Continutul crestin al rugaciunii catre Iisus Hristos
Rugaciunea catre Iisus Hristos se indreapta de catre minte catre Iisus Hristos aflat de la Botez in inima, ca in centrul persoanei umane capabila de o simtire tot mai vie a prezentei Lui. Pentru aceasta rugaciune inima nu e un loc gol ca in practicile de origine budista, ci are pe Hristos in ea. Se numeste "rugaciunea mintii” pentru ca nazuieste sa nu mai aiba nimic altceva in minte in vremea ce o face. Si ea se indreapta spre Iisus Hristos, aflat in inima pentru a o face sa-si actualizeze o simtire cat mai intensa a prezentei Lui, amintindu-i de aceasta prezenta a Lui in ea. Rugaciunea ii cere Lui in mod principal sa faca inima sa-I simta prezenta Lui.
Temeiul pentru credinta ca Iisus Hristos se afla de la Botez in inima il avem in cuvantul Sf. Apostol Pavel: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Gal. 3, 27) sau "Hristos sa se salasluiasca in inimile voastre” (Ef. 3, 17) etc. Dar si in cuvintele Domnului Hristos catre Tatal: "Eu intru ei si Tu intru mine” (In 7, 13); sau: "Daca ma iubeste cineva, va pazi cuvantul meu si Tatal meu il va iubi si vom veni la el si ne vom face sals la el”. (Ioan 14, 23).
Dar aceasta nu inseamna o confundare intre Hristos si cel in care locuieste El. De aceea nici rugaciunea celui din urma nu se adreseaza catre sine insusi. Aceasta nici n-ar mai fi propriu zis rugaciune. Confuzia aceasta o fac cei ce confunda persoanele intr-o unica esenta sub influenta vreuneia din religiile orientale panteiste, care nu cunosc decat esenta lumii acesteia, cu toate insuficientele ei, in sens panteist. Ceea ce practica aceia este doar o metoda prin care incearca sa puna in valoare unele din puterile esentei unice care le este proprie si lor.
Rugaciune nu poate fi nici aceea indreptata spre un "Iisus” care nu e si Hristos, sau Dumnezeu, un Iisus asemenea unui proroc din Vechiul Testament.
Numai unul Iisus Hristos care e o persoana dumnezeiasca, infinit superioara lumii create de ea din nimic, avand viata prin ea insasi, deci fara inceput si fara sfarsit. Acesta este sensul persoanei catre care se indrepteaza rugaciunea credinciosului crestin.
Si acest sens e precizat staruitor prin toate cuvintele rugaciunii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". I se spune intai "Doamne”, aratandu-L ca stapan peste toate. Asa I se adresau inca Apostolii carcetandu-L ca Dumnezeu. Vom da cateva exemple, Apostolul Petru ii zice: "Doamne oare Tu sa-mi speli mie picioarele” (Ioan 13, 6). Toma ii spune: "Doamne, nu stim unde Te duci; Si cum putem sti calea?” (Ioan 14, 5). Cu atat mai mult il numeste astfel acelasi Apostol dupa Inviere: "Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28).
La rugaciune I se spune nu numai "Iisuse” ci "Iisuse Hristoase”, "Fiul lui Dumnezeu” contrar iudeilor care nu voiau sa-L admita ca atare. Arhiereul Caiafa Ii spune: "Jura-te pe Dumnezeul cel viu, ca ne spui noua ca esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Mt. 26, 63). De observat ca aceste numiri I le neaga si azi gruparile neoprotestante.
In continuare in aceasta rugaciune se cere lui Iisus Hristos "miluieste-ma pe mine, pacatosul.” Aceasta iarasi il prezinta pe Hristos ca Dumnezeu. De aceea aceasta cerere nu i-o pot adresa nici practicantii metodei care socotesc ca se pot intari prin propriile puteri, nici gruparile care refuza indirect sa-L considere pe Hristos ca Dumnezeu.
Si ce-si poate da omul folosidu-se de fondul esentei sale, fie ca e vazut in persoana proprie, fie in al altora, purtator al numelui Iisus, sau al altui "initiat” sau al vreunui proroc?
Il poate scapa de slabiciunile legate de lumea aceasta si mai ales il poate scapa de moarte prin inviere si viata de veci? Il poate scapa de nonsensul unei existente supusa mizeriilor si mortii, de care sufera lumea aceasta?
Iata cum intreg textul rugaciunii crestine adresata lui Iisus Hristos ca lui Dumnezeu personal facut din iubire, frate cu oamenii are un rost pe care nu-l poate avea practicarea unei metode care confunda pe Iisus cu o esenta neputincioasa sau o rugaciune adresata unui Iisus egal cu un proroc.
Si rostirea rugaciunii a fost legata de unii din practicantii ei cu respiratia pentru a nu lasa nicio clipa pe cel ce o rosteste lipsit de ea. Aflam in texte crestine foarte vechi recomandarea sa ne unim gandul la Iisus Hristos cu fiecare respiratie a noastra.
Parintele Dumitru Staniloae
-
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea inimii intr-o lume fara inima
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.