„Port cu mine pacea, bucuriile, cunoștințele și recunoștința din tot ce am trăit zilele acestea împreună”. Întâlnirea preoteselor la Mannheim
Statutul de preoteasă este unul plin de provocări, care cel mai adesea nu sunt înțelese decât de cele care se află în această slujire. De aceea, întâlnirile între preotese sunt surse extraordinare de întărire pe Cale, infuzii de putere, nădejde și curaj. Așa a fost și întâlnirea preoteselor din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului care a avut loc în Germania, la Mannheim, în 8-10 noiembrie 2024 și i-a avut invitați speciali pe părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Georgiana. Pe lângă bucuria comuniunii cu alte preotese, în întâlnirile regionale participantele se bucură și de împărtășirea provocărilor și soluțiilor specifice aceluiași spațiu cultural, în cazul acesta cel german.
Bucuria (re)întâlnirii
Clopoțelul de adunare a fost stabilit pentru vineri seara. Cu multă emoție, preotesele s-au adunat la biserica ortodoxă din Mannheim, având parte de găzduirea plină de ospitalitate a doamnei preotese Claudia Podașcă, a mamei acesteia, doamna preoteasă Maria, precum și a părintelui Cristian Podașcă, parohul bisericii.
Extrem de importantă a fost și atenția acordată întâlnirii de către cei doi ierarhi ai arhiepiscopiei, Înaltpreasfințitul Serafim și Preasfințitul Sofian. Cuvintele lor pline de prețuire, adresate în deschiderea evenimentului, au fost primite cu recunoștință. ÎPS Serafim a reamintit cuvântul părintelui mitropolit Teofan al Moldovei de anul trecut: preoteasa este cea care, slujind 100% lui Dumnezeu, poate sluji simultan și 100% familiei, și 100% serviciului. PS Sofian a pus la inima celor prezente exemplul Sfintei Gorgonia, despre care fratele ei, Sf. Grigorie de Nazianz, spunea că slujea în familie de parcă nu ar fi avut vreun răgaz pentru rugăciune; și se ruga de parcă ar fi uitat cu totul de grijile lumii.
În continuare, cei doi invitați speciali ai întâlnirii, părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Georgiana, au organizat o sesiune de prezentare în care participantele și-au exprimat și așteptările, alegând subiectele puse la dispoziție pentru atelierul de a doua zi.
Pași spre o viață mai atentă
Ziua principală de lucru, desfășurată la un centru de conferințe, a venit cu workshopul „O viață mai atentă”. După fiecare sesiune de lucru în grupuri, cei doi invitați au oferit îndrumări esențiale pentru sporirea atenției și trăirea unei vieți conștiente în scopul slujirii aproapelui. Iată câteva idei care au fost reținute ca marcante în feedbackurile finale:
• Asertivitatea înseamnă să fii autentic, să ai puterea de a refuza, chiar dacă asta te scade în ochii celuilalt, să fii sincer și deschis, să recunoști ceea ce gândești.
• Reziliența înseamnă a rezista indiferent de intemperii. Este conduita creștinului care are nădejde în Dumnezeu. Este cea care stă în spatele marilor biografii și al marilor realizări.
• Dacă nu ești asertiv, nu poți fi rezilient. Dacă nu poți niciodată să refuzi, nu vei putea duce sarcinile cu adevărat importante.
• Plusul este cruce +. Iar plusul fără verticală este minus -.
• Omul este prosocial, interacțiunea cu ceilalți oameni îl crește, îl întărește. Omul este făcut să fie îmbrățișare, iar gestul îmbrățișării are multiple efecte terapeutice.
• E necesar să învățăm cultura pauzei. 3 minute de pauză (în care te poți ruga, respira și detașa de ritmul alert) au un impact puternic asupra eficienței următoarelor 30 de minute de lucru.
• „A răbda fără tulburare cele ce vin asupra noastră – naște blândețea” (Filocalia 8, Calist și Ignatie). Răbdarea virtuoasă este cea fără tulburare. Dacă e cu tulburare, e doar o amânare a exploziei.
• Dorința de control este un mare dușman al omului și este generatoare a stresului, care ne îmbolnăvește.
• Omul în viață are câteva figuri de atașament, de unde primește sprijin și se încarcă. În copilărie, principala figură de atașament este în general mama, iar pentru un adult poate fi soțul/soția, prietenii, părinții. Să nu uităm însă că figuri de atașament pot fi și Domnul, Maica Domnului, sfinții și părintele duhovnic. Astfel noi putem să ne întărim în greutăți fără să depindem de ajutorul omenesc. Să nu uităm că, pentru a ne dărui, avem nevoie să ne încărcăm și noi rezervorul personal, care nu este sursă inepuizabilă. Singurul Izvor veșnic este Domnul. Doar conectându-ne la El putem fi izvoare de folos pentru cei din jurul nostru.
• „Orice faci, să iei aminte la starea lăuntrică. Pentru că starea lăuntrică e de patru ori mai importantă decât ceea ce faci.” (Ava Dorotei)
• Oboseala este dușmanul nr. 1 pentru luciditate, rugăciune, dragoste, discernământ. Studiile arată că nesomnul este modificator de comportament și ne face mai egoiști. Odihna se face fie prin somn, fie activ, prin activități odihnitoare. Dar nu prin divertisment, care nu odihnește, ci doar distrează.
• Oamenii se schimbă în 10-15 ani din momentul în care se apucă de lucru. Deci educația se face cu multă răbdare și perseverență. Pentru copii, intervalele de educație se stabilesc pe 10 ani; societatea virusează zilnic mesajele noastre, de aceea avem nevoie de mult timp pentru a reuși să le transmitem valorile.
• Progresul în viața duhovnicească presupune mai multe aspecte: încordare și nevoință, vulnerabilitate, jertfă, odihnă și echilibru, dorință și uimire, sărbătorire.
• Psalmul 22 - efect terapeutic pentru creșterea nădejdii, eliberarea din povara grijilor care ne blochează creșterea duhovnicească.
Discuțiile pe grupuri au fost prilej de împărtășire a problemelor și provocărilor, dar și de întărire, pentru că ascultarea și suportul celorlalți ne fac mai puternici.
Spiritul de comuniune a continuat și în timpul plimbării de vizitare a orașului, într-un scurt traseu care a vizat Turnul de Apă (simbol al orașului), Universitatea din Mannheim (una din cele mai mari clădiri baroce din Europa, situată într-un palat impunător, având 450 de încăperi) și Conservatorul, unde Mozart a fost respins în 1777.
Ziua s-a încheiat cu ultima sesiune, urmată de concluzii și feedbackurile finale.
Comuniunea deplină în Liturghie
Ultima zi a adus comuniunea deplină în Dumnezeiasca Liturghie. Aceasta a fost oficiată de Preasfințitul Sofian împreună cu un sobor de preoți în frumoasa biserică ortodoxă din Mannheim, împodobită atât cu o pictură impresionantă, cât și cu slujitori jertfitori și o comunitate râvnitoare. Răspunsurile la strană au fost date de doamnele preotese gazdă împreună cu câțiva tineri din ATORG.
Daruri de prețuire au fost oferite părintelui diacon Sorin Mihalache și soției sale, precum și celor care s-au ocupat cu multă dăruire de găzduirea evenimentului.
După prânz, drumurile au început să se îndrepte către casă, către întoarcerea în comunitățile parohiale. Greul și nostalgia despărțirii au fost depășite însă de bucuria întâlnirii, de foloasele și inspirația primită, de întărirea prieteniilor și de nădejdea în Domnul și în suportul reciproc.
Ecouri în inimi
• „Îmi dați putere și încredere că împreună vom reuși să facem ceva frumos și să ne sprijinim reciproc. Fiecare poate oferi și poate primi ceva.”
• „Ajunsă deja acasă, port cu mine pacea, bucuriile, cunoștințele și recunoștința din tot ce am trăit zilele acestea împreună.”
• „Sunt recunoscătoare tuturor din inimă pentru bunătatea voastră, care ne-a încălzit și luminat sufletele! A meritat tot efortul!”
• „Am fost pentru prima dată la o întâlnire cu voi și vă mulțumesc din toată inima pentru darurile neprețuite pe care mi le-ați oferit! Am cunoscut OAMENI care sunt, prin natura lor, LUMINOȘI, CALZI, alinători de suflete prin simpla prezență, cu o energie care îmi pare inepuizabilă și am înțeles exact ce îi susține, ce îi mobilizează și de unde își încarcă bateriile.”
• „Mi-ați umplut inima de multă bucurie, dragoste si de recunoștință! Vă mulțumesc din tot sufletul ca mi-ați oferit onoarea să vă cunosc și să petrecem câteva zile minunate împreună.”
• „Vă mulțumesc pentru dragostea și căldura pe care am primit-o zilele acestea. Această întâlnire e o adevărată încărcare emoțională, care îmi dă putere să duc cu bucurie binecuvântarea de a fi preoteasă. Vă aduc recunoștință fiecăreia în parte pentru deschidere și împărtășirile voastre. Comunitatea noastră ,,Maria Stăniloae" are un rol important în viața mea, simt că fac parte dintr-o familie mare și frumoasă.”
• „Vă mulțumesc tuturor, pentru că am simțit că ați avut inima deschisă și ați împărtășit fiecare crâmpeie din viața voastră emoțională si spirituală, crâmpeie care ne-au îmbogățit prin comuniune. Vă doresc să puneți în practică ceea ce v-ați propus la workshop și să rămâneți perseverente și atunci când vă va fi greu!”
• „Slavă lui Dumnezeu! M-am bucurat mult că am putut să petrecem acest timp de calitate împreună! Nu am realizat cât de dor mi-a fost să vă revăd! Căldura acestei întâlniri o voi pune la suflet!”
• „Pentru mine această întâlnire a fost ziditoare şi revigorantă, într-un moment în care aveam mare nevoie de căldură şi împărtășire. Poveștile de viață ale fiecăreia dintre voi mă fascinează şi îmi dau puterea să continui...”
• „Mulțumesc pentru această doză de dragoste și putere ce am simțit că am primit-o de la fiecare dintre voi! Să ne ajute Domnul pe toate să punem în lucrare ceea ce ne-am propus!”
Întâlnirea preoteselor de la Mannheim a fost organizată de Grupul de Preotese „Maria Stăniloae”. Acesta a luat ființă în 2022, este coordonat de doamna preoteasă Adina Gilla din Tübingen și își propune să organizeze întâlniri pentru doamnele preotese din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului, dar și a familiilor lor, având ca obiective formarea continuă, comuniunea și sprijinul reciproc, spre folosul comunităților în care slujesc.
A consemnat Natalia Corlean
-
Cresterea copiilor - sfaturile unei preotese
Publicat in : Viata de familie
-
Sfaturile unei preotese cu privire la cresterea copiilor
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.