Oricine a descoperit frumusetea si bogatia lecturii a ajuns sa vada in carte un prieten. Insa, asa cum in viata reala se intampla sa legam relatii de prietenie cu anumite persoane care nu ne zidesc sufleteste ci, din contra, ne indeparteaza de dreapta vietuire crestina, tot asa putem ajunge sa ne faurim "falsi prieteni” in universul lecturii.
Cu atat mai primejdioasa pentru viata duhovniceasca a crestinului este situatia in care, fiind preocupat de problematica spiritualitatii, acesta ajunge sa citeasca mai degraba o literatura indoielnica pe aceasta tema, decat acele carti scrise in Biserica, de catre oameni purtatori de Duhul Sfant.
Astazi, piata cartii de asa-zisa spiritualitate abunda in lucrari despre rugaciune, viata de dupa moarte, ingeri, minuni, dar care nu au nimic in comun cu spiritualitatea Bisericii Ortodoxe. Mai mult, aceste carti sunt pline de invataturi pagane, gnostice, ezoterice, oculte, care, in lipsa discernamantului duhovnicesc, ne despart de Hristos.
Popularitatea acestor carti ne arata ca deceniile de materialism stiintific au condus totusi la o sete dupa spiritualitate, dar care se poate manifesta in directii gresite atunci cand ajungem sa confundam spiritualitatea Bisericii Ortodoxe cu alte forme de spiritualitate.
Doar pentru faptul ca aceste carti vorbesc despre viata de dupa moarte, duhuri, ingeri, rugaciune sau meditatie sau chiar despre Iisus Hristos, nu inseamna ca sunt si conforme cu invatura si experienta Bisericii.
Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan scria crestinilor in Intaia Epistola Soborniceasca: "Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume. (1 Ioan 4:1).
Fiind o "intrupare” a gandurilor celui care a scris-o, orice carte face manifestate anumite duhuri (puteri sau energii) prin mijlocirea cuvantului. A lectura nu presupune doar a inmagazina informatii, cat a participa la aceste duhuri, fapt ce da nastere intru noi la ganduri si stari sufletesti felurite: pace, bucurie, intristare, deznadejde, manie etc.
In ceea ce priveste deosebirea duhurilor, se intampla adesea ca noua sa ne lipseasca discernamantul duhovnicesc. Ba, mai mult, din pricina mandriei, nu cerem sfat duhovnicului legat de cele ce citim. Fie credem ca suntem in masura sa ne alegem singuri lecturile legate de spiritualitate, fie ne amagim crezand ca citim doar pentru a ne imbogati "cultura generala”. In cele mai multe cazuri, citirea acestor carti vatamatoare de suflet se arata a fi asemenea unei otraviri lente.
Desi par a ne oferi solutii de moment, pe termen lung vom constata nu numai ca problemele noastre persista dar s-au si agravat. Nu ne gasim pacea, suntem contrariati de cat mai multe intrebari, ajungem sa relativizam invatatura Bisericii si lucrarea lui Hristos. Astfel, ajungem sa credem in "cai” catre mantuire, uitand ca Mantuitorul a spus "Eu sunt Calea...” Nu vom stii niciodata ce cale sa urmam atat timp cat "falsii prieteni” ne vor indrepta catre cai straine.
Aceasta stare nefireasca trebuie sa nasca in noi dorinta de a nu ne mai face calauzitori din acesti "falsi prieteni” si a cere iertarea pacatelor si sfat duhovnicesc de la Hristos prin mijlocirea unui duhovnic. Un parinte care sa ne arate si sa ne binecuvinteze calea catre Parintele Ceresc.
Dar, desi nazuim dupa imbogatirea in Dumnezeu, aceasta nu se va putea implini decat ca rezultat al unui act de smerenie din partea noastra, recunoscand marginirea ratiunii, stiintei si intelepciunii noastre.
Este nevoie sa nu mai punem pe primul plan intelepciunea acestei lumi, acea "cunostinta care ingamfa”, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, fie ca suntem oameni mai putin invatati, fie ca suntem oameni de cultura, intelectuali rasati.
Sfantul Antonie cel Mare ne arata in aceste cuvinte ca, potrivit intelepciunii lumii acesteia, ne consideram persoane rationale in chip eronat: "Oamenii se socotesc rationali. Insa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti. Dar rationali sunt numai aceia, cari au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savarsesc cu multa multumire catre Dumnezeu.”
Aceasta intelepciune dumnezeiasca nu o va putea intalni crestinul altundeva decat in Sfanta Scriptura, Scrierile Sfintilor Parinti, Vietile Sfintilor, Pateric, Filocalie, carti scrise de oameni purtatori de Duh Sfant, pe care generatii de crestini le-au citit si, prin harul lui Dumnezeu, si-au sfintit viata. Toate aceste carti ne calauzesc pasii catre rugaciune si catre viata in Hristos, in Biserica. Dar, chiar si acestea trebuie citite sub indrumarea duhovnicului, participand la viata Bisericii, spre a nu le intelege in chip patimas.
Asa cum se spune ca “suntem ceea ce mancam” tot astfel putem afirma ca “suntem ceea ce citim”. Trebuie sa avem intotdeanuna in vedere ca o carte nu ne poate schimba doar modul de a gandi, ci si modul de a fi. Sa cautam mai ales compania acelor carti care ne arata “modul de a fi al lui Dumnezeu” si calea catre asemanarea cu El.
Astfel, ne vom putea ruga Lui, impreuna cu Psalmistul David: "Se topeste sufletul meu dupa cuvantul Tau... Aceasta m-a mangaiat intru necazul meu, pentru ca cuvantul Tau m-a viat... Cuvintele gurii Tale sunt mai de pret decat mii de comori de aur si de argint... De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu... Faclie picioarelor mele sunt cuvintele Tale si lumina cararilor mele... " ( Ps. 118, 72, 92, 105).
Radu Alexandru
-
Cititul si rugaciunea - hrana pentru suflet
Publicat in : Religie -
Lectura a renascut: Citeste mult, dar nu multe !
Publicat in : Editoriale -
Lectura sa nu inlocuiasca rugaciunea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Despre corecta citire a Sfintilor Parinti
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.