SFÂNTUL CUVIOS SAMSON, PRIMITORUL DE STRĂINI, MARE RUGĂTOR PENTRU SĂNĂTATE - Viaţa

Sfântul Samson s-a născut la mijlocul secolului al V-lea, intr-o familie bogată şi cunoscută din Roma. Incă din copilărie el citea cu osârdie Sfânta Scriptură şi se ruga îndelung. A avut parte de o educaţie aleasă, plă- cându-i mai ales medicina. Devenind doctor, el trata oamenii fără a le lua bani, mai ales pe cei săraci şi nefericiţi.

După moartea părinţilor, Samson şi-a împărţit averea şi le-a oferit libertate sclavilor familiei sale. Dorind să dobândească în ceruri comoară, el a mers în pustiu, cu intenţia de a duce o viaţă aspră de ascet. Numai că Pronia dumnezeiască l-a adus la Constantinopol.

Sfântul s-a stabilit acolo, într-o căsuţă, unde primea cu dragoste străinii, ciungii şi nevoiaşii. El îi hrănea, îi adăpostea şi îi trata. Domnul i-a dat puterea să vindece diferite boli. Insă sfântul, fugind de slava pământească, ascundea darul său sub forma artei medicale. Patriarhul de Constantinopol l-a hirotonit atunci în treapta preoţiei.

Zvonul despre virtuţile ascetului şi faptele sale au ajuns până la împărat. Odată s-a întâmplat că împăratul Justinian s-a îmbolnăvit grav. Medici iscusiţi, chemaţi din toate regiunile imperiului, nu l-au putut vindeca, şi împăratul a început să se roage Domnului cu osârdie. In curând, într-un vis minunat, Justinian a văzut un medic oarecare şi a înţeles că acela poate să-l vindece. In căutarea acelui medic, slugile împăratului au scotocit prin tot Constantinopolul şi, în sfârşit, l-au adus pe Cuviosul Samson la palat, iar împăratul l-a recunoscut pe medicul din vis.

Prefacându-se că aplică un tratament locului bolnav, sfântul l-a vindecat prin această atingere pe împăratul Justinian. Drept răsplată şi mulţumire, împăratul i-a oferit lui Samson mult aur şi argint, dar acesta a refuzat, solicitând doar construcţia unei case pentru primirea străinilor şi a unui spital. „Prin aceasta tu îţi vei găsi răsplată de la Dumnezeu, i-a spus sfântul doctor împăratului, dar vei mângâia şi bătrâneţile mele.” împăratul a împlinit cu bucurie porunca şi chiar a legat de aceste aşezăminte un sat.
Sfântul Samson şi-a continuat slujirea până la sfârşitul vieţii. Pe la anul 530 el a părăsit această lume în pace şi a fost înmormântat în biserica închinată Sfântului Mucenic Mochie.

Domnul l-a preamărit pe alesul Său în mai multe rânduri după aceea. La scurt timp după moartea Sfântului Samson, în Constantinopol a izbucnit un incendiu grozav. Flăcările ajungeau deja la aşezămintele Sfântului Samson, dar acestea nu au avut de suferit. Martorii oculari au relatat că sfântul alerga în timpul incendiului în jurul aşezământului, îndepărtând flăcările. Focul s-a retras în curând, după care a început să plouă, stingându-se de tot.

Pentru rugăciunile sfântului, s-au întâmplat mai multe minuni. Odată, armurierul Teodoret a călcat într-o parte şi şi-a rănit foarte tare piciorul. Din această cauză, el nu mai putea merge şi nu avea poftă de mâncare. Bolnavul a început atunci să strige la Sfântul Samson. Peste trei zile, sfântul i-a apărut în vis şi, atingându-i piciorul bolnav, a spus: „Ridică-te, fiindcă nu yei mai fi bolnav!”

Un alt funcţionar de la palat, cu numele Leon, mergea pe cal şi şi-a lovit piciorul de un zid. Casnicii săi au vrut să cheme doctorii, dar, la sfatul lui Teodoret, acesta a nădăjduit doar în doctorii cei fără de arginţi din ceruri: Samson, Cosma şi Damian. Sfinţii i-au apărut în vis şi l-au vindecat.

Peste o oarecare vreme, Leon a mai fost vindecat de două ori. Mirul vindecător, care curgea de la mormântul Sfântului Samson, l-a izbăvit pe acesta de paralizie şi de boala ochilor.

Sfântul nu i-a lăsat fără purtare de grijă pe cei care apelau la el. Atunci când Enesie şi Eustraţiu, noii directori ai aşezământului, au început să lucreze dezordonat, sfântul i-a certat pentru zgârcenie şi lipsă de dragoste. Aceştia s-au îndreptat.

La Sfântul Samson au apelat nu numai vieţuitorii Bizanţului, ci şi alte neamuri. După cum se ştie din tradiţie, ţarul Petru I i s-a rugat sfântului înainte de bătălia de la Polta- va. Aceasta a avut loc în 1709, de ziua Sfântului Samson (27 iunie/10 iulie). Primind întărire de la Domnul, ţarul rus a biruit în luptă şi a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Samson, la Petersburg.

Toate acestea mărturisesc despre marea îndrăzneală pe care o are Sfântul Samson la Dumnezeu. Ca şi odinioară, el mijloceşte în continuare pentru noi. Să nu-l uităm, aşadar, pe acest rugător fierbinte în nevoile şi necazurile noastre!