Un adult: „Şi cine eşti tu?"
Un copil: „Sunt eu."
Harul lui Dumnezeu acţionează întotdeauna interpersonal. Când învăţa, Hristos încerca să se întâlnească cu cei ce-L ascultau la nivelul la care îl puteau primi acestia.
Pogorământul Domnului se descoperă, de exemplu, in relatarea din Matei 15, 21-28, unde Hristos pare să nege universalitatea misiunii Sale şi se referă la neiudei ca la nişte "câini", nedemni să li se dea hrana „copiilor”. Acest lucru a fost spus din motive pedagogice: ucenicii Săi nu erau pregătiţi pentru un Mesia care să fie în acelaşi timp şi Mântuitor al păgânilor. Dar smerenia şi credinţa femeii canaanite au fost atât de mari, încât au „triumfat”. Il vedem pe Iisus învăţând în etape, punând accent pe ceea ce trebuia sesizat în acel moment, cu riscul ele a compromite în aparenţă o învăţătură ce urma să fie înţeleasă mai târziu. Aceste exemple ale Domnului ar trebui să-i asigure pe învăţători cu privire la necesitatea de a întâlni inimile şi minţile copiilor aşa cum ei sunt de fapt. Acest lucru poate însemna un pogorământ; poate însemna încercarea de a sugera un nivel duhovnicesc mai înalt; poate însemna ridicarea învăţătorului la nivelul credinţei şi curaţiei copilului... Apropierea onestă de starea reală a copilului şi luarea în considerare nu doar a nivelului său intelectual e singurul mod pentru ca adevărul să ajungă la el aici şi acum.
Un băiat (10 ani): „Mama spune că numai cerul exista. Dar mie imi plac lucrurile de aici ca, de exemplu, maşinile. E rău acest lucru?"
Maica Magdalena: „Mama ta are desigur dreptate că nimic din tot ce e pe pământ nu se compară eu cerul. Cerul e mult mai înalt şi veşnic; în comparaţie cu el, chiar şi nouăzeci de ani petrecuţi pe pământ nu e un răstimp prea lung. Asta vrea ea să spună. Dar el poate începe pe pământ. Uită-te la felul in care în Liturghie primim o hrană cerească. Uită-te la felul în care ne rugăm ea Dumnezeu să binecuvânteze toată hrana noastră. Uită-te la felul în care preoţii binecuvântează casele şi maşinile cu apă sfinţită de Bobotează, Ii mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile frumoase de pe pământ şi încercăm să ne folosim de ele intr-un mod binecuvântat; şi nu-i rău acest lucru."
Această explicaţie l-a încântat pe băiat, care a promis cu toată seriozitatea că orice Mercedes pe care il va achiziţiona va fi binecuvântat si sfinţit şi folosit ca să aducă oamenii la biserică. Trepte mai înalte de detaşare de bunurile pământeşti pot fi arareori predicate copiilor prin „predici" negative, care nu sunt primite de inimă. Până şi dorinţa unui asemenea grad de libertate vrea să spună că suntem plini de năzuinţa după ce este veşnic sau, mai degrabă, după Cel Veşnic. Această năzuinţă trebuie să incercăm să o sădim in copiii noştri.
Întâmplător conversaţia de mai sus i-a plăcut mamei în cauză. Dar ea ne aduce aminte si de necesitatea de a fi atenţi să nu subminăm autoritatea părintească in ochii copiilor.
E bine ca învăţătorii să-şi îmbunătăţească cât mai mult cu putinţă nivelul teologic, dar cel mai bun răspuns nu este întotdeauna şi cel care are „cea mai bună" exprimare teologică. In convorbirea cu copiii scopul e acela de a prezenta ceea ce cunoaştem astfel încât să-i inspirăm pe copii să crească şi teologic. Vom face aceasta dacă încercăm să-i facem să alerge spre sfinţenie chiar înainte ca ei să poată să meargă.
Maica Magdalena
Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa. Convorbiri, reflectii si alte sfaturi; Editura Deisis
Cumpara cartea "Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa"
-
Sfaturi pentru educatia copilului
Publicat in : Religie -
Copilul in mijlocul ispitelor
Publicat in : Editoriale -
Video-copilul
Publicat in : Editoriale -
Copilul, bun la toate?
Publicat in : Editoriale -
Bona trebuie sa aiba credinta
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.