Sufletele trec dincolo cu directia moral-spirituala hotarata de aici, adica la bine sau la rau. Ortodoxia nu cunoaste un al treilea loc, asa cum invata romano-catolicii. Merg in iad si acele suflete care au murit in cainta si nadejde, dar fara sa fi avut vreme a aduce roade vrednice de pocainta. Totusi ele au avut pornirea spre bine, si au trecut dincolo cu aceasta pornire. In cazul acesta, cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi vii si cu ajutorul jertfei Bisericii, acele suflete isi pot insusi acolo roadele pocaintei, intelegandu-se aceasta insusire ca o schimbare interioara si nu ca un act exterior, cum ar fi meritele sfintilor la catolici, si astfel pot trece din iad in rai.
Acest rost il au in ortodoxie rugaciunile pentru morti. Sfantul Atanasie cel Mare, vorbind despre cei morti cu intentia pocaintei, spune ca Dumnezeu nu-i lasa pe unii ca acestia, ci misca pe cei de aproape ai lor, indreapta cugetele lor, le atrage inimile, le induioseaza sufletele si, miscati, acestia se grabesc sa dea ajutor celor morti, indeplinand ei neajunsurile lor.
Rugaciunile pentru cei morti care vizeaza schimbarea starii lor dincolo sunt prezente in practica Bisericii din cele mai vechi timpuri, avandu-si temeiul chiar in Sfanta Scriptura (in special II Macabei XII, 42-45). Ele se gasesc la cele mai vechi liturghii, ca si in cea a Sfantului Iacob - fratele Domnului, din care citeaza Sfantul Chiril al Ierusalimului in liturghia din Constitutiile Apostolice (c. VIII, cap. 12 si 13), si in liturghia cea mai veche a Bisericii din Neocezareea, dupa care si-a alcatuit liturghia Sfantului Vasile cel Mare.
Impotriva schimbarii de la rau la bine dupa judecata particulara, si impotriva folosului rugaciunilor pentru morti, s-au formulat in decursul timpului o serie de obiectiuni. De pilda, Sfantul Ioan Damaschin, in cuvantarile sale despre cei morti in credinta, aminteste de unii care se prevalau de cateva texte biblice in respingerea oricarei schimbari. Astfel, Romani II, 6 : "Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui" si Galateni VI, 7 : "ce va semana omul, aceea va si secera". Aceste texte insa, spune Sfantul Ioan Damaschin, se refera la situatia de dupa judecata universala, nu la cea de dupa judecata particulara.
O obiectie respinsa tot de Sfantul Ioan Damaschin este si aceasta : daca rugaciunile pentru morti pot produce o schimbare in situatia lor - zic unii, atunci s-ar mantui toti, si nimeni n-ar fi lipsit de fericire. La aceasta, Sfantul raspunde ca ar fi bine sa fie asa. Nici Dumnezeu si nici noi n-am avea nimic impotriva daca toate rugaciunile pentru cei morti ar fi ascultate. Dar Dumnezeu le asculta numai pe acelea care corespund starii de receptivitate a celui mort, fata de puterea rugaciunii.
Protestantii spun ca in Sfanta Scriptura nu exista o porunca precisa in privinta rugaciunilor pentru morti. Dar in Scriptura exista porunca sa ne rugam unul pentru altul (Iacob V, 16). Or, comuniunea dintre credinciosi nu se rupe prin moarte. Cei morti continua sa fie vii (Luca XX, 38), si atunci porunca rugaciunii ii cuprinde si pe acestia. In acelasi fel se intelege in Ortodoxie si mijlocirea sfintilor pentru cei vii.
Tot protestantii mai obiecteaza ca, deoarece noi nu stim nimic despre cei trecuti dincolo, s-ar putea sa ne rugam fie pentru sfinti, care n-au nevoie de rugaciuni, fie pentru cei lepadati de Dumnezeu, pentru care rugaciunile sunt nefolositoare. Dar a te ruga pentru sfinti, nu le provoaca lor nici un rau si, la fel, a te ruga pentru cei lepadati, daca nu le poate face bine, nu le poate face nici rau. Aceste rugaciuni sunt binefacatoare si mantuitoare si pentru cei care le fac, pentru ca cel care lucreaza pentru mantuirea aproapelui, mai intai se foloseste pe el insusi.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.