Iubiţi pe toţi semenii voştri, chiar şi pe vrăjmaşi. Acesta este lucrul de temelie. Mereu să iubim, nu doar pe cei ce ne iubesc, ci şi pe cei care ne urăsc. Să îi iertăm şi să îi iubim pe aceştia, chiar şi dacă ne-au făcut cel mai mare rău; atunci vom fi cu adevărat fii ai lui Dumnezeu. Atunci ni se vor ierta şi păcatele noastre... Intotdeauna să propovăduiţi dragostea. Aceasta este legea de căpătâi a lui Dumnezeu: dragostea, numai şi numai dragostea.
Să nu vă mişte nici bogăţia, nici slava oamenilor, ci întotdeauna să umblaţi întru dreptate. Pâinea pe care o mâncaţi să fie câştigată cu sudoare cinstită, nu prin înşelăciune. Nu risipiţi în vânt cele pe care le dobândiţi cinstit Trăiţi în cinste şi smerenie, şi, pe cât vă este cu putinţă, întindeti mâinile voastre întru milostenie... Bateti la
uşile săracilor, ale bolnavilor, ale orfanilor. Alegeţi mai curând casele celor care suferă, nu pe ale celor care se bucură. Dacă veţi face fapte bune, mare plată veţi primi de la Dumnezeu.
De ce te duci la biserică în fiecare zi, şi cu toate acestea nu te-ai împăcat cu copiii tăi?
Mergeţi în continuare pe calea pe care o străbateţi. Să nu credeţi că rasa si veşmântul sfânt mântuiesc pe cineva. Nu, ci mai întâi să vină lucrurile cele bune ale lui Dumnezeu, smerenia, ascultarea, dragostea, milostenia.
Siliţi-vă să vă sporiţi credinţa, iar în timpul Sfintei Liturghii nu fiţi răspândiţi cu mintea, ci credincioşi săvârşirii sfintei slujbe, pentru ca aşa să vă fie dat a vedea lucrurile cele înalte ale lui Dumnezeu.
Făgăduinţele făcute Domnului nu trebuie încălcate. El va da mai mult.
Postul, privegherea şi rugăciunea sunt daruri cereşti. Cu toate acestea, este trebuinţă şi de fapte bune, de ocrotirea şi de ajutorarea celor săraci.
Nu staţi jos în timpul Sfintei Liturghii. Mintea să nu vă fugă într-o parte şi în alta. Atâta vreme cât sunteţi în biserică, dăruiţi-vă întru totul şi închinaţi rugăciunii tot timpul petrecut aici.
Lumea a lepădat neprihănirea şi bunătatea. In fiecare zi ea se îngrijeşte să se îndrepte spre rău. Cu cât trec anii, cu atât ea merge spre nenorocire, iar Dumnezeu nu vrea aceasta.
Preasfânta nu doreşte lumânări mari; ea vrea să dăm milostenie săracilor.
Trebuie să plec. Aceasta este voia lui Dumnezeu, şi trebuie să mă duc. Păcatul a înaintat foarte mult. Lumea se bălăceşte în mlaştina lui şi nu îsi dă seama. Si aceasta mă oboseşte. Trebuie să plec. Mă mâhnesc însă pentru pomişorii pe care i-am sădit în grădină, căci sunt încă mici şi neîntăriţi. Nu au avut timp să crească, să devină copaci cu trunchiuri puternice, şi se vor pleca la prima suflare de vânt.
Eu am adunat o turmă de oi, cărora le sunt păstor, şi mă îngrijesc ca oile mele să fie precum aş dori să fie. Insă când voi pleca turma mea se va risipi. Bineînţeles, au să rămână oi în turmă, dar multe vor rătăci încoace si încolo. Vor veni si alte oi în turma mea, care vor învăţa de la cele credincioase şi nu se vor pleca defel.
Niciodată să nu pizmuiţi bogăţia. Trăiţi mereu modest şi smerit, fără egoism. Egoismul este un păcat groaznic. Când auziţi cum este învinuit cineva, niciodată să nu mai adăugaţi şi voi alte învinuiri, ci spuneţi ceva bun şi compătimiţi-l pe omul acela. Ingrijiţi-vă să iubiţi totdeauna pe săraci, pe bătrâni, pe orfani, pe bolnavi. Petreceţi timp alături de cei săraci şi de cei pe care alţii îi umilesc. Câştigaţi-vă pâinea cu sudoarea cinstită a frunţii. Nu uitaţi să daţi milostenie. Aceasta este calea pe care trebuie să mergeţi. Mereu gândiţi-vă ce bine urmează să faceţi. Acestea sunt lucrurile care alcătuiesc viaţa unui creştin.
Va veni o vreme când vă veţi apropia de un pom şi nu-i veţi putea mânca roadele.
Dacă vă rugaţi fără să faceţi milostenie, rugăciunea este moartă. Mâna ar trebui să vă fie mereu deschisă. Daţi milostenii orfanilor şi văduvelor. Facerea de bine şi rugăciunea merg împreună.
Creştinul care iubeşte pe toţi oamenii primeşte mare răsplată, îndeosebi dacă îi iartă pe cei care îi fac rău. Căci dacă nu ne iubim aproapele, toate faptele bune pe care le facem sunt zadarnice, nu preţuiesc o iotă, iar noi suntem de nimic. Dragoste, fraţii mei, dragoste cere Domnul de la noi.
Nu vă mâhniţi, căci toţi ne vom duce de aici. Nu suntem decât călători în trecere. Am venit ca să ne arătăm lucrători şi să plecăm.
Sfantul Gheorghe Karslidis
Vieti si cuvinte de invatatura ale Batranilor contemporani din Grecia, Editura Sophia
Cumpara cartea "Vieti si cuvinte de invatatura ale Batranilor contemporani din Grecia"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.