Rolul rugaciunii si al rabdarii

Rolul rugaciunii si al rabdarii Mareste imaginea.

In lupta împotriva gândurilor, fie că alungarea lor se face pe „calea cea lungă”, sau pe „cea scurtă”, rugăciunea, alături de luare-aminte şi de trezvie, are un rol de căpetenie. Domnul însuşi le pune alături: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu in fraţi în ispită” (Mt. 26, 41; Mc. 14, 38; cf. Lc. 22, 40-46). Părinţii repetă adeseori porunca Lui,160 arătând limpede că, alături de trezvie, rugăciunea este cea mai puternică armă a omului împotriva ispitelor şi a celor care Ie aduc, 161 şi cel mai potrivit leac pentru tămăduirea de gândurile rele.162

Cel mai adesea ei îndeamnă la rostirea „rugăciunii lui lisus”, care este de cel mai mare folos pentru om. Pe de o parte, datorită scurtimii ei, ea poate fi repede îndreptată împotriva gândului amăgitor şi-i îngăduie omului să aibă o reacţie la fel de rapidă ca şi atacul aceluia;163 după cum spune Sfântul loan Scărarul, ea „alungă, printr-un singur cuvânt atacurile, de la începuturile lor”.164 Pe de altă parte, rostirea ei neîncetată se potriveşte cu starea de trezvie, care şi ea trebuie să fie neîntreruptă. în sfârşit, numele lui lisus chemat în rugăciune are o mare putere împotriva gândurilor şi a celor care le insuflă, după cum arată Sfântul loan Scărarul atunci când spune: „Loveşte-i pe vrăjmaşi cu numele lui lisus, căci nu e în cer şi pe pământ armă mai tare”. 165

Iar Sfântul Isihie Sinaitul învaţă aşa: „Oricând şi ori de câte ori se întâmplă să se înmulţească în noi gândurile rele, să aruncăm în mijlocul lor chemarea Domnului nostru lisus Hristos, şi le vom vedea îndată împrăştiindu-se ca fumul în văzduh, cum ne învaţă experienţa”.166 Tot el, în altă parte, îndeamnă: „îndată după împotrivire (cel ce se luptă) să strige către Hristos într-un suspin negrăit, şi atunci va vedea pe vrăjmaş risipindu-se, prin numele sfânt şi închinat al lui lisus Hristos, ca praful de vânt sau ca fumul ce se mistuie, împreună cu nălucirile lui”.167

Nu este vorba aici de o practică magică; chemând în rugăciune numele lui lisus, omul aleargă la Hristos ca la un adăpost,168 pentru a fi apărat şi a primi ajutorul Lui;169 prin rugăciune el cere - iar dacă se roagă aşa cum se cuvine, şi primeşte - harul care-i vine în ajutor şi prin care îi biruieşte pe vrăjmaşi.170 Aşa cum spune Sfântul Filotei Sinaitul, „lisus cel chemat (este Cel care-i) izgoneşte pe draci împreună cu nălucirile lor”.171

Fără rugăciune, mărginit la propriile sale puteri, care nu-i sunt de ajuns, omul nu poate birui vrăjmaşi atât de vicleni şi plini de răutate.172 Astfel, Sfântul Isihie Sinaitul învaţă: „dacă ne vom încrede... numai în trezvia sau atenţia noastră, repede vom cădea, răsturnându-ne, fiind împinşi de vrăjmaşi, şi ne vor răpune viclenii şi înşelătorii; şi tot mai mult ne vom prinde în mrejele gândurilor rele”.173 Şi tot el spune: „Fără chemarea lui lisus Hristos, nu e cu putinţă a izgoni momeala gândului rău”.174 Intr-adevăr, prin rugăciune omul dobândeşte ajutorul lui Dumnezeu, de care nu se poate lipsi, căci El, cu atotştiinţa Sa, zădărniceşte înşelăciunile diavolilor, iar prin atotputernicia Lui nimiceşte puterea răutăţii lor. „Să nu înceteze niciodată... rugăciunea către Hristos lisus. Dumnezeul nostru. Căci ajutor mai mare afară de lisus nu vei afla în toată viaţa ta.

Fiindcă numai El singur cunoaşte, ca Dumnezeu, vicleniile, meşteşugirile şi înşelăciunile dracilor”, spune acelaşi Sfânt Părinte.175 „Aleargă la Dumnezeu împotriva (duşmanilor), aruncând înaintea Lui neputinţa ta. Şi El va putea nu numai să-i depărteze, ci chiar să le ia puterea de a lucra”, sfătuieşte, la rândul său. Sfântul Varsanufie.176 Singură rugăciunea are puterea nu numai de a alunga, ci şi de a nimici gândul străin: „Ceea ce stinge şi împrăştie îndată orice intenţie a vrăjmaşilor, orice gând, orice nălucire, orice formă şi orice rău iscat în noi. este chemarea Domnului”, spune Sfântul Isihie Sinaitul.177 Iar Sfântul Filotei Sinaitul arată, în acelaşi sens, că „pomenirea... lui lisus obişnuieşte să împrăştie... toate vrăjile gândurilor, înţelesurile, cuvintele, nălucirile, chipurile întunecoase şi, simplu vorbind, toate mijloacele prin care luptă cu aprindere atoatepierzătorul, căutând să înghită sufletele. (...) Iar lisus cel chemat le arde toate cu uşurinţă”.178

Numai rugăciunea poate curăţi în chip deplin inima,179 adică numai ea poate „omorî până şi icoana şi mişcarea patimii”,180 ştergând cu totul urmele pe care este cu neputinţă să nu le lase gândurile în sufletul omului, mai ales dacă a primit să vorbească cu ele, amestecându-le astfel cu propriile sale cugete.181

Astfel, prin rugăciune însoţită de trezvie, şi mai ales prin rugăciunea lui lisus, ajungem „să curăţim casa inimii noastre de răutate”, după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul,182 şi să ne tămăduim în chip desăvârşit sufletul nostru.

Atingerea acestui ţel însă cere multă răbdare, şi de aceea, pe lângă trezvie şi rugăciune neîncetate,183 Părinţii îndeamnă la stârnirea în răbdare, cea mai potrivită şi de trebuinţă atitudine pentru a duce cu folos lupta împotriva gândurilor. Intr-adevăr, pe de o parte gândurile continuă să se tot ivească atâta vreme cât rădăcina lor nu este nimicită şi în suflet continuă să existe stări şi porniri pătimaşe, care le zămislesc. Pe de altă parte, războiul acesta trezeşte şi sporeşte lucrarea diavolească, înmulţind ispitele. „Cel Rău se înarmează şi mai mult împotriva noastră... dacă noi primim atacurile cu curaj”.184 Lupta aceasta este îndelungată,185 biruirea desăvârşită a gândurilor cerând adesea războire de zeci de ani,186 şi este cu neputinţă să nu fie însoţită de necazuri şi suferinţe.187 Şi pentru că în tot acest timp deznădejdea îl pândeşte pururea pe nevoitor, răbdarea apare, alături de rugăciune, ca un leac împotriva ei. Astfel, Avva Ammona scrie: „Răbdaţi (ispitele) până ce le veţi birui (...). Iar leac pentru a le îndura este să nu vă deznădăjduiţi niciodată şi să vă rugaţi pururea lui Dumnezeu, în El aducând mulţumire din toată inima şi în toate răbdând, şi aşa ele se vor îndepărta de la voi”.188 Răbdarea unită cu rugăciunea duce în mod sigur la biruinţă. „Fugi de ispită prin răbdare şi rugăciune”, învaţă Sfântul Marcu Ascetul.189

Aceasta urmează cele scrise de Apostolul Iacov: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce II iubesc pe El” (Iac. 1, 12). De asemenea, aceasta este una dintre semnificaţiile cuvintelor Domnului: „cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Mt. 10, 22).190

Se cuvine ca omul să se roage pentru a câştiga răbdarea. Şi tot aşa trebuie sa se roage pentru trezvie191: dacă trezvia cere osteneală din partea omului, pentru a da roade, ea are trebuinţă de lucrarea harului dumnezeiesc.192 De aceea, Parinţii, îndemnându-l pe om la veghe duhovnicească, arată că aceasta este o harismă,193 mai ales atunci când este desăvârşită. Or, numai prin rugaiciune şi îndeosebi prin rugăciunea lui Iisus, poate omul primi acest har.194 Astfel, Sfântul Isihie Sinaitul spune: „atenţia supremă vine din rugăciunea neîncetată”;195 „dacă vrei... să păstrezi cu uşurinţă trezvia în inimă, să se lipească rugăciunea lui Iisus de răsuflarea ta”.196

Trezvia este roada rugăciunii, dar ea este înlesnită şi de anumite atitudini duhovniceşti, care, de altfel, trebuie s-o însoţească şi alături de care ea poate împlini aşa cum se cuvine „lucrarea inimii”: posti rea,197 tăcerea,198 însingurarea.. aducerea-aminte de moarte199 şi mai ales întristarea şi smerenia.200 Mai ales întristarea cea după Dumnezeu şi străpungerea inimii înlesnesc trezvia, prin ele având omul neîncetat conştiinţa vie a păcatelor şi patimilor care-i zac în suflet. „Fericit este cel care are întotdeauna înaintea ochilor păcatele sale, căci acesta este pururea treaz”, spune un Părinte.201 Iar Avva Isaia scrie: „Plânsul şi întristarea sunt trezvia cea desăvârşită; cel care n-are plânsul nu are nici trezvie”.202

Jean-Claude Larchet

Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia

Cumpara "Terapeutica bolilor spirituale"


Note:
160 Cf. Avva Dorotei, Epistole. VIII, 193. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşti. 660. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţâ. 33 (Nu trebuie sa ne împotrivim gânduri lor, ci să Ie predăm lui Dumnezeu). Sf. Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie şi virtute. 20, II, 4, 66, 80. 81, 87. Sf. Filotei Sinaitul. Capete despre trezvie, 25.
161 Cf. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred că se îndrepteaza din fapte, 146, Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre trezvie şi virtute, II, 74 (,,Rugăciunea... cu trezvia ne înarmează împotriva dracilor ca o sabie de foc").
162 Cf. Avva Ammona, Epistole, IX, 2. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred ca se indreptează din fapte, 106.
163 Cf. Evagrie, Despre rugăciune, 98.
164 Scara. XXVIII, 20. Cf. Sf. Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie. 2.
165 Scara, XX. 6. Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre trezvie şi virtute. II. 50 (având ,.ca suliţă puternică numele lui lisus Hristos”).
166 Cuvânt despre trezvie şi virtute, 97. Cf. II, 72 („Rugăciunea de un singur cuvânt (sau gând) omoară şi preface în cenuşă amăgirile (diavolilor)’’.
167 Ibidem. 20.
168 Cf. Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 432, 660.
169 Cf. Parafrază in 150 de capete a Sfântului Situeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sf. Mavarie Egipteanul, 130.
170 Cf. Sf. Isihie Sinaitul. favânt despre trezvie şi virtute, 22 („strigă cu suspin către Hristos şi vei simţi ajutorul nevăzut dumnezeiesc...”): 26 („câtă vreme - mintea - cheamă pe lisus Hristos împotriva duhurilor răutăţii, le izgoneşte uşor... şi pune pe fugă puterile nevăzute şi războinice ale vrăjmaşului’’).
171 Capete despre trezvie, 25. Cf. 26.
172 Cf. Sf. Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezyie şi virtute, 24, 26 („Cel ce se nădăjduieşte în sine şi nu în Dumnezeu, va cădea cădere jalnică’’); 42; II, 79 („Precum nu ne este cu putinţă să urmărim păsările ce zboară..., fiind noi oameni.... la fel nu e cu putinţă să biruim gândurile drăceşti fără rugăciune trează şi deasă...’’).
173 Cuvânt despre trezvie şi virtute, II. 50. Cf. II, 43, 67.
174 Ibidem, II, 40.
175 Ibidem, 39.
176 Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşti. 166.
117 Cuvânt despre trezvie şi virtute. II, 51.
178 Capete despre trezvie. 22.
179 Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre trezvie şi virtute. 28; 11, 20, 50, 73.
180 Sf. Marcu Ascetul, Epistolă către Nicolae Monahul. 7.
181 Cf. idem. Capete despre trezvie. 47.
182 Cuvânt despre trezvie şi virtute, II, 50.
183 Cf. Avva Dorotei, Epistole, VIII, 193; XIII. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşti, I 18.
184 Parafrază în 150 de capete a Sfântului Sitneon Metafrasini la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteanul, 132.
185 Cf. Sf. Marcu Ascetul, Epistolă către Nicolae Monahul, I.
186 A se vedea, de pildă. Patericul. Pentru Avva Isidor, 3.
187 Cf Avva Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 30 („Este cu neputinţă celui povăţuit prin încercări să treacă prin ele fără întristare”). Sf. Marcu Ascetul, Despre cei care cred că se îndrepteaza din fapte, 73. Avva Dorotei, învăţături de suflet folositoare, XIII, 7.
188 Epistole, IX, 2.
189 Despre cei care cred că se îndreptează din fapte, 106.
190 Cf Sf.Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 118.
191 Marcu Ascetul. Despre botez, 23. Sf. Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie şi virtute 10, 93. Sf. Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, 25.
192 Cf apoftegme, N 437. Sf. Isihie Sinaitul. loc. cit., 1. Sf. Ioan Casian, Aşezâmintele manastireşti. XII, 6, 2.
193 Cf Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, 197, 267. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti (Col. II). XXXI, 3.
194 Sf. Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovniceşti, 197. Sf. Isaac Şirul, Cuvinte despre nevointa 26.
195 Cuvant despre trezvie şi virtute, 93.
196 Ibidem. II. 80 Cf 81.
197 Cf Sf Ioan Scararul, Scara. XIV, 16. Sf. Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, 6, 15.
198 Cf. Sf. Filotei Sinaitul, loc. cit., 6.
199 Cf. ibidem 2, 6, 13, Sf. Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie şi virtute, 17, II, 53, 87.
200 Cf. Sf. Filotei Sinaitul, loc. cit., 11, 13, 14. Sf. Isihie Sinaitul, loc. cit., II, 50, 66, 74, 87.
201 Apoftegme, PE III, 35, 24-25.
202 Douăzeci şi nouă de cuvinte, 29.
 

Pe aceeaşi temă

04 Mai 2017

Vizualizari: 2491

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

rugaciunea rabdarea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE