Dumnezeu a pus tristetea in noi. Dar nu ca sa ne facem rau, la vreme si in situatii nepotrivite, distrugandu-ne astfel sanatatea sufletului si a trupului, ci ca sa dobandim prin ea cat mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie sa ne intristam atunci cand patim ceva rau, ci atunci cand...
In Rai, omul nu cunostea tristetea. Aceasta a aparut in urma pacatului adamic si este legata de starea de cadere in care se afla omul. Ea nu tine deci de natura primordiala si fundamentala a omului. Totusi, cu toate ca este o urmare a greselii lui Adam
Tristetea este gandul la mine, bucuria este gandul la tine.
Tristetea si akedia sunt doua patimi sau boli spirituale indelung cercetate de ascetica crestina, si felul tamaduirii lor a fost cu multa intelepciune cugetat. Ceea ce se numeste astazi depresie tine in mare masura de aceste doua boli spirituale
Dumnezeu nu de alta ne-a dat intristarea, ci numai din pricina pacatului, si El a dovedit aceasta prin insasi experienta lucrurilor. Cand e vorba de pierdere de bani, de moarte, de boala, sau cand dau peste noi alte necazuri, noi, mahnindu-ne si indurerandu-ne
Nu exista decat o singura tristete: aceea ca nu suntem cu totii sfinti.
Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa spun la cat mai multi si de o pozitie de strategie duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara, diavolul. Neputinta lui mare asupra noastra este ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu. Diavolul tinteste acest mare obiectiv, sa ne desparta de...
Tristeţea, după mărturia lui Marcu Ascetul, este o cruce duhovnicească, trimisă nouă spre curăţirea de greşelile din trecut. Tristeţea provine şi din alte cauze: din cauza iubirii de sine jignite sau din cauza a ceva ce nu se întâmplă precum vrem noi
Astfel îndrăznea să susţină Leon Bloy: Există o singură tristeţe: aceea de a nu fi sfânt! Aceasta este singura tristeţe valabilă, dacă o putem numi astfel. Dar cu restul cum rămâne? Ţi-ai dorit şi îţi doreşti să fii fericit. Iţi doreşti ca viaţa ta să aibă un rost, să fie...
Nu exista decat o singura tristete si anume ca nu suntem cu totii sfinti.
In lupta creştinului, chinurile tristeţii sunt nespus de sfâşietoare. Dacă tristeţea pune stăpânire pe sufletul nostru, atunci ea ne desparte pentru totdeauna de contemplarea cea dumnezeiască, iar mintea, odată căzută din starea ei, îl cufundă în grea deznădejde.
Un veşmânt ros de molii nu mai poate avea nici o valoare şi nu mai poate fi de nici un folos; la fel şi lemnul brăzdat de carii nu va mai merita să fie spre podoabă nici măcar pentru o clădire obişnuită, ci doar pentru foc. Tot aşa şi sufletul, care este chinuit de muşcăturile lacome...
O zi ne simţim înviaţi, cealaltă - în fundul iadului. Niciodată izbăviţi, niciodată neizbăviţi în patria inimii şi visurilor noastre. Sentimentele noastre miros o dată a primăvară şi balsamuri, altă dată, a iarnă grea, frunze putrede sau cuiburi stricate, nelocuite, părăsite...
Sfintii Parinti incadreaza tristetea in randul patimilor principale care muncesc si il stapanesc pe om. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristetea paralizeaza inima si o face incapabila de a mai simti orice bucurie. Cel stapanit de tristete isi pierde interesul pentru activitati obisnuite
Sfantul Ioan Casian, intr-un cuvant despre tristete, aminteste urmatoarele posibile cauze: Tristetea poate fi urmarea unei manii sau a unor nereusite materiale, a unei pofte ori datorita imboldirilor diavolesti. Ea poate veni pe neasteptate, din redesteptarea unor patimi, dorinte nesabuite sau...
Lumea va stie ca pe un om tanar, desi aveti o cariera indelungata si prodigioasa ca profesor, dirijor si compozitor, iar in contextul acesta v-as intreba daca mai simtiti emotia sarbatorilor de iarna, emotia Nasterii Domnului
Dumnezeu iti poarta de grija si prin boala ta, El te incearca nu fiindca te dusmaneste si te uraste, ci fiindca te iubeste foarte mult. Dar pentru ca spuneai ca suferinta ta are si o alta infatisare, ca diavolul iti strecoara in minte gandul de a te omori, aruncandu-te in mare, sau in prapastie
Un argument foarte serios au cei care combat vesnicia iadului, atunci cand sustin ca aceasta ar introduce tristetea in viata lui Dumnezeu, adica in rai. Acest argument apokatastatic se bazeaza pe faptul ca Dumnezeu, sfintii si viata vesnica sunt
In fiecare dimineata, ne trezim cu gandul la noile griji care vor aparea, cu gandul la toate lipsurile si nevoile pe care le avem. Tristetea ne innegreste inima. Insa fiecare clipa petrecuta cu gandul la simplitatea divinitatii ne poate aduce fericirea in suflet si in viata.
Botezatul anului. Fara ghilimele. Asa l-am putea numi pe cel ce scoate crucea din Dunare. Dar prin Ardeal nu se practica, poate si pentru ca nu avem fluviu, iar afluentii sunt doar la izvoare, cel putin in zona noastra. Dan isi aminteste de tristetea Bobotezei. Nu era ceva legat de sarbatoarea in...
Tristetea cu gust de pelin Ma aduce-n genunchi sa ma-nchin. Urcusul spre cer s-a intrerupt Cand in prapastie am cazut. Am renuntat la lumina Degeaba strig "Doamne ai mila" Daca eu am preferat Sa gust din ce e intunecat.
Cunoasteti ca pocainta fierbinte, cu lacrimi arzatoare izvorate din adancul inimii, topeste si arde ca un foc de cuptor zgura pacatului si face curat sufletul intinat. Sfintii Parinti s-au ocupat staruitor de harisma lacrimilor cautand sa-i desluseasca motivatiile, semnificatiile, incercand sa dea...
Pentru nimic altceva sa nu va mahniti, decat pentru pacatele voastre.
Patriarhul ecumenic Bartolomeu I isi exprima tristetea in legatura cu retragerea papei Benedict al XVI-lea din ministerul petrin. Intr-un comunicat de presa postat pe pagina de internet a Patriarhiei de Constantinopol, Bartolomeu I subliniaza ca, prin "intelepciunea si experienta sa”, papa...