Intelegerea duhovniceasca a Scripturilor

Intelegerea duhovniceasca a Scripturilor Mareste imaginea.

In omul curăţit de patimi Duhul Sfânt lucrează cu putere. Am văzut că, în această stare, virtuţile de căpetenie, darurile Duhului Sfânt, contemplarea lui Dumnezeu în creaţie, sunt nişte realităţi experimentabile. Mai adăugăm încă o lucrare importantă a Duhului Sfânt, în inima creştinului purificat de rele, şi anume: înţelegerea duhovnicească a Scripturilor.

Din nefericire, astăzi foarte mulţi indivizi se hazardează să tâlcuiască Biblia. Sufletul lor fiind întunecat de păcate, se înţelege ce tâlcuire pot da Scripturilor. Sfântul Petru ne spune că: „Nici o prorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt".

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că "înţelegerea întocmai a cuvintelor Duhului se descoperă numai celor vrednici de Duhul, adică acelora care printr-o îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu-şi mintea de funinginea patimilor, primesc cunoştinţa celor dumnezeieşte”. Acelaşi lucru, pe care l-a spus şi Sfântul Apostol Petru: Oamenii lui Dumnezeu mânaţi de Duhul Sfânt au scris Scripturile şi tot oamenii lui Dumnezeu pot tâlcui Scripturile.

Dumnezeu ne dă darul înţelegerii Scripturilor numai în măsura în care suntem în stare să-l primim: „Prin urmare harul Duhului Sfânt nu lucrează înţelepciune în sfinţi fără mintea care să o primească; nici cunoştinţa, fără raţiunea capabilă de ea; nici credinţa fără convingerea minţii şi a raţiunii despre cele viitoare şi deocamdată nearătate; nici darurile vindecărilor fără iubirea de oameni cea după fire; nici vreun altul dintre celelalte daruri, fără deprinderea şi puterea capabilă de fiecare. Dar iarăşi nu va dobândi omul ceva din cele înşirate numai prin puterea naturală, fără puterea lui Dumnezeu, care să le dăruiască”.

Tragem concluzia de aici că, pentru a înţelege duhovniceşte Scripturile, o anumită persoană trebuie să aibă o seamă de calităţi naturale şi duhovniceşti. In ce priveşte calităţile naturale, interpretul trebuie să fie sănătos la minte. Să nu fie extenuat de post şi nevoinţă peste măsură, încât facultăţile sufleteşti să nu mai funcţioneze deplin.

Să fie un om cu sufletul echilibrat, cu raţiune clară, luminată şi sănătoasă şi cu o voinţă sigură. Să nu fie dominată de impresii momentane, de emoţii puternice şi de imaginaţii bolnăvicioase. Trebuie să aibă un anumit grad de instruire. Nu neapărat din şcoli, ci din ucenicia pe lângă un duhovnic.

Din punct de vedere moral trebuie să fie virtuos, sincer, nedoritor de slavă deşartă sau de câştig. Să aibă un duhovnic şi o viaţă spirituală frumoasă.

După cum Duhul Sfânt i-a inspirat pe autorii Bibliei, tot El este Cel care colaborează cu interpreţii Cărţilor Sfinte şi-i ajută să înţeleagă cele citite. Tâlcuirea Scripturii este o harismă. Mântuitorul, arătându-Se după înviere ucenicilor Săi, "le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile".

Cei plini de patimi rămân numai la o înţelegere trupească a Scripturii, la litera moartă. Spune Sfântul Vasile cel Mare că un vas de lichid rău mirositor nu poate primi în el lichidul mirului, dacă înainte n-a fost spălat. Adică, un om plin de orgoliu, un om plin de alte patimi, zadarnic încearcă să tâlcuiască Scripturile, pentru că din el emană duhoare. Atâta vreme cât nu s-a purificat, cât nu s-a sfinţit, cât nu s-a îndumnezeit, nu înţelege Biblia.

Trebuie să ne ridicăm mai sus de interpretarea în literă. Vă dau un exemplu din Evanghelia după Matei. Domnul Hristos spune: „Dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul dintre mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în ghenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul dintre mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în ghenă".

Ne avizaţi am putea trage concluzia că Mântuitorul este absurd. Că Mântuitorul ne cere să ne mutilăm. Ori, lucrurile nici pe departe nu stau aşa. Textul trebuie înţeles în duhul lui şi nu în litera lui. Este vorba de ochi; este vorba de mână. Cum se înţelege duhovniceşte ochiul? O persoană care-ţi este dragă ca ochii din cap, şi care te duce la rele, trebuie îndepărtată. Foarte greu este lucrul acesta. Observăm noi, în viaţa de zi cu zi, cât de greu renunţă oamenii la persoane iubite. La persoane dragi, dar care îi duc la rele. Aşa interpretăm textul cu ochiul care te sminteşte şi trebuie să-l scoţi. E vorba de o persoană dragă ca ochii din cap.

Sau mâna. Dacă mâna ta te sminteşte, taie-o!

Ce e mâna? înţelegem prin mâna dreaptă un om care ne ajută mult. Un om necesar pentru a realiza lucruri utile. Care ne ajută la multe dar, în acelaşi gtimp, ne duce şi la păcat. Chiar cu preţul de a trăi mai [modest şi de a nu putea realiza unele lucruri, vom I renunţa la persoanele care ne duc la păcat. Din Inefericire, din oportunism, sau datorită greutăţilor vieţii, sunt oameni care renunţă la principiile lor imorale pentru că cineva îi ajută. Şi, atunci, cad în fpăcate pentru că sunt ajutaţi de către ei.

Sfinţii Părinţi au fost curăţiţi de patimi. De laceea ei au înţeles bine Sfintele Scripturi. Numai împreună cu ei, şi cu întreaga Biserică, putem înţelege şi noi bine sensul duhovnicesc al Scripturilor.

In acest sens vă voi da două exemple. Unul este de la Sfântul Antonie cel Mare. Citim în Pateric: "Oarecare fraţi au venit la Ava Antonie şi au pus înaintea lui un cuvânt din cartea Leviticului. Deci, a ieşit bătrânul în pustie şi a mers Avva Ammona pe urma lui, în ascuns, ştiind obiceiul lui. Şi, după ce s-a depărtat bătrânul, stând la rugăciune, a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moise ca să mă înveţe cuvântul acesta! Şi a venit glas vorbind cu dânsul. Deci, a zis Ava Ammona, glasul care vorbea l-am auzit, dar puterea cuvântului n-am înţeles-o".

Ce lucru minunat! Au venit la Sfântul Antonie ucenicii să le tâlcuiască un verset din cartea Leviticului. Carte pe care a scris-o Moise. Nu-l ştia tâlcui nici Sfântul Antonie cel Mare. Şi atunci la cine a apelat?

A apelat la autorul cărţii. A avut îndrăzneala aceasta pentru că avea o viaţă curată. Şi a ieşit în pustie şi a vorbit cu Moise. Iată, un exemplu, înţelegerea Scripturilor. înţelegerea duhovnicească a Scripturilor o au sfinţii.

Şi vă mai dau un exemplu. Uneori şi oameni cu o viaţă duhovnicească aleasă pot cădea în eroare pentru că, ori nu s-au curăţit de orgoliu, ori au vrut să ajungă la înţelesul Scripturilor singuri, fără Biserică; lucru absolut imposibil. "Avva Daniil a povestit despre un alt bătrân mare, ce şedea în părţile cele de jos ale Egiptului, că zicea întru prostime că Mechisedec este fiul lui Dumnezeu şi s-a vestit Fericitului Chirii, Arhiepiscopul Alexandriei despre dânsul. Şi a trimis la el, dar ştiind că este făcător de minuni bătrânul şi orice cere de la Dumnezeu i se descoperă lui şi cum că întru prostime a zis cuvântul acesta, a întrebuinţat acest fel de înţelepciune, zicând: „Avvo, rogu-te, fiindcă gândul îmi zice că Melchisedec este fiul lui Dumnezeu şi alt gând îmi zice că nu, ci om este şi arhiereu a lui Dumnezeu. Deci, fiindcă mă îndoiesc pentru aceasta, am trimis la tine ca să te rogi lui Dumnezeu să-ţi descopere aceasta şi să cunoaştem adevărul. Iar bătrânul îndrăznind la petrecerea sa, a zis: dă-mi trei zile şi eu voi vesti ce este. Deci mergând, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvântul acesta şi venind după trei zile a zis fericitului Chiril, că om este Melchisedec. Şi i-a zis lui arhiepiscopul: cum ştii Avvo? Iar el i-a zis: Dumnezeu mi-a descoperit pe toţi patriarhii, aşa câte unul trecând înaintea mea, de la Adam până la Melchisedec. Şi îngerul mi-a zis că acesta este Melchisedec, şi să cred că aşa este. Deci, ducându-se, singur propovăduieşte că om este Melchisedec şi foarte s-a bucurat fericitul Chiril".

Aşadar în greşeală poate cădea şi un om cu viaţă curată, atunci când nu încearcă să înţeleagă Scripturile dimpreună cu întreaga Biserică. Sfinţii Părinţi au fost curăţiţi de patimi. De aceea au înţeles Scripturile. Numai împreună cu ei şi cu întreaga Biserică putem înţelege şi noi bine sensul duhovnicesc al Scripturilor.

IPS Andrei Andreicut

Spiritualitate crestina pe intelesul tuturor, Editura Renasterea

Cumpara cartea "Spiritualitate crestina pe intelesul tuturor"


 

Pe aceeaşi temă

18 August 2016

Vizualizari: 2775

Voteaza:

Intelegerea duhovniceasca a Scripturilor 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE