Intr-un sat, o batrana era rau clevetitoare. Stia asta. Intr-o zi, hotaraste sa mearga la preot sa-si marturiseasca pacatul. Parinte, ma omoara clevetirea asta, nu stiu ce sa ma fac, daca aud ceva despre cineva, fara a cerceta adevarul, ma reped
Clevetirea este fiica urii. O boala subtire, dar o lipitoare grasa, ascunsa si tainuita, care suge si seaca sangele iubirii. E fatarnicirea iubirii, pricinuitoarea intinaciunii si poverii inimii.
Chiar dacă nu ar face nici o altă fărădelege, clevetirea singură ar putea să îl arunce în bezna gheenei pe om, întrucât, fără să simtă bârnele grele din ochii lui, judecă mereu cu asprime greşelile altora şi îşi iroseşte întreaga viaţă pentru a analiza minuţios, în...
Au fost odată doi monahi într-un cenobiu. Si amândoi fuseseră învredniciţi de Dumnezeu să ajungă la vederea harului lui Dumnezeu care îl lumina pe fratele său. Intr-o vineri, unul dintre ei a ieşit din mănăstire cu treburi. Si s-a întâlnit cu un monah care dis-de-dimineaţă îşi...
Socotesc că nimenea din cei bine chibzuiţi nu va tăgădui că clevetirea se naşte din ură şi din pomenirea de rău. Pentru aceea şi după strămoşii ei ca întru o înlănţuire s'a rânduit. Clevetirea este născătură a urii, boală subţire dar grea, lipitoare ascuns
Osândirea, clevetirea şi defăimarea sunt păcate înrudite, rod al limbii neînfrânate şi al inimii neîngrădite cu frica de Dumnezeu. Osândirea se poate face nu doar cu limba, ci şi cu gândul, sau prin clătinarea capului, sau prin oftat, prin râs ori în alt chip.
Trufia se recunoaste dupa dorinta de intaietate si se tamaduieste daca va crede judecatii celui care a zis: Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iac. 4, 6). Trebuie stiut ca si daca se teme cineva de judecata rostita impotriva trufiei, totusi nu se poate vindeca de...
Calomnia este cel mai groaznic spectru al urii si rautatii, cea mai dureroasa trauma pentru cel ce o suporta. Calomnia este arma defensiva a inferioritatii. Pentru ca nu poate sa-si acopere propria goliciune si meschinarie, omul incearca sa-i intunece pe cei ce se afla mai sus, crezand ca astfel se...
Pomenirea de rău este capătul iuţimii, păzitoarea păcatelor, urarea dreptăţii, pierzarea văruiţilor, otrava sufletului, viermele minţii, ruşinarea rugăciunii, curmarea cererii, înstreinarea dragostei, piron înfipt în suflet, nedulce simţire carea pentru dulceaţa amărăciunii
Ce este grăirea în deşert? Aceasta poate să fie de două feluri: 1) vorbirea fără de măsură, adică spunerea de multe cuvinte deşarte, nefolositoare şi a glumelor şi 2) cuvintele necurate, adică a pronunţa cuvinte rele, murdare şi necuviincioase
Mare rău este clevetirea. Aşa precum cârma cea plică a corăbiei conduce corabia unde vrea ea, tot astfel şi limba, îl conduce pe om fie la bine, fie la rău. Sfinţii Părinţi mustră cu asprime judecarea păcatelor străine şi a slăbiciunilor sau a relelor obiceiuri.
Analizând păcatele lumii, vedem că unul dintre cele mai răspândite păcate împotriva poruncii a opta este vorbirea de rău, bârfa sau clevetirea care constă în a desvălui defectele și greșelile cuiva, altor persoane care nu le cunosc, fără un motiv serios din punct de vedere obiectiv.
Te plângi, soră, de încercările care te împresoară şi care se iscă, după cum spui tu, din anumite neînţelegeri, din bănuiala şi indiscreţia care apar în conversaţii. Ultima, cred, este efectiv pricina covârşitoare a tuturor ispitelor tale şi izvorul tuturor răutăţilor. Pe tema...
In memoriam: Părintele Ieroschimonah Paisie Olaru – o mărturisire, duhovnicească, îngerească în timpul regimului comunist. Abordarea şi receptarea misiunii sale în lumea contemporană (1897 – 1990)… Cuvinte cheie: omorârea de sine pentru aproapele prin punerea în inim...
Judecarea, clevetirea, vorbirea de rău sunt patimi înrudite şi roade ale limbii şi ale inimii nestăpânite şi neîngrădite de frica de Dumnezeu. Judecarea aproapelui nu se poate face doar prin limbă, ci şi prin gând, gest, clătinat din cap, suspin, râs şi prin alte moduri.
L-a întrebat un frate pe avva Matoe: Ce să fac, că mă supără limba şi când ies printre oameni, nu o pot stăpâni, ci îi osândesc pentru tot lucrul bun şi-i mustru; ce să fac
Daca suntem atenti la caderile noastre, nu mai vorbim de caderile semenilor. Insa, atunci cand nu ne mai privim pe noi insine, ajungem sa barfim orice si pe oricine. Barfa sau vorbirea de rau ne face sa ne simtim superiori si ne da un sentiment de putere. Dar aceasta lucrarea nu este bineplacuta...
A ţine minte răul înseamnă a fi biruit de rău.
Într-o bună zi, s-a făcut adunare în schit fiindcă un frate săvârșise un păcat. L-au chemat la judecată și pe Avva Moise, însă acesta nu voia să vină. Trimițându-i vorbă preotul schitului, bătrânul li s-a înfățișat purtând în spate o coșniță găurită, plină cu nisip
Iubiţilor, să fugim de grăirea de rău, căci nu este alt păcat mai cumplit şi mai uşor de făcut decât acesta. Pentru care pricină? Pentru că se face mai repede decât altă călcare de lege şi răpeşte degrabă pe cel ce nu ia aminte. Celelalte păcate au trebuinţă de vreme, de...
Pe cât de străin este focul de apă, pe atât de străin este a judeca celui care voieşte să se pocăiască.
Patima vorbirii de rau, de multe ori, mimeaza dragostea. Sfantul Ioan Scararul marturiseste in acest caz: Am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau raspunzand ca fac aceasta din dragoste si din purtare de grija fata de cel pe care-l cleveteau...