Trebuie ca omul să cerceteze la sine, dar şi la semenii, cum trebuie să se realizeze întoarcerea lor la Dumnezeu. Este posibil ca întoarcerea lor să fie retrăirea clipei cu panică, cu încordarea generată de sentimentul de vinovăţie, din cauza păcatului pentru care nu s-au pocăit, pentru care n-au mers înaintea lui Dumnezeu, să-i ierte. In clipa în care se întorc şi devin creştini, nu fac altceva decât să-şi reprime vinovăţie. Dacă nu se pocăiesc cu adevărat, nici nu simt că pot fi iertaţi şi, prin urmare, nu se pot elibera de povara vinovăţiei.
Crede că este creştin şi că a scăpat de experienţele dureroase pe care le-a trăit, deşi în realitate nu a făcut altceva decât să le reprime.
Trebuie să fim cu mare luare aminte. Nu ştiu dacă greşesc spunând că pe creştinii de astăzi îi poţi găsi cumva în acest registru. De aceea nici viaţa lor nu este una cu adevărat creştină, ci una bolnăvicioasă sau o spoială de creştinism.
Fără să intenţionăm să stresăm pe cineva - şi cu atât mai mult să atacăm -, trebuie să spunem încă un adevăr, pe care l-am spus şi altădată. Acesta este motivul pentru care se duc la biserică cei care nu sunt, de cele mai multe ori, într-o rânduială sufletească. Sunt oameni afectaţi, răniţi din diverse părţi. Conştiinţa lor nu poate duce vinovăţia, povara păcatului pe care l-au săvârşit, nu o pot scoate la capăt şi atunci recurg la biserică, la creştinism, la Hristos. In realitate nu se petrece nicio schimbare înlăuntrul lor.
Se ating cumva de adevărul Evangheliei, îşi reprimă vinovăţia şi continuă să trăiască într-un mod bolnăvicios. Vai de noi dacă nu ştim acestea şi credem că facem nişte lucruri grozave! Putem să facem lucruri mari în Biserică, dacă ne sprijinim pe ajutorul lui Hristos şi dacă-I punem înainte experienţele noastre dureroase şi îi îngăduim să le asume. Spune apostolul Petru: El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn; iar proorocul Isaia: Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat; iar sfântul Ioan Botezătorul spune: Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii.
PĂCATUL ŞI STĂRILE PSIHOPATOLOGICE, Editura Bizantina
ARHIM. SIMEON KRAIOPOULOS
Cumpara cartea "PĂCATUL ŞI STĂRILE PSIHOPATOLOGICE"
.
Pe aceeaşi temă
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.