- I-am auzit pe multi spunand: "Dar ce, preotul nu e tot om?

- Da, copile, asa spuneau intotdeauna putinii aparatori ai secularizarii clericilor, intr-un dialog fictiv cu severitatea constiintei ecleziale. Dar, in timp ce, pe de o parte, constiin­ta ecleziala ii recunostea demnitarului bisericesc cu compa­siune si dragoste toate starile omenesti care pot fi iertate, ca foamea, setea, boala, si crestinii ii erau si ii sunt si acum aproa­pe, compatimitori si ajutatori, recunoscand ca om este si cle­ricul, si se imbolnaveste, si sufera, pe de alta parte, in privin­ta secularizarii, constiinta ecleziala nu-i recunoaste acestuia omenitatea si indreptarea catre modul lumesc de a vietui. Si foloseste expresia populara valabila pana azi: "Ori popa popa, ori taran taran."

- Adevarat, parinte, poporul vrea ca preotul sa fie deasupra celor lumesti si se revolta atunci cand il vede amestecandu-se in petrecerile mondene, in distractii, in disputele politice sau sportive.

- Asa este, copile, poporul ortodox stie ce zice.

Pe preot il vrea sus, foarte sus, alaturi de sfinti, asemenea sfintilor, in sfintenia si in preotia lui, il vrea in preocuparile lui preotesti, in asemanarea cu Hristos si cu sfintii. De aceea s-a si ingri­jit intotdeauna sa-l sustina cu asa-zisul dar al altarului, ca sa nu aiba nevoi materiale, care ar putea si-l impinga catre pre­ocupari lumesti si catre activitati viclene, caci l-a vrut liber de grijile cele lumesti, ca sa se ingrijeasca numai de Hristos, de Domnul (I Cor. 7, 32). Sa se sfinteasca si sa mantuiasca si lumea. Cand eram copii si ne puneau la scoala sa pictam liber un preot, noi, toti copiii, il pictam intotdeauna cu epitrahil si cu crucea sau cu caldarusa pentru agheasma in mana, cu cru­cea intr-o mana si cu busuiocul in alta, sa sfinteasca lumea, casele, animalele, oamenii.

- Spuneti-mi si altceva, parinte. Cand clerul lucreaza, este oare lumesc?

- Ortodoxia nu considera rea munca, o apreciaza chiar. Dar atunci cand munca devine preocupare lumeasca de imbo­gatire, este desconsiderata. In timp ce, daca lucreaza in jurul casei lui sau la biserica, preotul este vrednic de cinste.

Constiinta bisericeasca nu ingaduie amestecul clericilor, preoti sau episcopi, cu oamenii cei lumesti, nu le ingaduie sa petreaca ore intregi in petreceri lumesti, in discoteci, la baruri si la terase, in centre de distractie; nu le iarta lucrul acesta.

Chiar si ziarele cele lumesti ii prezinta in mod negativ si ii judeca pe preotii secularizati.

De aceea, chiar si in inimile oamenilor secularizati locul clericului este tinut la inaltimea sfintilor, care nu s-au seculari­zat niciodata. Acolo ne vrea constiinta bisericeasca, in aceste cadre ne vrea viata bisericeasca cea nesecularizata, atata vreme cat sfintii vor fi cinstiti si inchinati.

Constiinta bisericeasca nu ne vrea pe noi, pe demnitarii bisericesti, secularizati, imbogatiti cu putere, tiranici, tru­pesti, mancaciosi, betivi, afemeiati sau cartofori, fumatori sau drogati, nu ne vrea nici petrecareti, nici binedispusi, nici iubi­tori de slava, nici de stapanire, nu ne vrea lumesti.

- E frumos ce mi-ati spus, parinte, dar de vina este si poporul. Poporul intotdeauna da bani preotilor si episcopilor, ii cheama pe preoti, pe episcopi la petreceri, Ia mese boga­te si pacatoase, poporul se pleaca si-l atrage pe preot sau pe arhiereu la acestea, le da sa bea vin, bauturi alcoolice, popo­rul ii vrea pe preoti si pe arhierei imbracati in vesminte stra­lucitoare, aurite si le face daruri de acest fel.

- Fii atent, copile. De multe ori greseste si poporul atunci cand ajunge la asemenea exagerari. Dar sa-ti amintesti ca, de obicei, poporul ortodox face ceea ce trebuie si cere ceea ce tre­buie Bisericii.

Ne ofera banutul la altar, dar nu accepta sa cerem bani si sa ne facem averi.
Ne cheama sa binecuvantam mesele, dar nu se bucura daca cerem tratatii deosebite.
Ne recunoaste stapanitori intr-un fel, dar nu primeste sa-l stapanim tiranic.
Ne cheama sa deschidem hora de Pasti, dar nu ne permite sa ne distram.
Asteapta sa bem noi primii un pahar de vin la masa si sa-l binecuvantam, dar nu ne permite sa ne vada bauti sau imbatati.
Ne imbraca cu vesminte frumoase preotesti, dar nu ne permite sa ne impopotonam spre a impresiona ca niste actori prosti de teatru.
Si multe, multe altele, dar sa revenim la ceea ce spuneam despre sfinti.

Parintele Arhimandrit Spiridonos Logothetis
(Extras din cartea Raspunsuri al intrebarile tinerilor, Editura Sophia)

 

.

• Culorile vesmintelor liturgice in Biserica Ortodoxa
  Publicat in : Vesminte