Sfantul Romil din Vidin este praznuit in Biserica Ortodoxa pe 18 septembrie. Sfantul Romil a fost ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul, avand un rol important in raspandirea spiritualitatii isihaste in Serbia. Viata Sfantului Romil a fost scrisa de ucenicul sau, Grigorie al Constantinopolului.

Spre sfarsitul secolului al XIV-lea si prima jumatate a secolului al XV-lea, in timpul domniei Printului Lazar si a fiului sau Despotul Stefan Lazarevic, un mare numar de isihasti si-au gasit refugiu in Serbia. Numeroase manastiri si chilii sihatresti au fost intemeiate in regiunea de nord-est a Serbiei, in zona muntoasa Valea Raului Vrnica si inspre nord, in Gornjak. Cei care au intemeiat aceste chilii se numaru intre ucenicii Sfantului Grigorie Sinaitul. Ei veneau din Bulgaria, din cadrul Manastirii Paroria, si din Muntele Athos.

Sfantul Romil din Vidin se numara, alaturi de Sfantul Teodosie din Tarnovo, Patriarhul Calist (biograful Sfantului Grigorie), intre ucenicii Sfantului Grigorie Sinaitul care au dus mai departe traditia isihasta si lucrarea misionara inceputa de acesta.

Sfantul Romil s-a nascut in 1300 in orasul sud-dunarean Vidin din parinti evlaviosi. Tatal sau era grec iar mama sa era de origine bulgara. La Taina Botezului a primit numele Rajko („Omul raiului”). Inca din copilarie acesta a aratat o mare deschidere spre invatatura, uimindu-i pe cei din jur cu intelepciunea sa. In tinerete, din dorinta de a evita casatoria hotarata de parintii sai, se stabileste intr-o manastire din Regiunea Tarnovo. Aici, dupa incercarile canonice, a primit schima mica si numele Roman. Multa vreme a slujit in locasul de cult ca eclesiarh.

In acea perioada, Sfantul Grigorie Sinaitul s-a stabilit impreuna cu ucenicii sai in Paroria, in apropere de granita bizantino-bulgara. Cand Romanos a auzit de acest mare dascal al rugaciunii neincetate si al vietii isihaste, a cerut binecuvantare de la staret pentru a se randui sub ascultarea Sfantului Grigorie Sinaitul. L-a luat cu sine si pe un alt frate din manastire, Ilarion.

Sfantul Grigorie i-a primit cu mare bucurie si, deoarece Romanos avea o constitutie fizica robusta, i-a dat ascultarile ce necesitau o mai mare forta fizica. Cara piatra si lemne din munte, apa din raul care curgea in apropiere si prepara mortarul pentru chilii. In acelasi timp, slujea in bucatarie, avea grija de fratii bolnavi. Roman era sub ascultarea unui monah batran, foarte bolnav. Acesta din cauza bolii trebuia sa manance mai des peste, iar Roman pescuia cu daruire in orice anotimp peste pentru parintele sau. In acest fel, Roman a devenit un mucenic prin vointa, alegand sa isi jertfeasca in orice clipa viata din dragoste pentru aproapele.

Odata cu moartea batranului bolnav si a Sfantului Grigorie Sinaitul, Roman, pe care toti il numeau „Kaloromanos” (bunul Romanos), a trecut impreuna cu Ilarion sub ascultarea unui altui batran.
Atacurile dese ale talharilor i-a obligat pe monahi sa se mute la Stara Zagora in Bulgaria, unde batranul lor a si adormit intru Domnul.

Din acel moment Roman s-a supus lui Ilarion, deoarece acesta era mai mare in varsta decat el. Cand Tarul bulgar Ioan Alexandru (1331-1371) i-a pedepsit pe banditii care controlau regiunea, parintii s-au intors in pustia Paroria pentru nevointa si rugaciunea mintii.

Parintele Roman a primit de la Dumnezeu numeroase daruri duhovnicesti, printre care si darul lacrimilor neincetate. Ulterior, cu binecuvantarea lui Ilarion s-a retras in singuratate deplina, inchinandu-si viata contemplatiei. Nu dupa multa vreme a primit schima mare si numele Romil.

Deoarece turcii in raidurile lor au distrus manastirea Paroria, Sfantul Romil impreuna cu ucenicul sau Grigorie au hotarat sa mearga in Sfantul Munte, stabilindu-se la Melana, langa Marea Lavra. Monahii athoniti au recunoscut viata sa imbunatatita vizitandu-l adesea pentru a cere sfat. Cautand un loc mai linistit Sfantul Romil a fost nevoit sa se retraga intr-o chilie mai izolata de la baza muntelui.

In acel timp, dupa infrangerea generalului sarbo-bulgar Ioan Uglesha de catre otomani si moartea acestuia in Batalia de la Hebrus (Batalia de la Maritsa, 1371) au urmat invazii ale trupelor otomane in Tracia si Macedonia. Atunci multi monahi, ingrijorati de vremurile tulburi, au parasit Sfantul Munte. Tot atunci Sfantul Romil a mers in Avlona (Valona) in Albania. In timpul cat a trait in acest loc a desfasurat o importanta activitate misionara in randul localnicilor, care se indepartasera de adevaratul duh crestin inmultind pacatele.

Insa nazuind dupa isihie Sfantul Romil a plecat impreuna cu ucenicii sai la Manastirea Ravanica din Serbia. Anul mutarii nu este mentionat in Viata. Este cunoscut ca acestia au parasit Muntele Athos dupa infrangerea Serbiei de la Marica in 1371, s-au mutat la Valona iar de aici au sosit la Manastirea Inaltarii Domnului din Ravanica, cel mai probabil dupa 1376/77.

Sfantul Romil s-a stabilit in apropierea manastirii. Locatia exacta a chiliilor este necunoscuta in prezent. Exista o pestera in apropierea manastirii ce se crede a fi "pestera lui Romil”. Din Viata Sfantului Romil aflam ca in acest loc a trait pana la mutarea sa la cele vesnice, in jurul anului 1381.

Sfantul Romil a petrecut mai bine de 20 de ani ca ucenic al Sfantului Grigorie Sinaitul si, prin intermediul sau, au patruns invataturile Sfantului Grigorie in Serbia. Fiind unul dintre ucenicii de seama ai Sfantului Grigorie Sinaitul si unul dintre intemeietorii bincunoscutului centru monahal din Paroria, in Tracia rasariteana, Sfantul Romil a fost unul dintre cei mai eminenti si ferventi sustinatori ai doctrinei teologice isihaste, asa cum a fost dezvoltata in secolul al XIV-lea.

Ucenicul Sfantului Romil, Grigorie, s-a stabilit la Manastirea Gornjak din Serbia, pe care Tarul -Mucenic Lazar i-a oferit-o acestuia. Aici Grigorie a zidit un centru monahal pe temelia traditiei Sfantului Grigorie Sinaitul, iar acesti monahi au devenit cunoscuti in istoria bisericeasca sarba drept „sinaiti”.

Radu Alexandru

• Isihasm si psalmodie
  Publicat in : Cantarea
• Zografu - lavra athonita a bulgarilor
  Publicat in : Biserica in lume
• Prodromu - schitul vremurilor de pe urma
  Publicat in : Biserica in lume
• Prespa - lacurile cu sihastri
  Publicat in : Biserica in lume
• Schitul Soveja se pregateste pentru Uniunea Europeana
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: