Despre netulburare

Despre netulburare Mareste imaginea.

Când trăia Părintele Cleopa, a dat ordin patriarhul să facă viaţă de obşte la Mănăstirea Slatina. Şi m-a luat şi pe mine, pe mai mulţi călugări, părinţi, şi am mers acolo. Şi s-a întâmplat că era un călugăr foarte sporit acolo în mănăstire, care mi-a dat unele sfaturi: „Dacă cineva se duce în mănăstire să se facă călugăr, foarte mult va spori dacă va putea păzi lucrurile acestea: De câte ori nu îl bagă în seamă nici cei mari, nici cei mici şi el nu se tulbură, acela câştigă mai mult decât toţi. Acela, cu timpul, dacă el nu se tulbură, zice Doamne Iisuse în ascultare, n-are treabă cu nimeni, se roagă pentru toţi, are milă de toţi, acel suflet, cu timpul, pe măsură ce a sporit în smerenie, Duhul Sfânt îi va da putere asupra duhurilor”. Şi am observat că toţi părinţii care au dus o nevoinţă mare şi au căutat să facă semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, şi au căutat să adoarmă din Doamne Iisuse sau, în cel mai rău caz, din cugetare sfântă, acestora Duhul Sfânt le-a dat putere asupra duhurilor. Dar nu dintr-o dată, ci treptat, pe măsură ce au sporit în smerenie.

Dar acest părinte era simplu, era dat la porci şi el avea grijă de ei. Şi el mi-a zis: „Să nu te tulburi când te ocărăşte cineva, că tot e mai bună ocara decât lauda. Prin ocară, dacă eşti atent, te trezeşti”. Bineînţeles că unii sunt mai subţiri de coajă, alţii sunt mai nesimţiţi la tulburări. Eu mult i-am fericit pe cei care sunt mai nesimţiţi la tulburări, căci acela care are coajă subţire, îl doare şi se tulbură.

*
- Cum să dobândeşti pacea în mănăstire?

- Să fii atent să nu vorbeşti de duhovnic, de stareţ, nici de econom şi cu timpul o să ai pace. Că ştii de ce? Dacă spui ceva, ei nu zic exact cât ai zis, îi mai pune şi o coadă mai lungă, îi pune şi nişte coame, ca să te poată durea capul. Am observat, când vorbesc cu cineva, dacă am vorbit eu, mă descurc uşor. Iar dacă altul zice în numele meu, atunci te doare capul.

Deci nu vorbi de econom, de stareţ, de duhovnic, nu vorbi nimic rău de nimeni şi se poate repara. Şi ai pornire la rugăciune. Părintele Cleopa aşa m-a pus să fac: să-l pun mai bun pe celălalt şi pe mine mai rău, să mă rog:,,Doamne, iartă-l, Doamne”.

- Şi dacă vine altul care vorbeşte de rău şi începe şi zice că cutare...

- Te faci că nu înţelegi, te muţi cu mintea într-altă parte: „Iartă-mă, Doamne”. Adică faci într-aşa fel încât să nu-i baţi în strună.

- Cineva mi-a zis să mă fac că plec. Dar uneori nu se poate.

- Schimbi vorba.

*
E un dar al lui Dumnezeu cine a ajuns să pună în minte că el va trăi puţini ani pe pământ, iar care a pus în minte că va avea o viaţă lungă, greu poate suporta. Căci dacă el şi-a pus în minte de viaţă lungă, vrăjmaşul îl îndeamnă aşa: „Cum ai să poţi tu răbda atâţia ani?”. Dar dacă îţi spui că „Uite acum trebuie să mor”, moartea e mai mare ca orice. Că dacă cineva te-a ocărât, nu te mai tulburi, că zici că trebuie să mori. Că a zis, că mi-o zice, nu mă interesează.

*
Dacă s-a întâmplat o pagubă şi mă tulbur înseamnă că sunt legat. Eu odată aveam vreo 15 stupi şi au murit mai toate albinele. Nu le văzusem de câteva zile şi, când m-am uitat în stup, le-am găsit mai toate moarte. Intr-un stup am găsit vreo şapte albine în fundul stupului, iar matca stătea aşa, exact ca şi cum ar sta cineva la rugăciune. M-am minunat de matcă. Am mai găsit câteva, ca un pumn de albine, într-un stup: „Bine că am găsit, dacă am mai găsit vreo două albine, tot e bun. Inseamnă că am exact cât trebuie să mă înţepe pe mine”. Şi am avut o soră. I-au murit şi ei. Ea vine: „Vai de mine şi de mine, mi-au murit albinele”. Dar eu, neavând de lucru, că am o gură păcătoasă, mai glumesc, când m-a întrebat: „Ce fac albinele mele?”, i-am zis: „Dorm de amiază”. A început a mă batjocori că de ce vorbesc aşa: „Eşti om stricat la minte. Nu ţi-e ruşine la obraz? Tu în loc să plângi că ai pierdut o avere...”.

I-am zis: „Soră Mărie, uite ceva. Eu acum plâng dacă învie albinele. Dacă nu, de ce să plâng pentru ele? Dacă aş putea plânge pentru păcatele mele!”. Eu aşa am căutat ca orice s-ar întâmpla să nu mă birui de tulburare. Că dacă mă tulbur, am pierdut tot. Numai după un lucru o să-mi pară rău. Am o carte duhovnicească care foarte mult m-a ajutat: Filocalia numărul zece13, despre păzirea minţii. Aceea, dacă ar arde casa, s-ar întâmpla că ar lua foc, după aceea mi-ar părea rău. Dar încolo, nu.

*
Zice un sfânt Părinte că „în inima certăreţului locuiesc toate patimile, iar inima celui iubitor de pace totdeauna e umbrită de Duhul Sfânt”. El e tot în pace, liniştit, inima lui arde de dorul lui Dumnezeu. De oameni gâlcevitori cât putem să ne păzim, că ai văzut că la rugăciunile acestea pe care le facem la chilie, spune: „Doamne, izbăveşte-mă de patimi, de draci şi de oameni gâlcevitori”. Oamenii gâlcevitori sunt în aceeaşi treaptă cu dracii. Şi dacă Duhul Sfânt le-ar descoperi starea lor, s-ar înfricoşa, ar cădea jos de groază când ar vedea de ce întuneric este înconjurat sufletul lor.

Deci, dacă vă întâlniţi cu unele persoane care sunt demonizaţi prin mânie, oameni care odihna lor este numai tulburarea, certurile, când ne apropiem de aşa fel de oameni, trebuie să ţinem gura închisă şi să facem rugăciuni cât de scurte, dar dese, şi cu multă smerenie, şi a nu-i judeca: „Doamne, izbăveşte-mă de ispita vrăjmaşului”. Şi să zici mereu Doamne Iisuse şi să te retragi într-un loc unde vezi că poţi zice rugăciunea liniştit. Şi când îţi aduci aminte de el, zici mereu Doamne Iisuse, că aşa îl putem birui pe diavol. Că diavolul face astfel: dacă cineva te-a tulburat, când te-ai dus la rugăciune şi faci rugăciune la bunul Dumnezeu, diavolul ia chipul aceluia şi se sfădeşte cu mintea noastră. Şi atunci, când apare chipul lui, zic din timp Doamne Iisuse şi, când stau la rugăciune, nu mai are putere. Dar atât îl izgoneşte Duhul
Sfânt pe diavol, pe măsură ce zicem noi rugăciunea. Cât nu ne învoim.

*
Când vin năpăştile, să nu te tulburi. In ziua când te vor năpăstui şi nu te vei răzbuna, cu cunună de mucenic te va încununa îngerul lui Dumnezeu.

Odată, într-o noapte, a venit cineva cu multă tulburare. A venit, s-a recomandat cine e, că altfel nu-i dădeam drumul. După ce i-am dat drumul, a început să facă precum mâţul când vrea să prindă un şoarece: îşi ascute unghiile şi pe urmă caută să-l prindă. Aşa şi el, a început a se trage de barbă, a început a se scărmăna şi a-şi freca mâinile. L-am pus să stea pe patul pe care dorm eu, iar eu am stat în dosul uşii, pe un scăunel. Şi s-a sculat în picioare şi voia să mă ia la bătaie. Dar nu ştia cum să înceapă! Trebuia să-l învăţ eu. Şi tot se repezea la mine: „Bă! Cine eşti tu, bă?”. Eu, ce să-i spun? Eu ştiu că nu sunt nimic, sunt un om nebun. I-am spus aşa: „Sunt un moşneag nebun!”. Şi iar începea să se frece pe mâini, iar se repezea asupra mea. Iar eu am fost tot vesel, dar ziceam Doamne Iisuse. Şi s-a întâmplat că el cât a căutat să mă ia la bătaie, eu ţot am zis Doamne Iisuse, şi până la urmă ne-am despărţit cu pace, l-am dus până la poartă şi am rămas în pace. Că el spunea sute de cuvinte,
multe-multe, şi când mă punea pe mine să-i răspund, îi spuneam numai unul, şi ale lui nu mai aveau valoare nici unul.

Duhul Sfânt e un duh de pace, un duh senin, blând, iar el a venit ca o fiară. Şi i-am spus aşa: „Duhul Sfânt nu locuieşte într-o inimă aspră, o inimă de fiară”. Şi acum sunt hotărât, când mi-a mai veni acela, să nu-l mai primesc, pentru că eu sunt vinovat că l-am primit.

*
Are mare însemnătate a nu te birui de tulburare în faţa multora. Atunci s-a spart sacul şi curge tot. Dacă ai putea să nu zici nimic, că dacă ai zis o vorbă sucită, toate
ies una după alta.

Un om a venit la mine şi mi-a spus: „De ce stai aici, de ce nu te duci la mănăstire?”. „Ei, nu sunt vrednic, sunt păcătos”. „Ştii de ce stai aici? De curvar ce eşti”. Ion îl chema şi i-am spus: „Frate Ioane, dac-ai şti toate ascunsurile mele, ai pica jos, te-ai sminti, dar ştii numai atât, că-s curvar. Este puţin asta”. A plecat, nu l-am ocărât, i-am spus că-i dau o carte de la mine, ca să citească, şi m-am despărţit de el cu dragoste. Dar cred că Duhul Sfânt m-a ocărât prin el. S-ar putea şi aşa. Acum nu mă ocărăşte nimeni, pe vremuri mă ocărau mulţi. Odată, când trăia Ceauşescu, nu aveam barbă că nu aveam voie, a trecut o maşină cu oameni care m-au recunoscut şi toţi strigau: „Ei, curvarule!”. Toţi odată, parcă-i plătise cineva să strige. Chiuiau de parcă văzuseră cine ştie ce. Şi eu am chiuit când am văzut în pădure un urs sau un lup, dar ei, dacă m-au văzut aşa de urât, de asta au chiuit. M-am dus la chilie şi m-am pus la rugăciune: „Doamne, nu mă lăsa. Maica Domnului, luminează-mi mintea, dă-mi răbdare să nu-i batjocoresc, să-i văd pe toţi buni”. Mă tulburam pe atunci.

Altădată m-am dus undeva ca să cer nişte ceară de albine şi cineva vine şi-mi dă o lovitură pe la spate. Dacă mai dădea o dată cred că picam mort. Cred că era beat, dar m-am gândit că aşa a îngăduit Dumnezeu. Când mi-a dat lovitura am zis: „Bogdaproste!”. Şi m-a întrebat de ce i-am spus „Bogdaproste”. Eu i-am spus: „Pentru că m-ai scăpat de un duh rău”. Şi îl vedeam cum îşi mişca limba ca limba şarpelui, ca să spună ceva rău. Eu m-am rugat: „Maica Domnului, dă-mi răbdare ca să pot birui mânia”.

