Trebuie să avem mai întâi voinţa de a ne pocăi şi apoi să ne poarte de grijă dumnezeiescul har, să ne vindece şi să ne mântuiască, fiindcă ambele se cer pentru mântuire.
La începutul secolului al V-lea s-a stârnit între teologi o controversă în această privinţă, şi anume, dacă este de ajuns pentru mântuire numai voinţa omului sau numai harul lui Dumnezeu. Pelagienii, următori ai lui Pelagios, erau de părere că numai voinţa omului era suficientă pentru mântuire. Impotriva acestei păreri eronate s-au ridicat Fericitul Au-gustin şi Fericitul Ieronim, ambii învăţaţi Părinţi ai Bisericii Apusene, care, contestând învăţătura sucită a lui Pelaghie, au căzut în cealaltă extremă, adică au ajuns să creadă că numai harul, nu şi voinţa omului, se cere în mântuirea omului. Faţă de ambele învăţături Biserica îşi exprimă dezacordul şi, călăuzindu-se atât după Sfintele Scripturi, inspirate de Duhul Sfânt, cât şi din dreapta credinţă ortodoxă, afirmă că nu este de ajuns pentru mântuire nici numai harul dumnezeiesc, nici numai voinţa omului, ci ambele trebuie să conlucreze. Fiecare, luat separat, este insuficient, purtând în sine şi ceva ilogic şi neînţelept, nevrednic de dumnezeiasca înţelepciune şi dreptate. Dacă doar voinţa liberă a omului ar fi capabilă de a aduce mântuirea, atunci ar fi fost fără rost împlinirea tainei dumnezeieştii iconomii şi a înomenirii lui Dumnezeu. Iar dacă ar fi mântuitor numai harul dumnezeiesc, atunci ar însemna că Dumnezeu este părtinitor, fiindcă nu îi mântuieşte pe toţi, ci numai pe cei pe care vrea El să îi mântuiască, iar pe cei pe care nu vrea, îi osândeşte.
Dar nici una din cele două condiţii nu este acceptabilă separat, datorită dumnezeieştii înţelepciuni şi dumnezeieştii iubiri de oameni şi dreptăţi, fapt pentru care Biserica acceptă ideea că pentru mântuirea omului se cer doi factori: voinţa omului şi harul lui Dumnezeu, ei fiind cele două roţi ale trăsurii care urnesc mântuirea oamenilor. Pe această temelie Biserica şi-a construit credinţa, sprijinită pe învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, Care, voind să îi înveţe pe oameni că mântuirea noastră nu este lucrată numai de dumnezeiescul har, ci şi de voinţa omului, a zis: Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie. Prin aceasta arată că harul mântuitor nu sileşte pe nimeni, tocmai fiindcă recunoaşte şi respectă libertatea omului, şi că harul îl mântuieşte pe cel ce voieşte. Aşa încât Dumnezeu nu-i statorniceşte de mai înainte pe cei mântuiţi, ci voieşte ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină Aceasta ar fi fals dacă numai harul lui Dumnezeu l-ar mântui pe om. Dar că nu este de ajuns nici simpla libertate a omului tot Domnul o spune: fără Mine nu puteţi face nimic; Eu sunt uşa, de va intra cineva prin Mine, se va mântui - de unde rezultă limpede necesitatea celor doi factori. Fiindcă, pentru a intra cineva, este mai întâi necesar ca acela să vrea să intre. Incât şi voinţa noastră, şi harul lui Dumnezeu trebuie să conlucreze pentru mântuire.
Faptul de a fi mântuiţi, zice Sfântul Grigorie Teologul, trebuie să vină şi din voinţa noastră, şi din harul lui Dumnezeu: „Trebuie ca mântuirea să fie şi de la noi, şi de la Dumnezeu". Iar dumnezeiescul Ioan Gură de Aur zice: „Harul, cât ar fi el de har, mântuieşte numai pe cei care vor să se mântuiască". Conlucrează deci harul lui Dumnezeu şi, respectiv, voinţa omului în mântuire. Harul lui Dumnezeu premerge şi urmează, iar voinţa îl însoţeşte la mijloc, harul lui Dumnezeu cheamă, încurajează şi întăreşte, voinţa hotărăşte, iar apoi harul, urmând-o, plineşte mântuirea. Este necesară aşadar voinţa, ca să audă glasul care cheamă la mântuire. Dumnezeu cheamă mereu pe orice om păcătos la pocăinţă şi îndreptare, fiindcă voieşte mântuirea tuturor, dar este necesar ca şi omul să voiască a se pocăi, ca să se mântuiască.
Dar, fiindcă am arătat necesitatea voinţei omului şi a harului lui Dumnezeu pentru mântuire, să trecem la cercetarea modului şi a timpului în care omul păcătos trebuie să lucreze ca să fie mântuit.
Sfantul Nectarie de Eghina
Zece cuvantari la Postul Mare, Editura Sophia
Cumpara cartea "Zece cuvantari la Postul Mare"
-
Mantuirea se savarseste prin harul lui Dumnezeu si prin vointa omului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Voia Domnului si vointa omului
Publicat in : Editoriale -
Vointa de a fi vindecat
Publicat in : Credinta -
Epicur - Filosofia naturii
Publicat in : Perioada etica - religioasa -
Avem bunavointa?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.