Aceasta constituie o intrebare capitala care ii framanta pe membrii multor familii. De raspunsul oferit acestei intrebari depinde in foarte mare masura o viata sanatoasa de familie. Desigur, exista raspunsuri si raspunsuri, oferite pe temeiuri istorice, antropologice, psihologice etc. O familie crestin ortodoxa ar trebui sa caute insa mai intai de toate raspunsul Bisericii in aceasta privinta. Iar Biserica, nu intarzie deloc a-l oferi, marturisindu-l mirilor inca de la inceputul vietii de familie, chiar in timpul Tainei Cununiei.
Din pacate, din pericopa apostolica ce se citeste in cadrul acestei slujbe nu se retin decat doua expresii rostite raspicat, anume faptul ca “barbatul este cap femeii”, iar “femeia sa se teama de barbat”. Multi dintre cei care sunt de fata raman numai la aceste cuvinte, intelegand ca sotia trebuie sa se astepte la tot ceea ce este mai rau in viata de familie, refuzandu-i-se din start orice "drept la replica".
Aceasta perspectiva superficiala si eronata asupra problemei ascultarii in viata de familie, ce pare a alimenta deopotriva orgoliul masculin si mentalitatile feministe, nu poate fi raspunsul Bisericii. De aceea, este nevoie sa nu desprindem aceste expresii de contextul in care au fost rostite. Sfantul Apostol Pavel aseamana nunta cu legatura sfanta dintre Hristos si Biserica, indemnand pe miri sa se iubeasca unul pe altul. Intentia sa nu este nicidecum aceea de a semana semintele unor conflicte si neintelegeri viitoare.
Femeii i se cere a se supune barbatului ei pentru ca, dupa ce a dat dovada de neascultare in Eden (Fac. 3, 1-6), Creatorul i-a dat ascultarea (supunerea) ca semn al stapanirii de sine: "Iar femeii i-a zis: Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani" (Fac. 3, 16). De asemenea, se supune deoarece barbatul o iubeste "dupa cum si Hristos a iubit Biserica Sa si S-a dat pe Sine pentru ea" (Efes. 5, 25), adica pana la moarte.
In acelasi pasaj scripturistic Sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe soti: "Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos" (Efes. 5, 21). Apoi, continua: "Femeile sa se supuna barbatilor ca Domnului" si, "precum se supune Biserica lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru toate" (Efes. 5, 22, 24).
Cu alte cuvinte, Cel care conduce cu adevarat viata de familie nu poate fi Altul decat Hristos. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca familia este o mica biserica, adica o mireasa a lui Hristos si, in consecinta, Capul si Mirele acesteia este Hristos.
In familia crestina, sotii sunt chemati sa nu repete neascultarea protoparintilor Adam si Eva. In aceasta consta marea provocare adresata sotilor, si totodata mana salvatoare a Mantuitorului intinsa catre ei, faptul ca prin ascultarea fata de El si a unuia fata de celalalt, lupta si biruiesc impotriva egoismului, a iubirii de sine. Aceasta este calea catre adevarata iubire ce presupune sa-l porti si sa-l asculti pe cel pe care il iubesti.
Deoarece Biserica stie ca aceasta cale a ascultarii este adesea anevoiasa, din cauza pacatelor si patimilor ce pun stapanire asupra noastra, ii indeamna pe membrii familiilor catre ascultarea duhovniceasca, care este strans legata de gasirea unui duhovnic indrumator. Parintele Rafail Noica, in "Cultura Duhului", ne spune ca ascultarea duhovniceasca presupune smerenie si credinta in Domnul: “Dumnezeu stie mai bine decat mine ce vreau. Eu caut viata, dar o pot cauta smintit. Facand ascultare in Duh, ma trezesc dintr-odata: "Pai, Doamne, asta-i ce voiam!" Pana la urma acesta este lucrul catre care nazuiam".
Totodata, in viata mirenilor, ascultarea fata de duhovnic trebuie armonizata cu ascultarea sotilor unul de altul, a copiilor de parinti, a subalternilor de superiori. In acest sens, Tito Colliander, in "Calea ascetilor", exemplifica: "Sotia ta iti spune sa-ti iei haina de ploaie, fa cum zice ea, si faci ascultare. Un coleg de serviciu te roaga sa-l insotesti o bucata de drum; du-te cu el, si faci ascultare. Iti dai seama ca acest copil are nevoie sa se ocupe cineva de el si sa-i tina de urat; fa-o, pe cat posibil, si faci ascultare. Nici ucenicul de manastire nu are mai multe prilejuri sa faca ascultare decat ai tu, la tine acasa".
Daca in prezent asistam la numeroase crize ale vietii de familie, la neintelegeri si divorturi, se intampla pentru ca nu exista, mai intai de orice, iubire si ascultare fata de Hristos. Oricat de mult s-ar iubi cei doi soti, fara o viata in Hristos, iubirea inchisa in sine nu poate dainui.Sa nu uitam ca El a fost Cel care a prefacut in chip minunat "apa in vin" la nunta din Cana Galileii. Altfel, mai devreme sau mai tarziu, sotii vor ceda ispitei de a conduce, a se impune, a avea ultimul cuvant, a da instructiuni, a face pe seful, a avea dreptate, a fi primul. Vor ceda iubirii de sine. De aici situatiile conflictuale, competitiile, certurile, fisurile, iar mai apoi rupturile, in viata de familie.
Dar daca va plac totusi competitiile, atunci alegeti-o pe cea bineplacuta lui Dumnezeu. Sa nu va fie teama a va intrece in iubire si in ascultare. Supunerea unuia fata de celalalt, "intru frica lui Hristos", nu inseamna nici anularea de sine, nici "sclavie", nici injosire, ci smerenie - maica tuturor virtutilor.
Radu Alexandru
-
Casatoria e o minune pe pamant
Publicat in : Nunta -
Rugaciunea parintilor pentru casatoria fiului lor
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Cununia si casatoria civila
Publicat in : Drept bisericesc -
Casatoria de levirat
Publicat in : Iudaism
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.