Cei vechi se numeau in sapte randuieli

Cei vechi se numeau in sapte randuieli Mareste imaginea.

La monahii cei vechi se aflau şapte rânduieli în muntele acesta. Şi acestea şapte aveau o unire în călugărie, numai numirea schimbându-şi, adică: chinoviaţii, postnicii, schiteii, liniştitorii, peşteranii şi care sunt la catismă şi se linişteau împrejurul mănăstirii şi idioritmiţii.

Cei din chinovii sunt aceştia care sunt într-o mănăstire adunaţi şi le au toate de obşte: trapeza una, la slujbă cu toţii, având un stareţ peste toţi, supunându-se întru toate şi făcând ascultare.

Cei de-al doilea sunt schiteii, care aveau viaţă mai înaltă decât chinoviaţii, se linişteau deosebi prin locuri liniştite, două sau trei stadii departe unul de altul, şi se nevoia fiecare deosebi după puterea sa. Dar în ziua de astăzi au pierdut viaţa schiteiască şi se numesc chilioţi în loc de schiţei. Iar liniştitorii erau care se uneau cu cei de sus schiţei, şi aceştia erau adunaţi, şi ţineau de obşte viaţă, precum ruşii astăzi la Schitul Prorocul Ilie, la Pantocrator, numai coliba lor o aveau deosebit, la locuri liniştite, precum şi cei de astăzi schiţei. Hrana şi rucodelia le erau de obşte şi o biserică sobornicească întru care se adunau la privegheri şi la Liturghii.

Iar în ziua de astăzi şi liniştitorii şi-au pierdut liniştea şi s-au apucat de deşartă cugetare a vieţii, şi s-au făcut şi aceştia chilioţi mincinoşi, vânzând şi cumpărând colibele, şi primesc şi milostenie din care se şi fericesc. Iar chilioţii adevăraţi sunt cei care cu ostenelile lor trăiesc, şi nu voiesc să primească milosteie, şi se nevoiesc cât pot, şi păzesc canoanele vieţii monahiceşti.

Vai de schiteii cei de acum, care primesc milostenie şi nu o lucrează, şi apoi o cheltuiesc la cele pământeşti şi deşarte, şi prisosul îl învistieresc! Unii ca aceştia nu sunt schiţei, ci listei, adică unii care răpesc sânge străin şi socotesc că fac cele plăcute lui Dumnezeu, şi se îndreptează că acesta este meşteşugul lor. Aşa cei de astăzi schiţei fac şi zic că slujesc lui Dumnezeu, şi că sunt plăcute faptele lor. Insă eu zic: să ştie că nu slujesc lui Dumnezeu, după cum ei socotesc, ci slujesc lui mamona, pentru aceea zic că s-au făcut tâlhari.

O, părinţilor, către toţi zic: lăsaţi reaua voastră obişnuinţă şi puneţi început măcar acum, şi petreceţi după chipul vostru cel monahicesc şi după făgăduinţa schimei!

Socotiţi, o, părinţilor, cum împărăţiile lumii acesteia atâta chivernisesc pe cei stăpâniţi şi priveghea-ză de se face ceva între dânşii, încât oamenii să doarmă fără de frică şi fără de grijă, lăsând casele lor deschise, şi să nu le fure lucrurile lor. Intre care până în ziua de astăzi asemenea este Sfântul Munte acesta, prin cercetarea Preasfintei Stăpânei noastre. Că vă păzeşte darul ei şi nu vă temeţi de vrăjmaşii voştri.

Insă pentru nemulţumirea voastră şi defăimarea schimei monahiceşti, iubirea de avuţii şi dihoniile dintre voi, o să vă vie urgie a risipirii şi o să lăsaţi casele deschise şi o să fugiţi, şi o să vă temeţi de cea dintre voi răpire mai mult decât de cea de la vrăjmaşi şi tâlhari, şi nu o să vă mai încredeţi unul pe altul din tâlhărească voastră răpire, şi o să încuiaţi casele unul de frica altuia, şi mare grijă o să aveţi şi pentru averile adunate. Şi frica aceasta nu va lipsi de la voi, şi o să vă tremure inima ziua şi noaptea ca să nu prăpădiţi lucrurile voastre. Şi în toate zilele o să aveţi frică să nu vă omoare cineva, fiindcă aţi pierdut fericita neagoniseală, care nu are frică nici de vrăjmaşii cei văzuţi, nici de cei nevăzuţi.

Al treilea - cei din catisme, împrejurul mănăstirii, precum în ziua de astăzi stau vierii şi cei ce îşi cumpără pâinea, iar în vechime erau cei ce nu puteau să rabde tulburarea chinoviei. îi trimiteau la catisme ca să se liniştească, cei care se nevoiau după puterea lor şi se înfrânau. Dar în ziua de astăzi şi aceştia, văzând pe cei defăimători, şi-au pierdut buna rânduială a lor şi înfrânarea şi s-au abătut la altele.

Al patrulea - cei din peşteri, care trăiau ca cei fără de trupuri şi se nevoiau peste fire, aveau desăvârşit neagoniseală şi negrija de cele pământeşti, şi trăiau cu puţină pâine uscată, cu apă, şi acestea cu înfrânare. Iar în ziua de astăzi şi această vieţuire s-a prăpădit din Sfântul Munte.

Al cincilea - postnicii, care în ziua de astăzi sunt schiteii. Şi precum cei mai dinainte schiţei au pierdut petrecerea schiteiască şi s-au făcut chilioţi, aşa şi postnicii au pierdut postniceasca vieţuire şi în loc de postnici s-au numit aschitei. Iar în ziua de astăzi au pierdut şi aceştia schiteiască vieţuire şi au căzut în slobozenie. Insă numirea este bună la dânşii şi acum, dar petrecerea vicleană, că şi aceştia s-au făcut chilioţi.

Al şaselea - idioritmiţii, adică cei ce petrec în voile lor. Aceasta era petrecerea idioritmiţilor celor din mănăstiri pe care o aveau în vremurile vechi, vieţuire plăcută lui Dumnezeu, petreceau ca cei liniştitori, împodobiţi cu faptele bune. Iar în ziua de astăzi au pierdut de tot viaţa monahicească şi vieţuiesc ca mirenii cei din lume. Că până acum, de se şi leneveau la cele călugăreşti, dar păzeau curăţenia, şi aceasta îi despărţea de lumeni. Iar în ziua de astăzi au pierdut şi această curăţenie, că o întinează privind cu împătimire la tinerii cei fără de barbă pe care îi au prin mănăstiri. Şi s-au stricat cu aces-tea şi şi-au pierdut mântuirea.

Al şaptelea - liniştitorii, care se linişteau în multe locuri ale muntelui. Iar în ziua de astăzi şi aceştia s-au făcut cerşetori şi s-a stricat desăvârşit vieţuirea lor, dimpreună cu celelalte vieţuiri. Numai chinoviile se mai ţin până în ziua de astăzi, însă nu ca cele vechi, fiindcă li s-a stricat gustul şi lor, adică ascultarea, unirea frăţească, neagoniseală şi curăţenia întregii înţelepciuni. Că urmează cele potrivnice, adică nesupunerea, urâciunea, învrăjbirea între dânşii, grăirea împotrivă, silnica învistierire, nepaza blagoslovniei şi întinăciunea fecioriei, din împreună-petrecerea cu cei tineri pe care îi primesc şi vieţuiesc împreună cu dânşii.

Insă şi liniştitori, şi schiţei, şi postnici se află, dar şi-au pierdut dulceaţa petrecerii şi cugetă cele deşarte, cum să trăiască trupeşte, iar cei din peşteri s-au prăpădit de tot.

Şi idioritmiţi se află, dar şi-au pierdut desăvârşit puterea călugăriei cu tinerii cei fără de barbă, cu răpiri, cu nedreptăţi, cu învistierire fără de lege şi cu dobânzi. Schiţei sau chilioţi se află şi ei, dar s-au împătimit la lucrarea pământului, cu care au pierdut gustul vieţii monahiceşti şi nu se mai simt că sunt monahi. Au schima pe dânşii, dar vieţuiesc mireneşte, ca rumenii. Şi cei din catisme se află, însă şi aceştia, văzând pe alţii, s-au dedat la slobozenie. Şi postnici se află, însă peste dânşii nu se mai află desăvârşit viaţă monahicească, ci trăiesc cu multă împătimire la cele pământeşti, cu deşarte griji înconjuraţi. Şi toţi dimpreună se nevoiesc, cum să adune şi să învistierească metalele pământului. Au dobândit nefrica lui Dumnezeu şi se nălucesc că fac ceva, însă lucrarea lor toată priveşte spre agoniseli şi e pornită cu totul din nefrica lui Dumnezeu, spre toate faptele cele rele, care sunt: zavistia, mânia, iuţimea, pomenirea de rău, nemilostivirea, iubirea de argint şi de averi, necurăţia, nesimţirea şi a cugeta la cele deşarte.

