In lupta creştinului, chinurile tristeţii sunt nespus de sfâşietoare. Dacă tristeţea pune stăpânire pe sufletul nostru, atunci ea ne desparte pentru totdeauna de contemplarea cea dumnezeiască, iar mintea, odată căzută din starea ei, îl cufundă în grea deznădejde. (Sfântul Ioan Casian)

***
Tristeţea nu-i îngăduie monahului să-şi facă rugăciunile cu bucuria de mai dinainte şi nici să-şi ia ca leac citirile cele sfinte. (Sfântul Ioan Casian)

***
Cel trist nu mai poate fi liniştit şi blând cu fraţii, nu mai are răbdare şi-şi lasă toate lucrările sale şi toate câte le are rânduite. (Sfântul Ioan Casian)

Tristeţea îl face pe om să-şi piardă cumpătul minţii sale, pacea inimii şi să fie asemenea unui om ieşit din minţi, pogorându-l pe el întru adâncă deznădejde. (Sfântul Ioan Casian)

Precum o haină roasă de molii ce nu mai poate fi folosită ori precum lemnul cel ros de carii nu mai poate sta la loc de cinste, ci e bun doar pentru foc, tot astfel şi sufletul chinuit de tristeţe nu mai e de folos pentru haina preoţească. (Sfântul Ioan Casian)

Tristeţea a avut ca înaintaşe ale sale mânia, neîmplinirea vreunei pofte ori necâştigul, şi atunci omul îşi vede năruită nădejdea ce şi-o făcuse în minte despre acele lucruri. (Sfântul Ioan Casian)

***
Omul trebuie să se îngrijească cât mai grabnic să scape de viciile sale. „Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc" (Psalmii 118, 165). (Sfântul Ioan Casian)

***
Tristeţea este o fiară blestemată ce îndeamnă sufletul păcătos nu spre îndreptarea vieţii şi alungarea patimii, ci spre deznădejde. Una ca aceasta l-a împiedicat pe Cain de la pocăinţă după uciderea fratelui său, iar pe Iuda l-a îndemnat să se spânzure în loc să grăbească spre a-şi cere iertare pentru trădarea sa. (Sfântul Ioan Casian)

***
Tristeţea este folositoare doar la pocăinţă pentru păcatele săvârşite, sau întru contemplarea fericirii celei cereşti. Apostolul ne spune: „Intristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte" (II Corinteni 7,10). (Sfântul Ioan Casian)

Să izgonim de la noi patima cea ucigătoare a tristeţii, cu nădejdea la cele viitoare. (Sfântul Ioan Casian)

Indepărtează de la sine orice întristare, căci ea este soră a îndoielii şi al mândriei. (Păstorul lui Herma)

***
Tristeţea este mai rea decât toate relele şi toate duhurile, fiind cea mai vătămătoare pentru robii Iui Dumnezeu, izgonind de la om Sfântul Duh. (.Păstorul lui Hernia)

***
Curăţiţi-vă de reaua întristare, şi veţi fi cu Dumnezeu. (Păstorul lui Herma)

***
Nu lăsa tristeţea în inima ta, căci ei îi urmează moartea şi chinul (II Corinteni 7,10). (Sfântul Efrem Sirul)

Tristeţea sleieşte inima omului. Nu da tristeţii inima ta, ci mângâie-te pe tine întru Domnul. (Sfântul Efrem Sirul)

Satana în chip viclean se străduieşte să întristeze pe mulţi, ca prin deznădejde să-i arunce în gheenă. (Sfântul Efrem Sirul)

Nu te fă casă a întristării, ca nu cumva molima aceasta a ta mai apoi să o întinzi şi asupra aproapelui. (Sfântul Efrem Sirul)

***
Tristeţea care te doboară la pământ îţi va înălţa fruntea înaintea Prestolului judecăţii. (Sfântul Efrem Sirul)

Tristeţea este lipsa oricărei mulţumiri, fie ea prezentă, fie aşteptată. (Avva Evagrie)

***
Dacă vrei să nu fii trist, stăruieşte să placi lui Dumnezeu. (Avva Evagrie)

***
Duhul tristeţii stinge rugăciunea. (Avva Evagrie)

***
Tristeţea cea minunată în suflet se arată atunci când cineva se căieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

***
Precum carii rod copacul şi-l pierd pe el, tot astfel şi tristeţea născută din păcat nimiceşte păcatul atunci când este însoţită de pocăinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

***
Sufletul cuprins de tristeţe nu poate grăi ceva sănătos, nici asculta ceva bun. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

***
Nimic nu poate fi medicament mai folositor împotriva tristeţii precum întrebuinţarea vinului, însă cu măsură. Doar spre a naşte folos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Din tristeţe se nasc puţinătatea sufletului, tulburarea, deznădejdea. (Avva Serapion)

Adeseori se întâmplă ca cei necercaţi să sufere pentru păcate străine, întristându-se peste măsură. (Avva Pafnutie)

Un suflet cuprins de tristeţe nu poate să se veselească decât prin pomenirea lui Dumnezeu. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

Unde este tristeţe pentru Dumnezeu, acolo va fi şi bucuria cea veşnică. (Sfântul Nil Sinaitul)

Cei ce dispreţuiesc plăcerile cele lumeşti nu vor fi tulburaţi de gândurile tristeţii. (Sfântul Nil Sinaitul)

Cel iubitor de slavă se întristează atunci când rabdă necinstire, iar cel smerit o primeşte pe ea ca pe un tovarăş. (Sfântul Nil Sinaitul)

***
Neîmplinirea poftelor naşte întristare, iar rugăciunile şi mulţumirea către Dumnezeu o sting pe aceasta. (Sfântul Nil Sinaitul)

***
Tristeţea este boală a sufletului şi a trupului; sufletul îl ia în robie, iar trupul îl istoveşte. (Sfântul Nil Sinaitul)

***
Tristeţea este vătămare a sufletului şi urmare a gândurilor de mânie, căci mânia voieşte răzbunarea; şi, neizbândind în răzbunare, de aici se naşte tristeţea. (Sfântul Nil Sinaitul)

Atunci când noi mergem pe calea dreptăţii, e cu neputinţă să nu avem parte de întristări. (Sfântul Isaac Sirul)

Psalmodia, milostenia şi neagonisirea se fac ucigaşi ai tristeţii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Tristeţea după Dumnezeu curăţeşte inima şi îndepărtează de la ea dezmierdările cele necurate. (Avva Talasie)

Tristeţea după Dumnezeu copleşeşte inima; ea se naşte din teama de chinurile iadului. (Avva Talasie)

***
Fugind de toate poftele lumeşti, ne înălţăm pe noi dincolo de întristările lumii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Tristeţea este o patimă atât pentru suflet, cât şi pentru trup. Ea atinge uneori, mai mult decât orice, mintea omului. (Sfântul Nichita Stithatul)

Moarte a sufletului se face vicleanul întuneric născut din tristeţea acestei lumi. (Sfântul Grigorie Palama)

***
Reproşurile şi răutăţile pe care lumea ni le face dobândesc pentru noi slavă, iar scârbele - bucurie. (Sfântul Nicodim Aghioritul)

***
Tristeţea neunită cu nădejdea este străină de roadele cele bune. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Fragment din cartea "Sfinţii Părinţi despre razboiul nevăzut cu păcatele", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfinţii Părinţi despre razboiul nevăzut cu păcatele"

• De unde apare intristarea?
  Publicat in : Credinta