaţie, să ne asigurăm că tot ce vom spune va porni din iubire creştinească, iar felul în care ne vom adresa celor care au greşit va fi cât se poate de delicat şi binevoitor. Preoţii, părinţii, şefii, uneori chiar prietenii solicitaţi să ofere sfaturi de îndreptare, trebuie să aibă grijă ca iubirea să fie nota dominantă a mesajului lor.

Sfântul Duh ne dă puterea de a trăi în Hristos şi de a-i iubi pe semenii noştri. Numai harul lui Dumnezeu va putea schimba inimile oamenilor, iar noi nu avem voie să intervenim cu spiritul nostru critic în viaţa nimănui, pentru a nu împiedica lucrarea Duhului Sfânt în existenţa lor.

Parintele Trifon

Dimineti cu Dumnezeu, Editura Sophia

Cumpara cartea "Dimineti cu Dumnezeu"

 

• Patimile - boli ale sufletului
  Publicat in : Credinta
• Cum se nasc patimile ?
  Publicat in : Editoriale
• Patimile si Invierea in psalmi
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Patimile Celui fara de patimi
  Publicat in : Saptamana Patimilor