Manastirea Sfanta Cruce este o veche manastire ortodoxa aflata in purtarea de grija a grecilor, asezata odinioara la mica distanta de Ierusalim, in valea numita Rehaviah, adica „a Crucii”. Manastirea fortificata este asezata astazi intr-o gradina din sud-estul Muzeului Israelian si a Parlamentului.

Construita ca si fortareata, potrivit traditiei crestine locale, manastirea a fost zidita pe locul de unde s-a taiat copacul din care a fost facuta Sfanta Cruce a Mantuitorului, folosita pentru rastignire.

In vremurile antice, locul cu pricina, aflat la o distanta de aproximativ 3,5 kilometri de cartierul crestin al vechiului Ierusalim, era unul foarte izolat si propice unei vietuiri monahale linistite. Astazi, manastirea este inconjurata de unul dintre cele mai instarite cartiere ale orasului, anume de cartierul Rehaviah (in partea de est) si de cladirile Guvernului (nord-vest). 

Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim - scurt istoric

Manastirea Sfanta Cruce este o veche manastire bizantina, zidita la acea vreme in afara zidurilor vechi ale orasului Ierusalim. Numele acesteia este intemeiat pe o traditie care marturiseste ca aici s-a aflat copacul din care a fost facuta Sfanta Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.

Actualul locas monahal a fost zidit pe locul unei mai vechi biserici crestine, datand din secolul al V-lea. Aceasta biserica a fost reparata de imparatul Justinian, pe la jumatatea secolului al VI-lea. Fiind distrusa de persi, in anul 614, biserica cea veche a ramas multa vreme aproape in ruina. 

In anul 796, arabii au macelarit toti calugarii care mai ramasesera in jurul vechii biserici bizantine. Din vechea biserica bizantina nu s-au mai pastrat decat cateva parti din mozaicurile care acopereau podeaua, acestea putand fi vazute langa Altarul bisericii actuale.

Se crede ca biserica initiala, aflata la acea vreme in ruina, fusese ctitorita la ordinul Sfantului Imparat Constantin cel Mare. De asemenea, se crede ca imparatul crestin a dat locul cu pricina regelui georgian Mirian al III-lea de Iberia, dupa convertirea acestuia la crestinism, impreuna cu intreaga tara, in anul 327. 

Actualul ansamblu monahal al Manastirii Sfintei Cruci a fost zidit in secolul al XI-lea, in vremea domniei regelui Bagrat al IV-lea, de catre georgianul Giorgi-Prokhore din Shavsheti. Manastirea a fost zidita de catre mai multi calugari ortodocsi din Sfantul Munte, acestia fiind sprijiniti financiar de catre imparatul din Georgia. Pana in secolul al XIII-lea, manastirea din Valea Crucii ajunsese deja centrul de adunare a comunitatii georgiene din Ierusalim.

Dupa anul 1267 insa, cand cruciatii au parasit Ierusalimul, Manastirea Sfanta Cruce a ajuns in posesia mamelucilor, care au zidit in interiorul acesteia o moschee. In vremea liderului mameluc Baibars (1260-1277), biserica a fost demolata, iar calugarii ramasi in aceasta au fost mutati in alta parte.

Abia in anul 1305, calugarilor li s-a permis sa se intoarca in amanastire, in urma unor presiuni politice bizantine. In secolul al XVI-lea, arabii au cerut ca manastirea sa fie numita moschee, in baza existentei aici a unei moschei (secolul XIII), lucru neingaduit insa de purtarea de grija a lui Dumnezeu.

 

In jurul anului 1685, Manastirea Sfanta Cruce va ajunge in posesia Patriarhatului Ortodox Grec. Pana spre sfarsitul secolului al XIII-lea, calugarii georgieni din manastire atingeau un total de cateva sute. Schimbarea proprietarilor manastirii, pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, a dus la scaderea numarul vietuitorilor acesteia.

Arhitectura acestei manastiri, zidurile inalte si foarte robuste, intarite cu contraforti, indica pozitia vulnerabila a acesteia, ea fiind zidita in afara zidurilor orasului. Domul cel mare al bisericii centrale, simplu si elegant, este unul dintre elementele arhitecturale deosebite ale manastirii.

