Ceea ce este viţa şi mlădiţele ei, aceea sunt Hristos şi creştinii. Dacă mlădiţele sunt unite cu viţa, şi creştinii sunt uniţi duhovniceşte cu Hristos. Dacă mlădiţele primesc seva hrănitoare de la viţă, dând rod, la fel şi creştinii primesc de la Hristos puterea dătătoare de viaţă a făptuirii binelui şi a virtuţilor, născând rodul faptelor bune. Chiar dacă pe mlădiţe se văd roadele, pe acestea se cuvine să i le atribuim viţei, la fel şi în cazul în care creştinii aduc rodul virtuţilor, dar acestea îi aparţin, totuşi, iui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dacă mlădiţele nu pot face roade de la ele însele, fără viţă, la fel şi creştinii nu pot face nimic fără Hristos.
Dacă mlădiţele sunt tăiate şi curăţate de lucrător, ca să aducă un rod mai bun şi mai mult, la fel şi creştinii sunt pedepsiţi de Tatăl Cel ceresc, ca să aducă rodul virtuţilor mai mult şi mai bun. Dacă mlădiţele nu sunt frumoase pe dinafară, dar conţin în interior seva cea bună, hrănitoare şi aducătoare de roade, la fel şi creştinii, nu sunt frumoşi la arătare, sunt dispreţuiţi, dar sunt buni pe dinăuntru; nu vorbesc frumos, dar trăiesc frumos. Dacă mlădiţele, cu cât sunt împovărate cu mai multe roade, cu atât mai mult se apleacă şi se lasă în jos, spre pământ, la fel şi creştinii, cu cât mai multe fapte bune fac, cu atât mai mult se smeresc.
Mlădiţele îşi aduc rodul lor de dragul lucrătorului, la fel şi creştinii lucrează faptele bune după cuvintele Tatălui Cel ceresc, Care este Sursa oricărui bine. Dacă mlădiţa care nu aduce rod se taie de la viţă, şi creştinii care nu aduc rodul binelui sunt tăiaţi de la Hristos. Dacă mlădiţa tăiată de la viţă se usucă, şi creştinul îndepărtat de Hristos îşi pierde toată vigoarea duhovnicească şi se usucă duhovniceşte. Dacă mlădiţa uscată nu mai este bună de nimic, decât să fie arsă, şi creştinul lepădat de Hristos şi uscat duhovniceşte este dat la focul cel veşnic (Ioan 15,4-6).
Din acestea vezi, creştine:
1) Ce legătură strânsă şi ce comuniune există între creştinii adevăraţi şi Hristos! El este Viţa, iar creştinii sunt mlădiţele;
2) Cât de măreaţă şi de înaltă este demnitatea aceasta! Căci, ce este mai slăvit decât a te uni cu Hristos, împăratul cerului? Preaslăvit lucru este de a fi în comuniune cu împăratul pământesc, dar incomparabil mai mult este de a fi în comuniune cu Hristos, împăratul împăraţilor;
3) Cât de mare este fericirea creştinilor! Dacă Hristos este cu creştinii, cine este împotriva lor? Lumea întreagă şi chiar tot iadul nu pot face nimic împotriva creştinului, căci Hristos este tăria şi puterea lui;
4) Nu putem fi făptuitori ai binelui şi nici buni fără Hristos, la fel cum nici mlădiţele nu pot aduce roade fără viţă;
5) Din aceasta concluzionăm că mai întâi trebuie să ne altoim în Hristos, numai după aceea făcând faptele bune. Căci pomul cel rău nu poate aduce fapte bune (cf Matei 7,18);
6) Cât de nenorocită este starea creştinilor care s-au îndepărtat de Hristos prin viaţa lor fără de lege! Căci aceştia sunt asemenea mlădiţelor uscate;
7) Oricine vrea să se mântuiască, trebuie să se întoarcă la Domnul cu inimă curată, cu pocăinţă şi cu lacrimi spălându-se pe sine şi aşa să se altoiască în Hristos - Viţa cea adevărată. Fără Hristos şi în afara Lui nu există mântuire. Hristos este Viaţa şi Lumina, de aceea, în moarte şi în întuneric petrece cel care s-a despărţit de viaţă şi de lumină.
Gândeşte-te la acestea, creştine, şi spală-ţi păcatele cu lacrimi, ca să te uneşti iarăşi cu Viaţa - Hristos!
Sfântul Tihon din Zadonsk
Fragment din cartea "Cuvinte alese", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Cuvinte alese"
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.