Sfaturi de suflet din randuiala liturgica a Bisericii Ortodoxe: Pravila crestinului, in Postul Mare
Perioada Postului Mare este vremea socotita in traditia ortodoxa vremea prielnica pocaintei, fiind favorizata de randuieli liturgice specifice si asociata cu cea mai riguroasa prescriptie de postire. Supranumit pentru durata si asprimea lui, Postul cel Mare sau al Paresimilor, cele sapte saptamani de asceza ofera cadrul propice unei profunde trairi duhovnicesti unica, unice in cursul anului bisericesc.
Pe langa slujbele randuite a se oficia numai in aceasta perioada si la care este indatorat sa participe cu regularitate, cum ar fi: Pavecernita Mare, Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite, Liturghia Sf. Vasile cel Mare, Deniile etc., crestinul practicant, dornic de o crestere launtrica izbavitoare este indrumat sa-si implineasca si o pravila a lui, de rugaciune particulara. Aceasta tine mai ales de o cutuma bisericeasca, fara a se incadra in scheme prestabilite si statuate normativ. Ceea ce trebuie sa aiba in vedere un crestin practicant este grija de a nu scapa ocazia unuia dintre cele mai propice rastimpuri pentru pocainta, Postul Mare, care-l poate face apt pentru primirea praznicului Invierii Domnului, la capatul unui exercitiu de vointa de aproape 50 zile.
In cele ce urmeaza, vom face cateva recomandari practice pentru pravila de rugaciune a crestinului in Postul Mare, cu precizarea ca ele nu trebuiesc aplicate global, ci fiecare dupa puterea si disponibilitatea sa launtrica, sub indrumarea duhovnicului.
Randuieli pentru mangaierea sufletului la vreme de post
Asadar, se recomanda crestinului sa tina, dupa putere, randuiala si rigurozitatea postirii, iar daca starea sanatatii il impiedica, singurul in masura sa dezlege asprimea postului e dohovnicul. Ii mai este recomandat sa se spovedeasca macar odata in cursul postului, citindu-si canonul de rugaciune, inainte si dupa spovedanie si sa implineasca epitima sau canonul randuit. Sa se impartaseasca, daca primeste dezlegare, citindu-si indatinatul canon, inainte si dupa impartasire. Nici sfintele slujbe nu trebuie uitate, fiindu-i necesar omului credincios rugaciunea si participarea cat mai deasa la cele randuite de Biserica. Sa inmulteasca metaniile, ca gest trupesc al umilintei si al starpirii patimilor, precum si faptele de milostenie. Sa nu uite nici de citirea rugaciunilor si cartilor de zidire sufleteasca ( Sf. Scriptura, Vietile Sfintilor, Psaltirea, Acatiste, Paraclise etc.). Sa aiba in permanenta sub control gandurile, vorbele si faptele sale, cenzurand pe cele vinovate, in scopul unei bune asezari launtrice.
Pe langa obisnuitele rugacuni de seara si de dimineata, practica scrisa si nescrisa a Bisericii recomanda in aceasta perioada si cateva randuieli de rugaciune de pocainta, de mai multe ori pe zi: „Rugaciunea lui Manase” – pe care o gasim in Ceaslov, „Cantarile lui Moise” – gasite la sfarsitul Psaltirii, „Canonul de pocainta al Domnului nostru Iisus Hristos” - din Ceaslov, „Canonul Sf. Andrei Criteanul” - din Triod, „Psaltirea” si diferite rugaciuni de pocainta din cartile de rugaciune. Atentie insa: toate aceste recomandari raman aleatorii. Fiecare isi asuma, dupa puterea si imboldul launtric, randuiala pe care si-o doreste.
La toate acestea, ne intrebam asadar, care crestin adevarat nu va dori un spor duhovnicesc in drumul spre Primavarea Invierii? Curaj, oameni buni! Pravila poate fi implinita, iar rodul implinirii ei devine binecuvantare pentru noi.
Pr.
Sursa: mitropoliaolteniei.ro
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.