Sfaturi ale Cuviosului Gheorghe din Zadonsk

Sfaturi ale Cuviosului Gheorghe din Zadonsk Mareste imaginea.

Sa dispreţuim tot ce ne trage înapoi

Către M.M.

Să dispreţuiţi tot ce vă trage înapoi şi vă împiedică să păziţi poruncile lui Hristos. De ce să vă făgăduiţi singură că veţi ajunge la bătrâneţe, dacă nici despre ziua de mâine nu ştim dacă va fi sau nu a noastră? A amâna şi a înfricoşa este lucrarea atotpierzătorului: el ne sfătuieşte întotdeauna să petrecem ziua de azi în distracţii, cum o fi, fără băgare de seamă, împotriva lui Dumnezeu. Foarte cumplit lucru este a face cele neplăcute Domnului. O, iubită soră! Nu ţineţi asemenea gând în inima dumneavoastră, ci, pe cât vă stă în putere, zi şi noapte întoarceţi-vă spre Hristos, şi suspinaţi, şi cereţi de la Domnul în cugetul dumneavoastră ca El să vă rânduiască pe calea mântuitoare.

A pierde veşnica fericire pentru o plăcere vremelnică este un lucru fără nici o îndreptăţire. Adevărata dragoste stă în a-l asculta pe cel iubit şi a face cu bucurie poruncile lui - altfel, nici credinţa adevărată nu este socotită drept credinţă, dacă nu sunt fapte care s-o dovedească.

Fratele dumneavoastră Gheorghe, care vă iubeşte cu adevărat în Domnul.

Totul e cu putinţă în Domnul

Către MM.

Cu adevărat a înviat Hristos!

Plăcut este a lua aminte, cu mila Domnului în inima noastră, la împărăţia Lui, pe care cei ce caută o găsesc. O, cât de dulce este a petrece în necazuri pentru cei ce iubesc a suferi cele vremelnice de dragul celor veşnice şi înţeleg că celor ce îl iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine! Gândul cel bun să cuprindă inima dumneavoastră: pentru cei care cred, totul e cu putinţă în Domnul! Iar credinţa se mărturiseşte prin faptele dreptăţii, însă dreptatea lui Dumnezeu nu este ca dreptatea omenească: să ne încredinţăm ei din toată inima!

Nu este, oare, îndestulă pedeapsă pentru oamenii neascultători faptul că se rănesc singuri prin samavolnicia lor, îmbrăcându-se în urmările stricate ale celor săvârşite de către ei? Fără smerenie şi blândeţe sfântă nici nu te poţi apropia de lucrarea cea bună. O, de v-ar rândui bine- rânduitorul nostru Domn mântuirea!

Nu numai vorbele de glumă, ci şi orice lucru spus în deşert ne face răspunzători la Judecată: ştiţi şi singură asta, fiindcă aţi citit Evanghelia. Uitaţi-vă la mama dumneavoastră: prin nerăbdarea sa ea nu face decât să-şi sporească boala, fiindcă Domnul ne cercetează cu boli spre mântuire, nu spre pierzare. Iar cei ce caută desfătări deşarte se lipsesc de bunăvoie de mângâierea cerească, care împreună lucrează de Sus cu sufletul ce îl iubeşte pe Dumnezeu. Răbdaţi, iubită soră; iubiţi miluirea săracilor care vă cer ajutorul; ajutaţi-i în taină, atât cât puteţi: această facere de bine vă va aduce mângâiere, şi împreună bucuria mea aşijderea se va înmulţi.
Când vă va fi la îndemână, puteţi să mergeţi în ospeţie acolo unde se simte zidire duhovnicească. Odihniţi-vă în Domnul!

Din orice lucru să tragem învăţătură

Către M.M.

Iisus Hristos să îndulcească inimile noastre, aduse Lui ca jertfă cu zdrobire! înţelegerea faptului că roadele preadulci ale Sfântului Duh - dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, milostivirea, credinţa, blândeţea, înfrânarea - fiinţează cu adevărat este de ajuns pentru a încânta sufletul: cu cât mai încântătoare şi mai fericită este împodobirea sufletului cu ele? Este foarte mare nevoie şi să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască a face aceste roade, cu harul Duhului Celui Sfânt. Mai bine este să te chinui aici întreaga viaţă vremelnică decât să te lipseşti de veşnica fericire şi să ajungi în muncile cele veşnice, cărora nu este sfârşit.

Din orice lucru şi întâmplare trebuie să tragem învăţătură şi să deprindem blândeţea şi smerenia adevărată. Domnul îngăduie, pentru păcatele noastre, să fie după voia noastră, aşa încât mai apoi, venindu-ne în fire, să ne lepădăm de ea, să ne dispreţuim pe noi înşine şi să ne facem în toate slujitori ai voii lui Dumnezeu... Omul dedat facerii voii sale îşi este sieşi vrăjmaş, sieşi primejdios - şi ce nenorocire este mai mare decât aceasta? Căci totul începe şi se lucrează înlăuntrul omului, şi abia apoi se vădeşte în afară. Trebuie să tăcem mult, ca nu cumva, pentru o vorbă deşartă, să fim supuşi răspunderii şi judecăţii, înfricoşător lucru este a-L vedea pe Cerescul Judecător, pe cât de Milostiv, pe atât de Drept! De ce trăim pe lumea asta, dacă nu căutăm bunătăţile cele veşnice, împătimindu-ne de mângâierile vremelnice? Ceasul morţii ne va răpi ca un fur şi ne va strămuta de aici! O, inimă! Cât de grabnic te amăgeşti! Cu câtă grijă trebuie să fii păzită! Bună sau rea, de ia tine începe totul si adeseori eşti pricină a morţii veşnice sau a preafericitelor mângâieri în bucuria cea nesfârşită, O, necazuri multe, răspândite pe calea spre împărăţia lui Dumnezeu! Nu fiţi atât de înspăimântătoare pentru noi, cei care însetăm de dulceţile Cerului. Ah, iubită soră! Când vă veţi pleca ochii asupra inimii dumneavoastră, când veţi întoarce auzul spre a lua aminte la suflet, când vă veţi aduna toate simţirile intr-un singur punct al minţii aţintite spre veşnicie, când vă veţi acoperi cu smerenia cea plăcută lui Dumnezeu şi vă veţi cufunda în dragostea preacurată, veţi fi gata cu adevărat să vă arătaţi devotamentul înaintea Domnului. Aşadar, să ne rugăm Celui Preaînalt să întărească neputinţele noastre, spre veşnica mântuire.

Să fugim de gândul viclean

Către M.M.

Soră! Inima bună face binele totdeauna, chiar dacă toată lumea l-ar osândi. Judecăţile feluritelor minţi se deosebesc foarte mult între ele, dar trebuie să păstrăm în toate cucernicia şi să nu cădem în neorânduieli, ci să fugim în tot chipul chiar şi de gândul care vine de la duhul viclean: pe scurt, duhul drept nu suferă câtuşi de puţin răul.

Nu tuturor le este dat să-i mântuiască şi să-i zidească pe alţii, însă tuturor le este dat să-şi mântuiască sufletul: cu ce vă veţi putea dezvinovăţi în faţa Bunului Dumnezeu?
Să nu vă luaţi după oamenii care, părăsind din lenevire lucrarea cea bună, clevetesc împotriva Domnului, spunând cu uşurătate şi fără de chibzuinţă: „Păi, aşa a vrut Dumnezeu!" Pentru aceste dezvinovăţiri vor avea de dat mare socoteală cândva, de vreme ce şi pentru un singur cuvânt deşert vom fi supuşi judecăţii.

Să vă păziţi inima de gândurile ce vin şi să vă feriţi de multa grăire: în multa grăire e moartea, unde este zarvă şi împreună vorbire neîncetată. Liniştirea este rădăcina nepăcătuirii; nimeni nu o să vă silească, dacă nu vreţi, să spuneţi vorbe de prisos - însă nu toţi vă vor da vreo cinstire deosebită pentru modestia dumneavoastră.

Să nu ne lăsăm robiţi de lumea cea stricăcioasă

Către A.T.B.

Cu cât mai nenorocită îi apare starea vieţii de aici, cu atât sufletul înţelept vrea mai mult să dispreţuiască cele deşarte şi să se apropie zi şi noapte de Dumnezeu, cugetând şi chibzuind la starea cea nesfârşită a vieţii veşnice. Sunteţi creştină! Şi atunci, este oare uimitor pentru dumneavoastră că împăraţi, şi împărătese, şi boieri au dispreţuit bogăţia lumii celei deşarte, au lepădat cinstea şi slava ei, pe bună dreptate dându-i întâietate în faţa lor sărăciei desăvârşite a lui Hristos, s-au dăruit cu totul săvârşirii placului dumnezeiesc, şi astfel s-au proslăvit? După cum ştiţi, Hristos a vestit că pentru bogaţi va fi foarte greu să intre întru împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, chiar dacă rămâneţi lipsită şi de ultimul bănuţ, nu rămâneţi lipsită de adevărata mângâiere în Domnul...

Credinţa ne învaţă că Dumnezeu nu ne-a zidit pentru lumea asta. Cine vrea, n-are decât să se lase robit de lumea cea stricăcioasă, care orbeşte până şi ochii celor cu scaun la cap: pentru noi, sărăcia lui Hristos este mai de preţ decât toate comorile... De ce să ne gândim degeaba la o avere supusă schimbărilor şi nimicirii? Trebuie să ne gândim la dreapta judecată dumnezeiască, la veşnicele munci ale păcătoşilor şi la felul cum putem să ne mântuim de duhul înşelător: iată gândul cel bun! Trebuie nu numai să ne lăsăm rudeniile, tatăl şi mama, fraţii, surorile şi prietenii, ci să ne urâm chiar şi sufletul, ca să-L dobândim pe Cel ce toate le plineşte cu bunătatea cea negrăită, pe Hristos Iisus, Domnul Dumnezeul nostru. Numai în El putem să trăim prin dragoste, pe când fără El partea noastră sunt chinul şi moartea veşnică. Fie bucuria dumneavoastră numai în Domnul! Ah! De ce să ne înşelăm? Ce fel de prieteni pot fi cei ce se împotrivesc lui Hristos, şi sărăciei Lui, şi poruncii Lui? Poate cel mult tovarăşi de amăgire şi despărţire a sufletului de Dumnezeu... Ştiţi şi singură cuvântul dumnezeiesc care spune că lumea în cel rău zace.

Fragment din cartea "Sfaturile unui rugator pentru intreaga lume", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfaturile unui rugator pentru intreaga lume"

 

25 Iunie 2020

Vizualizari: 720

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Gheorghe din Zadonsk

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE