Case, mașini, concedii, toate la plural, toate ne obosesc. Nu vom găsi fericirea în acumularea de lucruri. Creștinii din generația apostolică trăiau în simplitate, sărăcie, în contrast cu opulența păgânilor. Bogățiile nu sunt rele prin ele însele, dar riscă să ne piardă mințile prin obsesia de a le avea neapărat, în orice condiții, cât mai repede posibil, fără cumpătare. E momentul pentru singular, pentru post, înfrânare, neagonisire, caritate. Oare nu zice Hristos că o cămașă ne e de ajuns?
A nu merge la biserică nu este totuna cu a nu merge în drumeții, la teatru, în biblioteci sau pe stadioane. A merge la biserică nu este un hobby. Nu sunt mulți atei, ci doar mulți oameni extrem de ocupați cu foarte multe lucruri, care nu mai au timp de familie și de suflet, în goana lor după pluralul cuvântului leu. Dacă nu ne rugăm doar pentru că avem prea multe afaceri, înseamnă că avem mai multe afaceri decât a vrut Hristos să avem.
Prea multă lume este confuză și neștiutoare (Constantin Coman, Moștenirea, Ed. Bizantină, București, 2024, p. 29). În jur există prea multă trivialitate, prea multă grosolănie. Cel mai înfiorător lucru este atunci când prea mulți oameni nu mai întrevăd nici o cale de ieșire. Nu știm multe despre ce e în Rai, dar știm că Hristos este acolo și ne e de ajuns. Hristos nu doar ne avertizează, El are soluții. Hristos nu va înceta niciodată să fie iertător. Psalmii cu lacrimi nu sunt niciodată prea mulți.
Hristos nu ne întreabă dacă s-a schimbat lumea, ci dacă ne-am schimbat noi. Prea multe secole, oamenii au căutat surse de hrană. Acum, caută surse de divertisment. Când vor căuta surse de har?
Durerea care ne apropie de Dumnezeu este - cu siguranță - mai bună decât confortul care ne depărtează de El. Dumnezeu niciodată nu se grăbește, dar totdeauna ajunge la timp.
Crăciunul este, în esența sa, o taină sfântă, o sărbătoare ce pătrunde adânc în sufletul omului, oferindu-i nu doar bucurie, ci și o chemare la pătrunderea în adevărul veșnic al nașterii Mântuitorului. În noaptea în care Hristos S-a născut în Betleem, lumina divină s-a revărsat asupra întregii lumi, iar această lumină nu poate fi altceva decât o invitație de a primi nașterea lui Hristos și în inimile noastre, de a lăsa ca El să locuiască în adâncul ființei noastre.
Frumusețea Crăciunului nu stă doar în tradițiile care înconjoară această sărbătoare, nici în cadourile sau mesele îmbelșugate, ci în esența acesteia: în nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Această naștere nu este una oarecare, ci una divină, plină de taină și de semnificații profunde. Fiecare colindă, fiecare lumină care se aprinde în noaptea Crăciunului ne cheamă să privim dincolo de aparențe și să vedem adevărata frumusețe, care este iubirea lui Dumnezeu pentru om, o iubire care nu are margini și care se revarsă în fiecare colț al lumii.
Sărbătoarea Nașterii Domnului ne îndeamnă să regăsim și să înțelegem darul pe care Dumnezeu l-a făcut lumii, darul unui Mântuitor care nu a venit să ocupe un tron pământesc, ci să își așeze Împărăția în inimile celor care îl vor primi. Crăciunul este o invitație la smerenie, la iubire și la dăruire, la trăirea unui adevăr mai presus de orice logică omenească, adevărul că Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină părtaș la dumnezeirea Lui.
În aceste zile de sărbătoare, ne regăsim în comuniune cu întreaga Biserică, cu toți frații și surorile noastre în Hristos, care împărtășesc aceleași simțiri de recunoștință și de iubire. Frumusețea Crăciunului se regăsește nu doar în exterior, ci și în interiorul nostru, în modul în care noi, ca ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, alegem să trăim această taină. De fiecare dată când ne adunăm în rugăciune, în familie sau în comunitate, în noaptea sfântă de Crăciun, noi suntem chemați să naștem pe Hristos în sufletele noastre, să-L primim în inima noastră, așa cum Fecioara Maria L-a primit în ieslea din Betleem.
Frumusețea Crăciunului este, prin urmare, o frumusețe lăuntrică, care se naște în fiecare dintre noi atunci când ne deschidem sufletul către Dumnezeu și primim iubirea Lui. Este o frumusețe ce se hrănește din rugăciune, din iubire și din trăirea autentică a învățăturilor Mântuitorului, o frumusețe ce ne transformă, ne curățește și ne face să fim mai buni, mai milostivi, mai apropiați unii de alții.
Nașterea lui Hristos în lume și în sufletele noastre aduce cu sine o nouă speranță, o nouă lumină care ne călăuzește pașii. În această perioadă a Crăciunului, suntem invitați să ne bucurăm nu doar de darurile materiale, ci mai ales de darurile spirituale: iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, pacea inimii și lumina care ne răsare în întunericul acestei lumi. Aceasta este adevărata frumusețe a Crăciunului: faptul că nașterea lui Hristos în lume poate deveni o realitate trăită în fiecare dintre noi, transformându-ne viețile și făcându-ne să trăim în comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele nostru.
Astfel, Crăciunul nu este doar o sărbătoare care marchează un eveniment din istoria mântuirii, ci o chemare permanentă de a trăi acea naștere în fiecare zi a vieții noastre. Frumusețea Crăciunului se află în lumina ce răsare în noi atunci când alegem să trăim conform voii lui Dumnezeu, în dragoste, pace și adevăr.
Fără frumusețea credinței în Hristos, moare orice speranță (Lucian Dîncă, Împărăția lui Dumnezeu predicată de Iisus prin parabole, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2024, p. 96). Fără Crăciun, răul învinge. Noi urâțim sărbătoarea, prin gânduri nepotrivite. E momentul să nu mai gândim păgânește.
Sclavii evrei din Egipt cred că Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu, nu râd de el. Este unica lor salvare. Este o întâlnire reușită, după multe tentative eșuate. Conexiunea este restabilită, Mesia poate să vină. Este vorba doar de timp (Radu Iliescu, Silviu Man, Evanghelia pentru cei blocați în trafic, Ed. Doxologia, Iași, 2024, p. 174). Peste veacuri, magii nu caută ceva vag, ci pe Fiul divin. Aceasta este o altă întâlnire reușită cu Dumnezeu.
Să credem că morții pot învia, asta așteaptă Dumnezeu de la noi (Ibidem, p. 73). Fiind păcătoși, știm că nu ne putem încrede decât în Dumnezeu. Crăciunul ne integrează în turma Blândului Păstor, la adăpost față de haita de lupi.
Marius MATEI
Marius Matei
-
Este important sa ne impartasim dupa spovedanie?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Neobligativitatea Spovedaniei inainte de fiecare impartasire
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.