Dacă se întâmplă vreo sminteală din pricina unui tânăr care n-a îmbrăcat încă schima monahală, nu-l îmbrăca cu ea, ci alunga-l din mănăstire. [15]
Cu toate ca Sfântul Antonie alunga cu greutate pe cineva care ajunsese deja monah - în mănăstiri există, în general, îndelungă răbdare şi bunătate -, îngăduia totuşi egumenului să-l scoată din mănăstire pe începătorul care era o sminteală publică şi o cursă în mănăstire. De aceea insistă că este nevoie de mare atenţie, câtă vreme acela este încă frate începător.
Aşadar, când vine un tânăr să se facă monah, dacă dă naştere la sminteli, adică are legături osebite, o anumită problemă de natură morală sau orice altă problemă, alungă-l. Vine cu toată fierbinţeala, cu tot entuziasmul său, cu toată hotărârea şi dragostea ca să devină monah şi, cu toate acestea, generează ispite, sminteli. Aceasta înseamnă că este un om problematic. Dacă mai târziu va deveni monah, smintelile se vor înmulţi. Prin urmare, trebuie să-l scoţi din mănăstire, ca să fie asigurată pacea frăţiei şi atmosfera duhovnicească a mănăstirii. Canonul acesta ascunde o mare înţelepciune.
Intr-adevăr, când un frate începător prezintă probleme în primele luni, este sigur că le va avea toată viaţa. Dacă acestea se pot îndrepta, atunci e cu putinţă să înainteze. Dar îndreptarea trebuie să se realizeze în primele şase luni. Dacă acestea nu se pot îndrepta, dacă, de exemplu, problema se află în voia proprie a persoanei şi a ajuns a doua sa natură, atunci acel frate nu se va mai putea tămădui niciodată. Nici nu poate fi ajutat de cineva, pentru că s-a obişnuit să trăiască cu problema lui. Dacă cârteşte, va cârti oriunde l-ai pune, chiar şi pe un tron împărătesc şi în puf. Cu cârtitorul, trebuie să-ţi stabileşti purtarea. Poţi să-i dai una şi „să stea la locul lui“? Atunci fa-l călugăr!
Insă dacă vezi că nu-şi controlează cârtirea, să nu-l faci monah! Pentru că, oriunde ar merge, nu va avea niciodată o viaţă firească şi, după cum zice Marele Vasile, cârtitorul trebuie să plece din mănăstire, pentru că va face zile negre celorlalţi, va distruge frumuseţea atmosferei duhovniceşti, va stinge râvna din inimile oamenilor1.
De asemenea, când atitudinea omului faţă de viaţă sau faţă de păcatul lui are legătură cu concepţia sa despre viaţă sau despre lume, când crede că ceilalţi sunt datori să-l recunoască, să-l asculte, unul ca acesta trebuie să plece din mănăstire în ziua următoare, pentru că este exclus să se îndrepte, de vreme ce nu înţelege că mănăstirea este locul unde niciodată nu trebuie să se petreacă ce vreau eu, ci întotdeauna ce vrea celălalt.
Aşadar, când omul are propria sa concepţie, propriul lui cuget, care decurge dintr-o constituţie de neîndreptat a voinţei sale, sau când prezintă de la început anumite stări pe care nu şi le poate controla, atunci nu poate fi monah. Dar când are dispoziţie să-şi biruie neputinţa, atunci neputinciosul devine puternic. Dar cel care nu vrea, nu înţelege ori nu poate - e cu neputinţă să devină monah. Dacă ajunge, şi el va fi tiranizat, iar la sfârşit tot va pleca, şi mănăstirea se va chinui foarte mult.
Când un începător produce sminteli în mănăstire, nu se supune, de exemplu, epitropului şi are mereu plângeri şi protestează că epitropul se ceartă cu el, acela nu înţelege că epitropul are această atitudine pentru că aşa este caracterul său şi că nu are nicio legătură cu propria lui persoană. Din acel moment, începătorul nu trebuie să mai rămână în mănăstire. Sau: vine cineva să se facă frate începător şi, după o muncă în comun2, se plânge Stareţului: „Părinte, azi m-au omorât! Toţi mă trimiteau numai pe mine să fac treburile, sunt sfârşit de oboseală." Il chemăm pe cel răspunzător de acea muncă şi vedem că începătorul are dreptate.
Intâmplarea de mai sus reprezintă o sminteală pentru mănăstire, fiindcă nu are importanţă dacă începătorul a greşit sau nu. Vai de noi, dacă de fiecare dată ne vom ocupa de el, ca să vedem dacă greşeşte sau nu greşeşte, dacă are dreptate sau nu! Trebuie să plece din mănăstire. Aşa cum căruţa, ca să fie de folos, trebuie ca roata să i se învârtă cu uşurinţă, tot aşa şi monahul trebuie să fie flexibil, să poată trăi oriunde şi, lucrul cel mai serios, să nu dea naştere la probleme. Dacă generează probleme, n-are importanţă dacă are sau nu dreptate, fiindcă în mănăstire nu există dreptate şi nedreptate, nu există corect şi greşit.
Prin urmare, în mănăstire pot să rămână numai persoane care se pot adapta, care ştiu să trăiască împreună cu alţii şi să nu genereze probleme.
Sau un altul zice: „Părinte Stareţ, astăzi mă dor şalele, în ziua următoare sunt indispus, în a treia zi n-am venit la biserică pentru că am avut gânduri." Unuia ca acesta îi vom spune: „Eşti bun, eşti sfânt, îngerii te sărută, dar du-te în altă mănăstire!" Trebuie să protejăm mănăstirea noastră, aşa încât să nu se umple de probleme.
Smintelile sunt declanşate mai ales de persoane care nu vor să slujească, de cei care vor ca alţii să-i iubească, să fie atenţi la ei. Aceste persoane nu trebuie să ajungă în niciun caz monahi. Dacă ajung, mănăstirea va fi neîncetat silită să le împovăreze viaţa, până când vor pleca. Aşadar, toţi cei care vor dragoste, înţelegere, atenţie, sau vor să li se dea încredere, pot ajunge sfinţi altundeva, dar nu sunt pentru chinovie.
Marele Antonie ia aceste măsuri pentru ca, pe de-o parte, să nu se piardă unitatea mănăstirii, iar pe de alta, ca să nu fie osândit omul care vine pentru a fi pus la încercare. Punem la încercare nu numai interesul obştii, ci şi interesul începătorului. Fiindcă dacă din neatenţie îl facem totuşi monah, este osândit pentru totdeauna. Mănăstirea are răspunderea să se încredinţeze dacă este spre folosul lui să devină monah şi dacă va fi în folosul obştii călugărirea lui, adică ajutorarea fratelui de către frate, sau va fi o osândă.
ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRITUL
Fragment din cartea "Talcuiri la canoanele monahale ale sfintilor Antonie, Augustin si Macarie - necartonata", Editura Egumenita
Note:
1 Cf. Regulile mari 28, 1, PG 31, 983 C-989 B.
2 este munca făcută în comun, la care participă întreaga obşte.
-
Cantaretul bisericesc si sminteala prin cantare
Publicat in : Cantarea -
O sminteala nu chiar inofensiva...
Publicat in : Editoriale -
Sminteala
Publicat in : Editoriale -
Sminteala rudelor lui Iuda
Publicat in : Editoriale -
Influenta pacatului nostru personal asupra semenilor
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.