Potopul lui Noe, o realitate istorica dovedita de arheologi

Pana acum noua ani, in afara de credinciosi, putine persoane considerau ca relatarea Genezei referitoare la Noe si Marele Potop ar fi altceva decat o tulburatoare poveste, desi un numar mare de informatii confirmau realitatea cataclismului. In anul 2000, au fost aduse probe arheologice zdrobitoare care confirma existenta reala a Potopului. Despre acestea si alte importante dovezi descoperite de-a lungul istoriei referitoare la catastrofalul eveniment universal vom discuta in continuare.

"Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri.

Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut. Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit.Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie. Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile." (Geneza Cap. 6-9)

Acest fragment din Biblie rezuma "povestea" Potopului.

Cataclismul universal, in toate culturile lumii

In momentul actual, exista aproximativ 200 de povestiri despre Potop si vreo 272 de mentionari pomenite in scrierile caldeene, chineze, indiene, grecesti, mexicane, semite, americane, egiptene, feniciene, si nu numai, la care se adauga importante dovezi arheologice si celebrele ramasite ale presupusei corabii a lui Noe de pe Muntele Ararat, ca sa nu mai vorbim de epopeea mesopotamiana Ghilgames. Daca pentru unii cercetatori Potopul este o realitate indubitabila, pentru altii, cataclismul ar realiza la scara macrocosmica ceea ce, simbolic se efectueaza de Anul Nou: sfarsitul lumii si al umanitatii pacatoase, pentru a face posibila o noua creatie. Specialistul german dr. Johannes Rien a concluzionat intr-un studiu dedicat traditiei Potopului ca nici o referire nu este atat de generala, atat de raspandita ca Potopul. Un alt cercetator, D. Richard Andree a adunat 88 de referiri diferite la Potop: 20 din Asia, 5 din Europa, 7 din Africa, 10 din Australia, 46 de la popoarele din America. Chiar daca sunt diferite, toate au comun trei elemente: a fost un potop de ape pe pamant care a nimicit omenirea; mijlocul de salvare a fost o corabie; o samanta de oameni a fost salvata de la nimicire.

Tablitele de la Ninive si valul de noroi de la Ur

Un numar de patru expeditii desfasurate in ultima parte a secolului al XIX-lea in Ninive a dus la descoperirea a peste 30.000 de tablite de lut si cilindri care au apartinut imensei biblioteci a imparatului Asurbanibal (668-626 i.Hr.) cu scriere cuneiforma. Pe cateva dintre aceste tablite se fac referiri la Potop: "Corabia care s-a oprit pe muntele Nisor. Eu am trimis un porumbel si el s-a dus. Porumbelul a mers si un loc de odihna nu a gasit si s-a intors", scrie pe una din ele. O alta tablita vorbeste despre nimicirea intregii omeniri intr-un Potop, cauzele dezastrului fiind pacatele umanitatii.

Istoricul antic Berosus (dar si scrierile cuneiforme) pomeneste de zece monahi care au trait "inainte de Potop". Cercetatorii Bibliei fac legatura intre acesti monahi si cei zece patriarhi de la Adam la Noe, confirmandu-se astfel autenticitatea informatiei biblice. Au urmat apoi sapaturile din 1929 din Mesopotamia, la vechea cetate Ur, care au dus la descoperirea, la o adancime de 20 m, a unui strat de namol de 3 m grosime, fara nici o urma de civilizatie. Deasupra si sub el s-au gasit insa cioburi, unelte, obiecte diferite. Aceleasi rezultate au fost obtinute si la Cetatea Fara, pe Valea Eufratului, precum si la Cetatea Chis, la aproximativ 150 km mai sus de Eufrat. Toate aceste descoperiri dovedesc existenta "unei dezlanturi naprasnice, grozave si definitive care a tulburat continuitatea istoriei anterioare", cum s-a exprimat dr.Woollez, adica Potopul.

Asezarea umana de pe fundul Marii Negre

Cea mai spectaculoasa descoperire a fost facuta in Marea Neagra. In 1990, geologii William Ryan si Walter Pitmen au lansat ipoteza ca episodul biblic al Potopului lui Noe s-a produs cu 7500 de ani in urma prin varsarea Marii Mediterane intr-un lac cu apa dulce care dupa aceea a devenit Marea Neagra, ca urmare a ultimei glaciatiuni care a cauzat topirea masiva a ghetarilor si, prin urmare, cresterea nivelului marilor si oceanelor. Ei au apreciat ca forta cu care a navalit apa si a ocupat teritoriile uscate a fost de 20 de ori mai mare decat viteza cu care curge cascada Niagara. Potopul de la Marea Neagra a fost confirmat in 1999 de echipa celebrului oceanograf si specialist in arheologia marina Robert Duane "Bob" Ballard. Cu ajutorul unui sonar si in urma scufundarilor efectuate au fost aduse la suprafata mostre de sedimente si organisme marine fosilizate cu o vechime de aproximativ 6 800 de ani. Intre cele noua specii de moluste cercetate, sapte erau de origine marina si doua specii de apa dulce. Descoperirea este dovada cataclismului amintit mai sus. In anul 2000, cautarile submarine de la Marea Neagra au adus dovada suprema a existentei Potopului in aceasta zona: descoperirea, la 95 m adancime, a unor artefacte importante: ramasitele unor adaposturi umane. Sedimentele colectate din sit au relevat faptul ca fundatiile acestora erau facute dintr-un tip de piatra folosita in asezarile neolotice din regiune. Cumulate, toate aceste dovezi demonstreaza existenta reala a Potopului, discutabila ramanand doar ipoteza cataclismului global sau a cataclismului local.

Dumitru Manolache

.