Şi aşa aflându-se împătimiţi la cele pământeşti, îşi pierd în zadar ostenelile cele duhovniceşti. Se silesc lucrând grădini, vii şi pomi de tot felul, şi cu acestea şi-au zdrobit mântuirea lor, ca vasele olarului pentru bani.

Dacă întrebaţi, o, postnicilor şi aschitei, din ce s-a zdrobit mântuirea voastră (eu, cel din punere fiu al lui Dumnezeu Nil), vă răspund: că aţi făcut în viaţa monahicească multe feluri de fapte rele împotriva schimei şi a vieţuirii voastre. Că cei vechi se schimbau din schiteiască în postnicească vieţuire, iar voi lăsaţi schiteiasca vieţuire şi vă schimbaţi întru cea deşartă şi mincinoasă petrecere, uneltind pe a judeca şi a osândi unul pe altul. Aceasta se unelteşte mai mult împrejurul mesei voastre, a idioritmiţilor şi a schiteilor, unde mâncând şi bând mai mult grăiţi de rău, judecând şi defăimând pe toţi. Şi întrebuinţaţi bucate îndulcitoare şi poftitoare. Nu urmaţi măcar pe necredincioşii agareni, care stau la masă cu adâncă tăcere şi nu vorbesc unul cu altul.

Această multă cuvântare a mesei se cheamă mâncare de cărnuri, fiindcă cu judecata mănâncă carne de om. Aţi căzut întru aceste patimi din pricină că aţi pierdut gustul vieţii monahiceşti deasupra voastră. Pentru aceea zic iarăşi: Scoală, Cuvioase părinte Petre al Athonului! Scoală-te să vezi pe cei împreună schiţei cum vieţuiesc astăzi, că nu au asupra lor nici umbră de vieţuire schiteiască, ci vieţuiesc ca lumenii cei bogaţi şi se rătăcesc ca iezii în văi şi în prăpăstii! S-au dat la multa grijă pentru avuţii şi a sluji pântecelui. Umblă încoace şi încolo după cele deşarte, cugetând ce să agonisească şi să învistierească, ca să se îmbogăţească. S-a pustiit vieţuirea schiteiască, au lăsat petrecerea cu care au început şi vieţuiesc spre pierzare. S-au întors cu cugetul lor la vieţuirea cea lumească întru care au petrecut mai înainte în lume.

Lumenii, deşi au tulburări pentru cele de nevoie, dar au frica lui Dumnezeu. Iar aceşti monahi ai vremii de acum nu au nici frica lui Dumnezeu şi au defăimat şi poruncile monahiceştii vieţuiri, dir pricina tulburărilor şi grijilor celor multe. Dumnezeu să-i miluiască, căci s-au făcut prea ticăloşi!

Ah, părinţilor, din două una are să se aleagă: ori cu adevărat pocăiţi-vă, ori o să vină urgia risipirii de la barbari, ca să facă dreaptc răsplătire. Dar ce folos pentru astfel de alegere? Este mult mai bine ca singuri să alegeţi pe cea mai bună, adică să alergaţi cu pocăinţă fierbinte către Dumnezeu şi să faceţi părăsire de răutăţi, să urâţi tul burările şi deşertăciunile vieţii acesteia cele deşarte şi nefolositoan şi de suflet pierzătoare, şi să vă grijiţi numai pentru mântuirea sufletelor voastre.

Cuvintele Preacuviosului părintelui nostru Nil Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul; Editura Sophia

Cumpara cartea "Cuvintele Preacuviosului părintelui nostru Nil Izvorâtorul de Mir"

 

Pe aceeaşi temă

09 Mai 2016

Vizualizari: 1681

Voteaza:

Cei vechi se numeau in sapte randuieli 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

monahi pustinci sihastrii

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE