PF Teoctist - Cuvantare rostita la alegerea P.S. Episcop Eftimie al Romanului si Husilor
Leagan de evlavie si de statornicie stramoseasca
Tuturor ne este cunoscut ca scaunul vladicesc al istoricei Eparhii a Romanului si Husilor se afla vacant. Inteleptul ei pastor, care a purtat cu vrednicie carja de pastorire timp de 16 ani, Prea Sfintitul Dr. Partenie Ciopron, avand sanatatea mult zdruncinata, multumind Prea Fericitului Patriarh Iustin pentru toata grija acordata, a cerut retragerea din functia de episcop, pe data de 1 ianuarie, spre a se da posibilitatea alegerii unui nou ierarh chivernisitor al rosturilor duhovnicesti si gospodaresti pentru aceasta Eparhie.
Binecunoscut in Biserica noastra, ca unul dintre distinsii ei slujitori din frageda tinerete si apoi ierarh de prestigiu, Prea Sfintitul Partenie aducea in Sfintul Sinod, o data cu chipul sau falnic si farmecul graiului specific celor din "Tara de Sus", experienta a 40 de ani de stradanii arhieresti, tact pastoral, duh sobornicesc si constiinta vie a raspunderii chiriarhale. Din aceste izvoare, socotim ca au purces si gandurile sale din scrisoarea adresata Prea Fericitului Patriarh Iustin, dandu-si seama ca imputinarea puterilor fizice si ajungerea la varsta cand, dupa cuvantul Scripturii, "vei intinde mainile si altul te va incinge" (Ioan 21, 18), stanjeneste si lucrarea arhiereasca.
In purtarea toiagului pastoresc, Prea Sfintitul Partenie a fost calauzit de ravna puternica de a carmui clerul si credinciosii pe drumul pastrarii dreptei credinte si a dragostei nestinse fata de patria noastra scumpa. Roadele ostenelilor sale se vad atat la Centrul eparhial, in imbunatatirile gospodaresti, cat si in cuprinsul Eparhiei Romanului si Husilor. Ca cel ce a trait, ca tanar ostas, epopeea marilor incrancenari din primul razboi mondial, n-a precupetit efortul in sprijinirea tuturor infaptuirilor la care este angajat cu insufletire intregul nostru popor. Ramanand in dragostea ierarhilor, clerului, credinciosilor si membrilor Colegiului Electoral, impartasim, si cu acest prilej, sentimentele de pretuire si multumirea adusa Prea Sfintiei Sale de Sfintul Sinod si de Prea Fericitul Patriarh Iustin pentru activitatea sa depusa cu ravna si cu intelepciune.
Suntem chemati sa chibzuim, potrivit cu predaniile Sfintei noastre Biserici stramosesti, si sa alegem arhipastorul in drept sa obladuiasca duhovniceste dreptmaritorii crestini si slujitorii altarelor strabune, rasfirate pe plaiurile evocatoare de istorie ale "Tarii de Jos" - Roman, Vaslui, Husi, Bacau.
Prin asezarea sa la intretaierea unor importante cai de legatura, unde se imbratiseaza apele celor doua rauri: Moldova si Siretul, "targul Romanului" este cunoscut, din adanci vremuri ale istoriei noastre, ca vatra de afirmare romaneasca si de inchegare statala, inscriind in rabojul istoriei nume de voievozi, ctitori de tara fapte de vitejie si momente bogate in cultura si viata din Tara romaneasca a Moldovei. Mostenirii scumpe a trecutului nostru i se adauga existenta in stravechiul tinut al Musatinilor si fiintarea unui scaun vladicesc, amintit in cronici inca de la inceputul veacului al XV-lea. Era semnul, nu numai al unei bogate vieti bisericesti ortodoxe in Biserica moldoveana, recunoscuta ca Mitropolie cu mitropolit pamantean ci si expresia nazuintelor de neatarnare, de libertate si de statornicie neclintita pe aceste locuri strabune de care erau stapaniti voievozii si poporul intreg.
Ctitorita de pasnicul domnitor Alexandru cel Bun, cum glasuieste un letopiset al vremii, Episcopia Romanului intra in istorie cu o vechime si o bogata activitate bisericeasca si culturala, pe care ierarhii ei au desfasurat-o, fara intrerupere, de-a lungul veacurilor. Asezata in apropierea vestitelor manastiri nemtene, aceasta Episcopie a primit si a iradiat, totodata, belsugul spiritualitatii romanesti prin numeroase fire: ierarhi, monahi, cronicari, carturari. Leagan de evlavie si de statornicie pe locul sfintit de inaintasi, scaunul vladicesc al Romanului si Husilor straluceste prin chipurile si vredniciile pilduitoare ale ierarhilor sai, clerului si credinciosilor. Din iconostasul istoriei, duhul lor lumineaza si vegheaza asupra stradaniilor noastre si asupra indatoririlor de astazi si de maine, indatoriri care ne revin ca mostenitori ai tezaurului de credinta si de viata pastrat si imbogatit de Biserica noastra stramoseasca.
Calauzita cu intelepciune de Prea Fericitul Patriarh Iustin si bucurandu-se de deplina libertate religioasa in scumpa noastra patrie, obstea noastra dreptmaritoare din cuprinsul Eparhiei care isi asteapta pastorul se afla pe drumul slujirii Ortodoxei romanesti in larga si realista conceptie a intiistatatorului Bisericii noastre, se afla sprijinind cu fermitate nazuintele de pace, de dreptate si de faurire a unui viitor luminos, nutrite de intregul nostru popor.
Stapaniti de aceste ganduri, sa pasim "intr-un cuget" (Fapte 1,14), la alegerea persoanei vrednice sa ocupe postul de Episcop al Romanului si Husilor, rugandu-ne impreuna cu Apostolii Domnului, la alegerea lui Matia: "Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acestia sa alegem" (Fapte 1, 24 ).
20 aprilie 1978
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.