Se spune ca "pe cel ce se smereste in fata oamenilor il inalta Dumnezeu", dar cand vedem in jurul nostru, zi de zi, atata violenta, dusmanie, invidie si toate relele din aceasta lume, avem tendinta sa spunem ca este o nebunie sa accepti umilinta tuturor, iar cand se intampla sa intalnim un om cu demnitate si smerenie, ducandu-si crucea credintei crestine ramanem uimiti si nedumeriti. Cum adica, este posibil sa ai o atitudine de smerenie intr-o lume in care pacatul e ridicat la rangul de virtute?

Da, ne spune Sfanta Scriptura si chiar ne atentioneaza asupra faptului ca numai pentru acesti cativa smeriti rugatori se indura Dumnezeu de intreaga lume. Mare taina trebuie sa ascunda aceasta smerenie si foarte greu de ajuns la ea, din moment ce practicantii acestei minunate virtuti sunt din ce in ce mai putini.

La aceasta au ravnit majoritatea sfintilor parinti, considerandu-o cea mai scurta cale de a ajunge la mantuire.

Unul din marii traitori ai acestei virtuti dumnezeiesti a fost si Avva Antonie cel Mare. Iata ce spunea el: ''Am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis: Oare cine poate sa le intreaca pe acestea? Si-am auzit glas zicandu-mi, smerenia!''. Evanghelia Mantuitorului, in cadrul celor noua fericiri, in special, in cea de-a sasea, ne spune: ''Fericiti cei curati cu inima ca aceia il vor vedea pe Dumnezeu".

Taina smereniei poate fi asemanata cu cea a unui pom: cand pomul poarta rod mult, fructele apasa asupra ramurilor si le trage in jos, iar cel ce nu poate sa faca rod se inalta si sta drept. Asa este si cu sufletul: cand acesta se smereste, aduce rod. Cu cat aduce rod mai mult, cu atat se smereste mai mult. De aceea, sfintii, cu cat se apropiau mai mult de Dumnezeu, cu atat se vedeau pe ei insisi mai pacatosi.

Asa s-a intamplat cu Avraam. Cand L-a vazut pe Domnul, s-a numit pe sine pamant si cenusa. De asemenea, proorocul Isaia, cand a fost chemat in misiune a exclamat: ''Vai mie, sunt necurat", iar cand profetul Daniel era in groapa cu lei, a mers Avacum la el cu mancare, din partea lui Dumnezeu, zicandu-i: ''Primeste mancarea aceasta, pe care ti-a trimis-o Dumnezeu". Si Daniel a spus: "Si-a adus aminte Dumnezeu de mine?". El, care era un nume mare al Vechiului Testament, ''barbatul doririlor'', cum il numeste Biblia.

Priviti smerenia sfintilor, in ce sfintire se aflau inimile lor! Nici cand erau trimisi de Dumnezeu in ajutorul oamenilor, cei cu adevarat smeriti nu primeau, fugind de prilejul de a fi slaviti de oameni. In acest sens, Moise i-a zis lui Dumnezeu, cand a fost chemat sa scoata poporul din robia Egiptului: ''Ma rog Tie, Doamne, trimite pe altul in locul meu, mai puternic, ca eu sunt slab la glas si zabavnic cu limba''. (Moise era gangav). Un altul, profetul Ieremia a zis: ''Sunt prea tanar pentru misiunea pe care mi-o dai, Doamne". Si, simplu spunand, fiecare dintre sfinti avea aceasta smerenie dobandita in urma implinirii poruncilor lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate sa spuna prin cuvant cum se naste in suflet aceasta smerenie, daca nu o afla omul singur prin propria incercare, prin fapta. Ea trebuie traita. Sa te smeresti cu adevarat, la momentul potrivit si, astfel, capeti aceasta virtute. Numai din auzite sau din paginile literaturii bisericesti, nu poti dobandi smerenia. Citind carti. numai se scutura de pe noi ce am reusit sa adunam cu destula truda si ramanem tot goi, si saraci, si mandri, si nestiutori.

Atunci cand Avva Agaton din Pateric era sa se sfarseasca, aflandu-se pe patul de moarte, l-au intrebat pe el fratii: ''Parinte, te temi si tu de judecata lui Dumnezeu?''; iar el a zis: ''Am facut tot ce am putut ca sa pazesc poruncile, dar om sunt si eu. De unde sa stiu daca lucrul meu a placut lui Dumnezeu? Caci una este judecata lui Dumnezeu si alta este cea a oamenilor". Iata cum Sfantul Agaton ne-a deschis ochii ca sa pricepem cate ceva din taina smereniei.

Odata, un frate a intrebat pe un batran: ''Ce este smerenia, parinte?'' Si a zis batranul: ''Smerenia este un lucru mare si dumnezeiesc, iar la smerire se ajunge prin ostenelile trupesti in cunostinta si prin a se socoti cineva mai prejos decat toti oamenii si a se ruga intotdeauna lui Dumnezeu.''

Cine implineste aceste trei povete dobandeste aceasta mare taina, taina smereniei, care este o virtute dumnezeiasca si de neinteles.

Asadar, sa-l rugam pe Domnul Iisus Hristos - modelul smereniei - sa stinga rautatea si mandria din sufletele noastre si sa aprinda in noi candela smereniei plina de dumnezeiasca dragoste.

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Smerenia
  Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului