"Zis-a Domnul: ascultati pilda aceasta: asemenea este imparatia cerurilor cu un imparat care a hotarat sa faca socoteala cu slujitorii sai. Si, incepand sa faca socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, domnul sau a poruncit sa-l vanda pe el si pe femeia lui, pe copii si toate cate avea, ca sa se plateasca datoria. Atunci acel slujitor, indraznind, a ingenunchiat si se inchina lui, zicand: doamne, mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, cand a iesit de acolo, slujitorul acela a gasit pe unul dintre tovarasii sai, care ii era dator o suta de dinari, si, punand mana pe el, il strangea de gat si-i zicea: plateste-mi ce-mi esti dator. Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui, il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci, ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci tovarasii lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte si, venind, au spus domnului lor toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, domnul sau i-a zis: slujitor viclean, toata datoria aceea ti-am iertat-o, pentru ca m-ai rugat; oare, nu se cadea sa ai mila de tovarasul tau, precum si eu am avut mila de tine? Si, maniindu-se, domnul sau l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce va plati toata datoria. Tot asa va face si Tatal Meu cel ceresc cu voi, daca fiecare din voi nu va ierta fratelui sau, din inima, greselile lui." (Matei 18, 23-35)

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.

Adesea oamenii sunt inspaimantati de intrebarea: cum se poate mantui omul? Si aflam in acest fragment al Evangheliei, ca si in multe altele, un raspuns atat de simplu la aceasta. Mantuirea ta se afla in mainile proprii - iarta: si vei fi iertat. Si in momentul in care esti iertat, inseamna ca viata vesnica iti este deschisa.

In Evanghelia de astazi Hristos ne vorbeste despre un om care datora o suma mare de bani stapanului sau si, intrucat nu avea posibilitatea sa o restituie, stapanul sau l-a iertat, deoarece i-a fost mila de acesta. Dupa ce a plecat de langa stapanul sau acest om a intalnit o alta persoana care ii datora o suma de bani mult mai mica, si a inceput a-i cere datoria fara mila. Auzind aceasta stapanul, i-a spus: Ti-am iertat datoria cea mare, cum nu poti sa-i ierti datornicului o datorie atat de mica? In acelasi fel ne asteptam ca printr-un singur cuvant al milei lui Dumnezeu, portile vietii vesnice se vor deschide pentru noi, chiar daca noi inchidem aceste porti - nu, micile porti ale acestei vieti temporare inaintea altor persoane. La ce ne putem astepta?

Evanghelia spune in alt loc: cu ce masura vei masura cu aceea ti se va masura; in Fericiri se spune: fericiti cei milostivi ca aceia vor fi miluiti, iar in Rugaciunea Domneasca: si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.

Cat de simplu pare totul, si cat de greu il indeplinim. Ar fi simplu daca inimile noastre ar raspunde la durere, la nevoie; este greu deoarece inimile noastre sunt tacute. Dar de ce sunt astfel? Cand cineva face fapte rele intotdeauna ne gandim ca trebuie sa fie un om rau, fara a constientiza ca desi omul isi doreste atat de mult sa fie bun, atat de mult isi doreste ca fiecare cuvant al sau sa fie curat, gandurile si inima sa sa fie curate, faptele sale fiind unele rele, insa el nu are puterea, fiind prins in mrejele vechilor obiceirui, prin presiunea anturajului sau prin falsa rusine si multe alte lucruri. Si el continua sa faca fapte gresite; dar noi putem sa-l lamurim. Putem privi la el asa cum Dumnezeu priveste, cu mila, asa cum cineva priveste catre un om bolnav  ce sufera din cauza unei boli ce poate fi vindecata doar daca primeste un tratament potrivit.

Si fiecare dintre noi poate face ceea ce este nevoie pentru cineva. Priviti la un om si miluiti-l pentru ca este pacatos, manios, razbunator, rau, intr-un fel sau altul. Aveti mila de el si aratati-i partea luminoasa a sufletului vostru, spuneti-i ca faptele sale si cuvintele sale nu va dezamagesc, oricat de pacatoase ar fi, deoarece stiti ca este o imagine, o icoana a lui Dumnezeu, patata si desfigurata,  si il iubiti ca pe un frate.

Pentru a face aceasta va poate costa un mare pret, dar daca puteti face acest lucru o data, de doua ori, vazand cum o persoana se schimba deoarece crezi in ea, deoarece ati aflat nadejdea lui Dumnezeu in ea, in ce lume am trai - o lume a increderii reciproce. Intr-adevar, trebuie sa platim pentru aceasta cu sangele inimii noastre, cu lacrimile compasiunii, cu agonia sufletului, dar ce bucurie va fi, nu doar intre ingerii lui Dumnezeu in cer cand vad un pacatos mantuit, ci si in inimile noastre, cand vedem brusc ca drept raspuns la compasiunea si dragostea noastra, o persoana se impartaseste de lumina vietii vesnice.

Mitropolitul Antonie de Suroj

Traducere: Radu Alexandru

• Impacarea cu cei care ne-au suparat!
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Impacarea cu Dumnezeu
  Publicat in : Credinta
• Acatistul Maicii Domnului - Impacarea celor invrajbiti
  Publicat in : Acatiste
• Impacarea cu realitatea
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Cugetari despre infailibilitatea europeanului
  Publicat in : Credinta