In Alexandria erau doi bărbaţi minunaţi şi virtuoşi: Avva Teodor Filosoful şi Zoil Anagnostul. Ne duceam de multe ori la dânşii: Ia unul ca să luăm lecţii, iar la celălalt pentru că era din aceeaşi patrie cu noi şi pentru că ne făcusem împreună învăţătura. Avva Teodor Filosoful, nu avea niciun fel de avere decât o manta şi câteva cărţi. Dormea pe un scăunel şi în orice vreme îl găseai în biserică. Mai târziu, s-a retras în chinovia Salama şi acolo şi-a încheiat viaţa. Zoil Anagnostul era tot aşa de sărac. N-avea niciun fel de avere, decât o manta, şi aceasta foarte veche, şi câteva cărţi. Când şi el a murit întru Domnul a fost îngropat în mănăstirea lui avva Paladie.
Câţiva părinţi s-au dus la Cosma Cărturarul şi l-au întrebat despre avva Teodor Filosoful şi Zoil Anagnostul, zicând:
- Care dintre cei doi a lucrat mai mult în nevoinţele ascetice?
Cosma le răspunse:
- Amândoi mâncau aceleaşi mâncăruri, aveau aceleaşi aşternuturi, aceleaşi haine. La fel se îndepărtau de tot ce este de prisos, la fel erau de smeriţi, de săraci şi de cumpătaţi. Totuşi avva Teodor Filosoful, umbla desculţ şi cu toate că suferea de ochi, a învăţat pe de rost tot Vechiul şi Noul Testament. Se mângâia însă prin legăturile lui cu fraţii, prin convorbirile lui cu prietenii; avea multă putere de convingere prin ceea ce făcea, prin ceea ce învăţa. In ce-I priveşte pe Zoii Anagnostul, nu-i vrednic de laudă doar pentru dragostea cu care găzduia pe străini, ci şi pentru dragostea lui de pustie, pentru munca lui neobosită, pentru paza gurii.
Nu-i plăcea să aibă în jurul lui prieteni; nu avea nimic al său; nu-i plăcea vorbirea şi strigătul; încetase orice legătură cu lumea; nu-şi îngăduia nicio desfătare şi nu suferea să fie servit de cineva cu ceva. tşi pregătea singur mâncarea, singur îşi spăla, fără să se gândească la uşurarea oarecum a traiului, prin faptul că era anagnost. Era gata să servească pe alţii; nu se îngrijea de loc de frig sau de căldură sau de îmbolnăvirea trupului; nu râdea, nu se supăra, nu se întrista, nu era peste măsură de vesel.
Suporta cu răbdare mâncătura pricinuită de asprimea îmbrăcămintei şi înţepăturile făcute de către nenumăratele insecte. Avea şi acesta mai mult decât cel dintâi, mare putere în a îndrepta sufletele datorită propăşirii lui pe calea virtuţii. Avea mare siguranţă şi libertate în desăvârşirea sufletească de zi şi de noapte, deşi această siguranţă şi libertate erau urmate de multe oboseli şi nevoinţe, cu toate ca evita prea multa legătură cu mirenii.
Dar fiecare îşi va primi răsplata sa, după propira iui osteneală, după măsura înfierii, a urâţeniei duhovniceşti şi intelectuale, a fricii de Dumnezeu si a dragostei, a slujirii, a căinţei, a statornicei cântări si rugăciuni, a credinţei puternice şi a bunei plăceri înaintea lui Dumnezeu, ascunse şi neştiute de oameni.
Limonariul sau livada duhovniceasca, Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Limonariul sau livada duhovniceasca"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.