1. Intr-o vreme în care libertinajul şi divorţurile se înmulţesc, este necesar ca oamenii contemporani să se gândească la valoarea pe care o are taina căsătoriei. Sfântul Nectarie defineşte căsătoria astfel: „Baza vieţii familiale este căsătoria, pe care dacă o cercetăm din punct de vedere moral, este împreună trăirea pe viaţă între un bărbat şi o femeie, cu scopul dobândirii de copii, a comuniunii interioare şi a desăvârşirii lor reciproce, adică a mântuirii lor"127.

2. Soţii au multe îndatoriri, comune şi separate, unul faţă de celălalt. Sfântul menţionează câteva dintre acestea: „Soţii sunt datori să aibă obiceiuri curate, încredere desăvârşită, iubire din inimă, răbdare în îngăduirea imperfecţiunilor, slăbiciunilor şi defectelor celuilalt, grija statornică a ambilor pentru ca viaţa lor să devină îmbucurătoare, să meargă spre desăvârşirea morală şi religioasă şi să conlucreze armonios pentru creşterea întru Dumnezeu a copiilor. Bărbatul trebuie să-i arate soţiei lui ocrotire şi cumpătare iar soţia, bărbatului ei, respect şi supunere"128.

3. Oamenii din lume nu doresc educarea religioasă a copiilor lor, fiindcă o consideră cauza multor rele. Pe de altă parte, creştinii sunt reţinuţi faţă de educaţia intelectuală, spunând că micşorează valoarea morală a poruncilor lui Dumnezeu. Insă Sfântul Nectarie insistă asupra necesităţii atât a educaţiei intelectuale, cât şi a educaţiei religioase. El spune: „Educaţia intelectuală şi cea religioasă se aseamănă cu doi copaci diferiţi plantaţi pe acelaşi ogor, care trebuie să primească aceeaşi îngrijire şi atenţie pentru a creşte în aceeaşi măsură. Altminteri vor avea o creştere anormală, ce va duce la dezvoltarea şi dominaţia unuia şi uscarea celuilalt. Dacă grija se îndreaptă doar asupra ştiinţei, micşorarea sentimentului religios al omului va fi inevitabilă. Iarăşi, dacă se îndreaptă doar asupra religiei, puterile intelectuale vor slăbi şi vor păli. Consecinţa în primul caz va fi ateismul, care conduce la oboseală, deznădejde şi sinucidere. In cel de-al doilea caz consecinţa va fi superstiţia, acest vrăjmaş al omenirii, care ţine în mâini foc şi sabie şi-i ameninţă pe cei care au păreri diferite"129.

4. Mamele, pentru a putea răspunde înaltei lor îndatoriri, trebuie să fi primit ele însele educaţia care se cuvine. Sfântul Nectarie afirmă: „Educaţia cuvenită mamelor este cea care are ca obiect de instruire mintea şi inima, căci acestea două sunt centrele în jurul cărora se învârtesc şi educaţia intelectuală, şi cea morală a omului. Dacă unul din acestea două este nesocotit, educaţia este nedesăvârşită şi palida. Mintea şi inima, deşi sunt organele unui suflet, au nevoie de mijloace diferite şi de un mod diferit de educare, fiindcă inima aparţine lumii suprafireşti, iar mintea lumii fireşti. Mai este nevoie ca fiecare să înveţe adevărurile principale, adică mintea să înveţe ştiinţa iar inima adevărurile suprafireşti şi religioase. Trebuie să predăm fetelor noastre ştiinţă şi religie, pentru ca şi ele să le poată preda pe acestea copiilor lor de mâine. Ştiinţa şi religia sunt două faruri luminoase, care-l conduc pe omul care călătoreşte pe mare şi-l păzesc de orice naufragiu şi ameninţare. Sunt, de asemenea, cei doi ochi ai sufletului, cu care acesta vede ce se întâmplă în jurul său şi umblă fără obstacole pe drumul adevărului, care se termină cu bunăstare şi cu mântuire. Ştiinţa şi religia sunt cele două organe care-l ajută pe om să dobândească desăvârşirea şi să se arate vrednic de înalta lui obârşie"130.

5. Educaţia intelectuală şi religioasă a omului începe de la vârsta prunciei. Invăţătorii direcţi şi competenţi sunt părinţii şi îndeosebi mamele, care trebuie să fi avut o creştere cuvioasă. Sfântul Nectarie spune că mamele „sunt pentru copiii lor icoane şi modele. Pe urmele lor vor umbla. Copiii imită foarte mult calităţile şi slăbiciunile mamelor lor, chiar şi vocea şi purtarea acelora. Putem asemăna asta cu fonograful, unde placa de bronz primeşte mai întâi urmele vocii şi le răspândeşte după aceea în acelaşi ton şi muzicalitate, adică la fel cum au fost înregistrate"131.

6. Indatoririle părinţilor faţă de copiii lor sunt impuse de legea firească şi morală care există în ei. Cu toate acestea, oamenii păzesc îndatoririle care sunt dictate de legea firească, pe când îndatoririle care sunt dictate de legea morală le neglijează şi chiar le resping. Sfântul Nectarie spune: „Părinţii sunt obligaţi de legea firească să se îngrijească de copiii lor, de întreţinerea, creşterea şi sporirea lor. De asemenea, sunt obligaţi de legea morală să se îngrijească de desăvârşirea lor intelectuală şi religioasă, cu scopul de a ajunge cetăţeni cinstiţi şi fii ai împărăţiei lui Dumnezeu, pe care sunt datori s-o răspândească pe pământ. în acest scop Dumnezeu a sădit în inimile părinţilor iubirea naturală pentru copiii lor, care este mai puternică chiar şi decât iubirea pentru propria viaţă. Cu toate acestea, această iubire a părinţilor faţă de copiii lor, din naturală şi involuntară, trebuie să devină logică şi voluntară, aşa cum se cuvine fiinţelor raţionale, căci altfel riscă, în primul rând, să ajungă un instinct înnăscut şi orb, gata să le dăruiască pe toate naturii sensibile, iar în al doilea rând riscă să dispară odată cu trecerea timpului"132.

7. Sfântul spune: „Copiii au iubire naturală pentru părinţii lor, care trebuie să fie conştientă şi liberă. Din această iubire izvorăsc în general toate îndatoririle faţă de părinţii lor, adică respectul, recunoştinţa pentru nenumăratele binefaceri, supunere de bunăvoie, ascultare, grija şi râvna de a-i vedea fericiţi"153.

Presb. Dionisie Tatsis
Sfantul Nectarie, Invataturi alese – Editura Egumenita

Cumpara cartea "Sfantul Nectarie, Invataturi alese"

Note:

127 Sfântul Nectarie, Lecţie de Morală creştină.
128 Ibidem.
129 Sfântul Nectarie, Despre roadele adevăratei şi falsei culturi.
130 Sfântul Nectarie, Omilie rostită la şcoala de fete Ahillopulos, la sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi.
131Idem.
132 Sfântul Nectarie, Lecţie de Morală creştină.
133 Idem.
 

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: