„Eu sunt purtător de Dumnezeu.
Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său, este purtător de Dumnezeu.” (Sf. Sfințit - Mucenicul Ignatie Teoforul)
În ziua de 20 decembrie este sărbătorit Sfântul Sfințit Ignatie Teoforul, sacrificat pentru credința în Dumnezeu, ca hrană vie pentru lei, spre înspăimântarea celor care afirmau și susțineau credința creștină, pe vremea împăratului Traian. Pentru marea lui dragoste pentru Hristos i s-a spus „Teoforul”, adică „purtătorul de Dumnezeu”.
Numele de Ignatie a fost pus de la legătura cu un cuvânt latin „ihnis”, care înseamna foc, simbolizând lumina din inimă și ardoarea lui în apărarea credinței ca un foc nestins.
Astfel Sfântul Ignatie, cu numele şi cu fapta a fost purtător de Dumnezeu, având în inima sa de-a pururea pe Hristos Dumnezeu, cu mintea cea de Dumnezeu gânditoare, scris ca şi cu un condei.
Sfântul Ignatie (martirizat în anul 107) a trăit pe vremea împăratului Traian (98-117) şi a fost ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul. A fost aşezat episcop în Antiohia Siriei, cetate unde ucenicii Domnului s-au numit pentru prima dată creştini. Tradiţia Bisericii spune că el ar fi fost copilul acela, pe care Domnul Iisus Hristos l-a luat în braţe şi le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat zic vouă: de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu pe Mine Mă primeşte” (Matei 18, 3-5).
Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia, Sfântul Ignatie s-a înfățișat de bunăvoie înaintea împăratului și i-a mărturisit ca este creștin, atunci când a fost întrebat, într-un dialog ce s-a sfârșit în martirizare sângeroasă.
„Ești, deci, ucenic al Celui răstignit sub Pilat din Pont.
- Sunt ucenicul Celui Care a pus pe cruce păcatele mele, Care a călcat în picioare pe diavolul și toate uneltirile lui.
- De ce te numesc Teoforul?
- Pentru că îl port în mine pe Hristos cel viu.
- Tu eşti cel ce te numeşti „purtător de Dumnezeu”, care te împotriveşti poruncilor noastre şi răzvrăteşti toată Antiohia, ducând-o pe urmele Hristosului tău?
- Eu sunt.
- Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?
- Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său, este purtător de Dumnezeu.
- Oare tu porţi în tine însuţi pe Hristosul tău?
- Cu adevărat îl port, că scris este: Mă voi sălăşui întru dânşii şi voi umbla.
- Dar de noi ce crezi?
Nu ţi se pare că purtăm întotdeauna întru pomenirea noastră pe zeii noştri şi-i avem pe aceia ajutători asupra vrăjmaşilor?
- Vai mie că pe idolii cei răi îi numeşti dumnezei!
Căci unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului şi al Pământului, al mărilor şi al tuturor lucrurilor și ființelor - Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Născut, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit, pe Care de L-ai fi cunoscut şi tu, împărate, ţi-ar fi fost mai frumoase porfiră, coroana şi scaunul împărăţiei tale.
- Lasă acestea ce grăiești, Ignatie și ia seama la cuvintele mele de voieşti a te face plăcut mie şi a fi ridicat în cinstea prietenilor mei. Apoi să aduci împreună cu noi jertfă zeilor noştri, îndată vei fi la noi arhiereu şi te vei chema părinte al suitei noastre.
- Ce trebuinţă am eu a fi arhiereu, când sunt arhiereul lui Hristos, Căruia în toată ziua îi aduc jertfă de laudă şi mă sârguiesc să mă jertfesc cu totul. Aceluia şi să mă asemăn morţii Lui celei de bună voie.
- Cui voieşti a te jertfi?
Aceluia care a fost pironit pe cruce de Pilat din Pont?
- Aceluia să-I fiu jertfă, Care a pironit păcatul pe cruce, a sfărâmat pe diavol şi a zdrobit cu crucea toată puterea vrășmașului.
- Mi se pare, Ignatie, că nu ai minte sănătoasă şi judecată dreaptă. Căci nu te-ai fi înşelat aşa cu scripturile cele creştineşti dacă ai fi priceput bine cât de bun lucru este a te supune poruncilor împărăteşti şi a aduce jertfă zeilor.
- Chiar de mă vei da fiarelor spre mâncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni şi sabiei şi focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor, nici nu mă tem de moarte, nici nu caut bunătăţile cele vremelnice ale vieţii acesteia de acum, ci numai pe cele veşnice le doresc şi în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine.
- Tu zici că Hristos a murit, dar cum poate cel mort a ajuta cuiva şi încă Acela care a avut moarte defăimată?
Zeii noştri sunt fără moarte şi grăiesc.
- Domnul şi Dumnezeul meu Iisus Hristos S-a făcut om pentru noi şi pentru mântuirea noastră. El a pătimit pe cruce până la moarte moarte şi îngropare, apoi a înviat a treia zi, surpând şi stricând puterea vrăjmaşului şi S-a înălţat la cer, de unde S-a pogorât. Pe noi din cădere ridicându-ne şi iarăşi ducându-ne în Rai, din care am fost scoşi, ne-a dăruit mai multe bunătăți decât cele ce am avut. Însă dintre zeii cei cinstiţi de voi, niciunul n-a făcut ceva asemenea, fiind răi şi nelegiuiţi, făcând multe fapte de pierzare şi lăsând puţină credinţă oamenilor celor fără de minte. După aceea, luându-se acoperământul înşelăciunii, s-au cunoscut ce au fost, cum s-au dus rău din viaţa aceasta şi s-au dat morţii celei veşnice, pentru pierderea multora. Die, cel dintâi zeu al vostru, s-a îngropat în Creta, iar Asclipie, a pierit fiind lovit de fulger. Mormântul Venerei se spune că este în Pafa, iar Eraclie a fost ars cu foc. Căci, fiind răi, au dobândit acel sfârşit de care au fost vrednici.
- Atunci, cel ce îl poarta în el pe răstignit să fie dus la Roma în lanțuri și să fie aruncat leilor", a poruncit împăratul.
Ajungând la Roma, sub paza a 10 soldați, a fost aruncat în arenă, spre a fi sfâșiat de lei. Tradiția mărturisește ca leii nu au mâncat inima Sfântului Ignatie, fiind plina de lumină.
Acceptând moarte de ocară primită pentru Hristos, cu mare glas a strigat: „Bărbați romani, care priviţi la această nevoinţă a mea, să ştiţi că nu pentru oarecare facere de rău primesc această muncă, nici pentru oarecare nelegiuire sunt osândit la moarte, ci numai pentru singur Dumnezeul meu, de a cărui dragoste sunt cuprins, căci sunt grâu al Lui şi voiesc să mă macin prin dinţii fiarelor, ca să mă fac Lui pâine curată". Acestea zicând Ignatie, au venit asupra lui leii, care îndată l-au sfâşiat şi l-au mâncat rămânând numai oasele.
În acest chip a fost sfârşitul Sfântului Ignatie, căci aşa a fost dragostea lui către Dumnezeu.
Oasele care au mai rămas dupa ce fiarele i-au sfâșiat trupul, au fost adunate de creștini și puse într-un loc însemnat din afara cetății. După putin timp, ele au fost trimise de la Roma la Antiohia. Mutarea moaștelor Sfântului Ignatie este pomenită în calendarul ortodox pe 29 ianuarie. Moaștele sale au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poarta Dafne din Antiohia, iar în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost asezate intr-o biserica din cetate, închinată Sfântului Ignatie.
În România - Catedrala episcopala din Galati - se află și o părticică din moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie.
Sfântul Mucenic Ignatie reprezintă o sărbătoare tradițională pentru poporul român și se cuvine ca fiecate creștin să spună o rugăciune
Rugăciune Sfântului Sfințit - Mucenicul Ignatie
Sfinte Mucenic Ignatie, părtaș fiind obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflată, spre suirea privirii la cele înalte, pentru care toți creștinii te lăudăm și îți cântăm:
*Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat!
Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea și în tot locul, pentru care şi noi te lăudăm și îți cântăm:
*Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite!
Cu bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm:
*Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!
Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat binefacerile dumnezeiești, pentru care şi noi să te lăudăm și să-ți cântăm:
*Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare!
Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi în temniţă te-a aruncat. Iar tu, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, pentru ca noi să te lăudăm și să-ți cântăm:
* Bucură-te, Sfinte, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare!
Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Așa cum sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul, ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit, noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă jertfă, te rugăm a fi mijlocitor către Dumnezeu!
*Roagă-L pe Dumnezeu să binecuvânteze România și poporul român, că a Sa este împărăția și slava, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin
*Sursa de documentare: Creștin Ortodox
Maria Filipoiu- poet, exeget, jurnalist UZPR
Poet Maria Filipoiu
-
Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Mucenic Ignatie Bulgarul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Mucenic Ignatie Athonitul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Mucenic Ignatie
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.