Sfânta Scriptură, dogmele Bisericii şi scrierile patristice sunt alcătuite din cuvinte şi înţelesuri create, al căror scop este să-l călăuzească pe om la îndumnezeire.
Creştinul, având drept călăuză Sfânta Scriptură, dogmele şi tradiţia patristică, parcurge treapta curăţirii, ridicându-se mai departe la treapta luminării, care e treapta Rugăciunii minţii în inimă. Şi la această treaptă încă mai există cuvinte şi înţelesuri create, prin care se săvârşeşte Rugăciunea. Când însă ajunge la proslăvire, atunci cuvintele şi înţelesurile create se sfârşesc.
„In experienţa luminării există, bineînţeles, înţelesuri şi cuvinte. De aceea şi dogma este o călăuză pe parcursul acestui stadiu. Când însă ajunge cineva la îndumnezeire, cuvintele şi înţelesurile se sfârşesc şi, din acest motiv, şi dogma se sfârşeşte. Asta înseamnă că, pentru teologia ortodoxă, dogma are un caracter temporar, nu definitiv."
Insuşi Duhul Sfânt Se roagă în noi prin cuvinte şi înţelesuri create. In îndumnezeire însă, chiar şi aceste cuvinte şi înţelesuri se sfârşesc.
„Şi înţelesurile, desigur, sunt folosite în experienţa luminării, pentru că însăşi luminarea omului constă în cuvinte şi înţelesuri. Vasăzică, scopul teologiei este să se sfârşească. Până şi teologia se sfârşeşte, pentru că teologia este întregul sistem de înţelesuri şi cuvinte pe care le folosim despre Dumnezeu. Aşadar, teologia nu poate avea un scop filosofic - scopul ei nu e să ne ocupăm noi cu Dumnezeu ca şi cum ar fi un obiect al investigaţiei filosofice. In tradiţia ortodoxă, acest lucru este exclus. De aceea, Părinţii resping demersul filosofic în teologie."
Prin Rugăciunea minţii (noetică), omul Il cunoaşte pe Dumnezeu în parte, însă adevărata cunoaştere se dobândeşte în vederea lui Dumnezeu, în cuvintele necreate, căci Dumnezeu transcende şi cuvintele, şi înţelesurile create.
„Sfânta Scriptură este alcătuită din cuvinte şi înţelesuri. Rugăciunea este şi ea alcătuită din cuvinte şi înţelesuri. Când însă omul ajunge la îndumnezeire, aceste cuvinte şi înţelesuri despre Dumnezeu sunt depăşite. De ce? Pentru că Dumnezeu e dincolo de orice cuvânt şi înţeles. Nu există cuvânt sau înţeles care să-L poată exprima pe Dumnezeu, sau care să-i poată da omului înţelegerea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu e mai presus de toate cuvintele şi înţelesurile, aşa că omul nu are cum să-L cunoască pe Dumnezeu prin raţiunea sa. Omul poate să-L cunoască pe Dumnezeu prin luminare, numai ca dar al Duhului Sfânt, aflat fiind în starea de luminare."
Pe treptele curăţirii şi luminării avem nevoie de cuvintele şi înţelesurile Sfintei Scripturi şi ale Părinţilor Bisericii. Insă, în proslăvire, acestea sunt depăşite.
„Cuvintele create sunt folosite pe primele trepte ale desăvârşirii, dar nu sunt absolute, în sensul că sunt folosite în aşa fel încât omul să se poată tămădui prin cuvintele acestea create, sub îndrumarea unui Părinte duhovnicesc, prin Sfânta Scriptură, scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice. Când însă ajunge la treapta îndumnezeirii, experienţa aceasta a îndumnezeirii trece dincolo şi de cuvinte, şi de înţelesuri, pentru că omul ajunge la cuvintele de negrăit.
Şi, odată ajuns la cuvintele de negrăit, înseamnă că s-a ridicat mai presus de Sfânta Scriptură în cunoaşterea despre Dumnezeu. Asta nu înseamnă că ar avea o cunoaştere mai presus de Sfânta Scriptură. Inseamnă că are aceeaşi experienţă pe care au avut-o Prorocii, Apostolii şi Sfinţii Bisericii; din punctul de vedere al îndumnezeirii, are aceeaşi experienţă. Poate să nu fi ajuns la aceeaşi măsură a experienţei, căci poate să aibă luminare şi vedere, dar să nu aibă vedere continuă. Are însă experienţa lui Dumnezeu."
Având în vedere faptul că dogmele funcţionează ca medicamente, înseamnă că atunci când omul s-a vindecat, când a ajuns la îndumnezeire, nu mai are nevoie de ele. Din moment ce-L vede pe Dumnezeu, nu mai are nevoie de definiţii despre Dumnezeu.
„Il avem pe Hristos în faţa noastră, şi-o să punem între noi şi Hristos cuvinte şi înţelesuri? Ce nevoie mai avem de ele în experienţa îndumnezeirii? Nici măcar de Rugăciunea minţii nu mai avem nevoie, de vreme ce-L avem în faţa noastră pe însuşi Dumnezeu."
Aceasta înseamnă că proslăvirea este părtăşie la energia îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, în care nu mai există cuvinte şi sensuri create.
„Doar energia poate fi împărtăşită, iar energia aceasta a lui Dumnezeu transcende înţelesurile şi cuvintele. Nu există înţelesuri şi cuvinte în stare să exprime energiile lui Dumnezeu. Noi folosim cuvintele şi înţelesurile acestea nu ca să-L înţelegem noi pe Dumnezeu, ci ca să ne unim cu Dumnezeu."
Faptul că înţelesurile şi cuvintele create sunt depăşite nu înseamnă că sunt înlăturate şi abandonate de ceilalţi creştini, de vreme ce sunt calea spre tămăduire şi proslăvire, ci ele rămân permanent cuvinte şi înţelesuri de Dumnezeu insuflate, care adeveresc experienţa îndumnezeirii.
„In proslăvire, şi Sfânta Scriptură, şi teologia, şi dogma se sfârşesc. Şi tocmai acesta este scopul Sfintei Scripturi şi al dogmei. In ce sens? Ele rămân permanent pentru cei ce parcurg stadiul curăţirii şi al luminării, rămân permanent şi în starea de îndumnezeire. îndumnezeitul însă este cel care transcende înţelesurile şi cuvintele acestea, văzând realitatea necreată, care nu are nici o asemănare cu ele.
Dar asta nu înseamnă că aceste cuvinte şi înţelesuri pot să fie abandonate, pentru că, dacă nu înaintează cineva prin intermediul acestor cuvinte şi înţelesuri, prin intermediul curăţirii şi al nevoinţei, nu are cum să ajungă la îndumnezeire. Asta-i problema. Căci acestea sunt medicamentele fără de care nu se poate ajunge la îndumnezeire."
Astfel, îndumnezeitul înţelege diferenţa dintre realitatea creată şi cea necreată.
„Când spunem că în vederea lui Dumnezeu o să se sfârşească Sfânta Scriptură şi dogma, nu vrem să spunem că n-o să mai fie folosite. Inţelegem următorul lucru: cel care ajunge la experienţă înţelege textul Sfintei Scripturi şi vede că aceste cuvinte şi înţelesuri din Sfânta Scriptură nu corespund realităţii, care este necreată."
„Experienţa Cincizecimii nu are absolut nici o legătură cu înţelegerea raţională. De ce? Pentru că experienţa este mai presus de cuvinte şi de înţelesuri. Transcende înţelesurile şi cuvintele."
+ Ierothei Vlahos
Dogmatica empirica dupa invataturile prin viu grai ale Parintelui Ioannis Romanidis. Vol. I; Editura Doxologia
Cumpara cartea "Dogmatica empirica dupa invataturile prin viu grai ale Parintelui Ioannis Romanidis. Vol. I"
-
Dogma Sfintei Treimi in gandirea Parintelui Dumitru Staniloae
Publicat in : Sfanta Treime -
Dogma si dogmatism
Publicat in : Credinta -
Adevarul ca Dogma si Dogma ca Adevar
Publicat in : Religie -
Progresul dogmatic
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.