Când am văzut că-i tremură vârful limbii, i-am spus că a scos un diavol din mine, cel de mânie, dar restul au rămas toţi la mine. „Unul ai scos, nimica toată! Uite ce, dac-ai zice Doamne Iisuse în inimă, te-ai face făcător de minuni, ai scoate diavolii din oameni”. Eu, dacă-l ocăram, rămâneam cu acel diavol, iar el rămânea ca duşman. Aşa ne-am despărţit ca doi prieteni şi nu m-a mai bătut.

*
Când vezi că te batjocoreşte cineva, cât timp te batjocoreşte să spui Doamne Iisuse în gând şi atâta să vorbeşti, cât te întreabă, să răspunzi strictul necesar. Şi în timpul acela Duhul Sfânt izgoneşte duhul cel rău de la inima mea. Şi se va folosi şi cel care mă batjocoreşte dacă am răbdare şi spun Doamne Iisuse şi vorbesc numai cât mă întreabă el. Iar dacă mă contrazic cu el, atunci am pierdut şi eu şi pierde şi el. Suntem nişte oameni care pierd timpul. Nu se pot folosi de timpul acela pentru Dumnezeu.

*
Când vezi că te tulbură, îi spui aşa la gând: „Nu, nu-i nevoie să mă tulbur. Eu, după felul cum am supărat pe Dumnezeu, eu sunt vrednic numai de ocară şi de năpăşti şi nu trebuie să mă tulbur. Şi trebuia mai mult să mă ocărască, e puţin”. Şi dacă-i spui gândului că e puţin, atunci Duhul Sfânt te va odihni şi trupeşte şi sufleteşte. Că dacă Duhul Sfânt te odihneşte trupeşte, mintea poate spori, că atunci poate omul spori, când îl ajută Duhul Sfânt: în rugăciune, în meditaţii, în cugetare sfântă, cugetare la moarte.

*
- Femeile se consumă mai mult decât bărbaţii; ce e de făcut?

- Sunt şi bărbaţi care se consumă. Am avut şi eu de acestea când mă consumam. Şi când vedeam că mă birui de tulburare, de unele năpăşti, mă puneam pe pocăinţă.
Şi gata, se făcea vreme bună. Odată, ce să vezi? Eram tânăr, au făcut consiliu părinţii în mănăstire, numai ei ştiu de ce. Că la mănăstire, ca să duci o viaţă pentru mântuire, sunt şi oameni care ştiu să toarne, unii ca să râdă şi unii ca să vadă la ce capăt o să iasă. Adică aşa ca şi cum ai avea un câine rău care nu face nici un serviciu şi îl duci la apă şi îl azvârli acolo, să vezi dacă îl ia apa ori se îneacă. Aşa face diavolul cu noi. Şi atunci am stat o lună de zile liniştit, pentru rugăciune. Cum am stat şi m-am rugat la bunul Dumnezeu, ce să vezi? Părinţii care m-au osândit, gata, n-au mai fost aceia care au fost atunci, le-a trecut. Ai văzut? Şi de asta eu, când văd că se tulbură apele, încep a mă ruga mai mult ca oricând şi atunci se face vreme bună.

Fragment din cartea "Ne vorbeste Parintele Proclu", Editura Manastirea Sihastria Putnei

Cumpara cartea "Ne vorbeste Parintele Proclu"

Note:13 Volumul X din Filocalia tradusă de Pr. Dumitru Stăniloae conţine Cuvintele despre sfintele nevoinţe ale Sfântului Isaac Sirul, un sfânt foarte iubit de Părintele Proclu. Interesant de remarcat că Părintele Proclu, care aprecia atât de mult acest volum al Filocaliei, s-a săvârşit chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Isaac Sirul, 28 ianuarie, în anul 2017.
 

Pe aceeaşi temă

26 Mai 2022

Vizualizari: 791

Voteaza:

Despre netulburare 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

linistea odihna

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE