Simtamantul rugaciunii in inima. Hieroteos Vlachos, intelept faptuitor

- Am auzit ca multi Sfinti au simtit rugaciunea ca devenind lucratoare in inima lor intr-un anume moment, si cateodata chiar ca un dar de la Dumnezeu, prin mijlocirea Preacuratei Sale Maici. Este adevarat?

- Bineinteles. Multi sfinti isihasti stiu foarte bine din ce moment au simtit rugaciunea lui Iisus in inima lor. De atunci incolo, ei o rostesc necontenit.
        
Orice altceva ar lucra, rugaciunea nu inceteaza niciodata.

Cu adevarat, ei o simt ca pe un dar de la Preasfanta Maica a lui Dumnezeu. Sfantul Grigorie Palama, rugandu-se la Nascatoarea de Dumnezeu, rostind `lumineaza-mi intunericul`, a primit darul Teologiei. Trebuie spus ca iubirea pentru Nascatoarea de Dumnezeu este strans legata de iubirea pentru Hristos. O iubim pe Nascatoarea de Dumnezeu pentru ca Il iubim pe Hristos, sau o iubim in asa fel incat sa obtinem dragostea lui Hristos. Parintii sunt foarte hotarati asupra acestui punct. Sfantul Gherman, patriarh al Constantinopolului, spune: `daca n-ai fi stat tu inainte, Nascatoare de Dumnezeu, nimeni nu ar fi putut deveni om duhovnicesc… nimeni nu s-ar fi mantuit decat prin tine, Nascatoare de Dumnezeu`. Iar Sfantul Grigorie Palama spune: `Ea este hotarul dintre creat si necreat; si nimeni n-ar fi putut veni la Dumnezeu decat prin ea si prin Mijlocitorul nascut din ea; si fara ea, nici unul din darurile lui Dumnezeu nu ar fi fost date nici ingerilor, nici oamenilor`. Oamenii primesc multe daruri prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. Daca ne-a dat cel mai mare dar, pe Hristos, nu ne va da si restul? Deci, cand ne rugam, ar trebui sa spunem `Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi` si nu doar `mijloceste pentru noi`. 

- Am sa ma intorc la o intrebare ce mi-a venit in gand in timp ce vorbeai despre unirea mintii cu inima. Cand mintea coboara in inima, ramane tot timpul acolo? Si, daca e asa, cum poate un om sa lucreze, cum isi poate implini ascultarea in manastire?

- In primul rand, mintea nu este suprimata, ci este completata si se intoarce la conditia sa naturala. Este impotriva naturii sale atunci cand ramane afara de esenta ei, inima. Prin rugaciune, alunga toate lucrurile straine naturii sale. Ulterior, cand mintea coboara in inima, ratiunea poate fi ocupata cu alte lucruri, fara sa fie indepartata de inima. De exemplu, in timpul Sfintei Liturghii, un preot lucrator al rugaciunii inimii poate fi atent la o parte a ritualului sau poate spune unui diacon sau unui alt preot ceva important pentru savarsirea Tainei, fara ca mintea lui sa-i fie separata de inima. Totusi, cand ratiunea hoinareste spre ganduri pacatoase, mintea poate fi rupta complet de esenta ei. Din acest motiv un nevoitor, pentru a nu fi vatamat de ganduri in timp ce spune rugaciunea lui Iisus, le tine ocupate numarand mataniile. Poate acum ai inteles cu cata salbaticie lupta diavolul impotriva noastra.

Observator de Constanta

 

.