Nimeni dintre cei de buna credinta nu poate indrazni sa nu ia in serios acest "semnal de alarma” al Mantuitorului din Evanghelia dupa Matei: "Va spun ca pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti oamenii vor da socoteala in ziua judecatii” (Matei 12, 36). Hristos ne arata aici ca nu vom fi judecati numai dupa faptele savarsite, ci si dupa cuvintele rostite deoarece cuvantul si fapta se sustin reciproc, fie in bine, fie in rau. Acest lucru pe de-o parte, arata importanta cuvantului - de vreme ce este criteriu de judecata -, iar pe de alta ne responsabilizeaza fata de modul in care ne folosim de el.
Unicul scop al rostirii si al scrierii este, in viziunea Parintilor secolelor II-III, mantuirea ascultatorilor sau cititorilor si, implicit a celui care transmite cuvantul, oral sau in scris. Cuvantul nu este asadar simplu vehicul de comunicare, ci comunicare spre ceva, spre pocainta si mantuire. Mai degraba spre cineva, spre Hristos Cuvantul.
Cuvantul insa, asa cum apare in societatea contemporana si in viata fiecaruia dintre noi, este o realitate banalizata si arata cat de mult trecem cu vederea, cuvintele Mantuitorului amintite mai sus. Vorbirea in desert pare a fi o caracteristica a acestui veac al "comunicarii”. Or, acest lucru ar trebui sa ne dea tuturor de gandit.
Cuvantul desert
Ce inseamna cuvant desert? Este acel cuvant apartinand limbajului definit doar de libertinaj sau inseamna mai mult? Cuvantul desert sau cuvantul rostit in desert este cel lipsit de viata, sec, mort, dupa cum insasi denumirea sa o arata. Cuvantul desert este opusul "cuvantului cu putere multa" despre care aflam din Evanghelii. Cuvintele desarte intretin si cultiva pacate grele, ca desfranarea, minciuna sau hula. Tot cuvinte rostite in desert sunt si toate cele care nu mangaie pe cineva, care nu invata, care nu povatuiesc spre tot lucrul bun, care nu indreapta, care nu mustra la vreme, care nu sunt rugaciune catre Dumnezeu.
Vigoarea cuvantului depinde de puterea credintei. Cuvintele bune inspira ganduri si actiuni pozitive, in vreme ce cuvintele rele starnesc ganduri si fapte condamnabile. Sfintii Parinti subliniaza ca puterea in cuvant se dobandeste numai prin raportare la Hristos. De aceea, este nevoie sa distingem permanent intre cuvantul sanatos, hranit din Adevar, si cuvantul putred, aducator de moarte.
Pretuirea tacerii
Chiar daca recomanda convorbirile duhovnicesti, Parintii atrag atentia ca nu trebuie sa se vorbeasca oricand, oriunde si in fata oricui. Valoarea cuvantului este, pentru Parintii primelor secole, direct proportionala cu pretuirea tacerii. Pe deplin constienti de marea responsabilitate pe care o reclama orice cuvant rostit, Sfintii Parinti recomanda frecvent tacerea, nu doar ca pe o forma de protectie fata de eventuale vorbe necugetate, dar si ca prilej de cunoastere a lui Dumnezeu, mai accesibil tacerii contemplative decat poliloghiei. Un parinte spunea despre cuvantul lui Dumnezeu catre om ca nu este vorba multa. Cu atat mai mult cuvantul omului despre El si catre El, nu trebuie sa fie.
Crestinul, "om de cuvant”
Intrucat cuvantul defineste persoana, omul cumpatat pune mare pret pe cuvantul sau. El este "om de cuvant”, intareste intotdeauna prin fapta "cuvantul dat”. Nu suntem oameni de cuvant doar atunci cand ne respectam promisiunile, ci, cu atat mai mult cand suntem cu bagare de seama la cele ce rostim:"Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare-aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor." (Fericitul Augustin)
Nu se poate concepe cuvantul ca un instrument pe care il detinem si pe care trebuie sa-l punem in permanenta in slujba binelui si a mantuirii, fara practicarea rugaciunii, fara a avea in minte cuvintele psalmistului: ”Pune Doamne straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele”.
Totodata, este nevoie ca in rugaciune sa-L invocam permanent pe Hristos, Dumnezeu Cuvantul, pentru a conferi autoritate cuvintelor noastre: "Da-mi cuvant, Cuvinte!”
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.