 

Frescele din interiorul bisericii, datand din secolul al XIII-lea si reparate in secolul al XVII-lea, infatiseaza un registru iconografic unic; aici, imaginile religioase se imbina cu imagini sociale si culturale specifice vremii.

Una dintre frescele laice, asezata pe o coloana din interior, il infatiseaza pe poetul georgian Shota Rustaveli. Aceasta fresca a fost partial distrusa, de vandali anonimi, in luna iunie a anului 2004; a fost scrijelita fata si o parte din inscriptia alaturata.

Shota Rustaveli este considerat, de catre multi, drept intemeietorul limbii moderne georgiene. Cea mai cunoscuta lucrare litererara a sa, anume poemul „Cavalerul in Piele de Pantera”, descrie, in termeni suprarealisti, lupta dintre fortele binelui si ale raului. Exista si unele pareri (georgiene) care sustin inmormantarea in manastire a lui Rustaveli.

 

In perioada anilor 1970-1980, in manastire, au avut loc si alte cateva asemenea sacrilegii. Mai multe inscriptii georgiene au fost repictate, fiind acoperite cu inscriptii grecesti.

Intr-o fotografie din anul 1901, inscriptia de langa Soborul Sfintilor Arhangheli apare in limba georgiana, in vreme ce in anul 1960, aceasta apare in limba greaca. Acelasi lucru s-a petrecut si cu fresca numtia „Somnul lui Iisus”, adica „Anapeston”.

 

Dupa curatarea picturii, s-a scos la lumina inscriptia originala, in limba georgiana. In alte cateva locuri, precum langa chipurile Sfintilor Luca si Prohor, literele georgiene se vad iesind de sub inscriptiile grecesti. In anul 1980, Patriarhatul Grec din Ierusalim a reparat pictura in fresca, insa rezultatele nu au fost imbucuratoare, folosindu-se chiar pictura in ulei.

Biblioteca si trapeza manastirii emana un duh monahal specific zonei athonite. In interiorul manastirii se afla amenajat si un modest muzeu bisericesc. Manastirea pastreaza pana astazi o obste crestin-ortodoxa si o viata duhovniceasca foarte activa.

Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim - traditia Pomului Sfant al Crucii

Potrivit traditiilor crestine locale, Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim a fost zidita pe locul de unde a fost taiat copacul din care a fost facuta Sfanta Cruce a Mantuitorului. Se mai crede ca tot aici a fost inmormantat Adam, cu toate ca exista si alte cateva traditii legate de locul de inmormantare al acestuia, una dintre ele identificand locul cu piatra de pe Golgota.

Pomul Sfant, potrivit traditiilor locale, care au si fost infatisate in icoanele zugravite in capela manastirii, a avut la origine o tripla sadire (maslin, chiparos si cedru) din seminte pe care Avraam i le-a dat-o lui Lot. Luand semintele, Lot le-a plantat langa cortul sau, udandu-le numai cu apa din Iordan. Acesta ar fi copacul folosit pentru facerea Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.

Dupa coborarea de pe Cruce, Sfanta Cruce a fost luata si aruncata in Mormantul lui Hristos. Parti importante din Sfanta Cruce au fost scoase la lumina de catre Sfanta Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, care a si descoperit Sfantul Mormant, in anul 326.

Locul exact al radacinii Pomului celui Sfant se afla in incinta manastirii, intr-o capela subterana, fiind incadrat cu marmura si bronz. Prin partea stanga a bisericii, o usa conduce, printr-un culoar stramt, la camera cu pricina.

In aceasta capela sunt asezate mai multe icoane ce infatiseaza istoria Copacului: Lot, scapand din Sodoma; Avraam, dand lui Lot cele trei seminte; Lot, plantand semintele; Lot, udand Copacul Sfant, cu apa din Iordan; taierea Copacului si cararea acestuia spre Golgota; pironirea pe Cruce a Mantuitorului, in vederea soldatilor romani, a Maicii Domnului si a Mariei Magdalena; Rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos.

Teodor Danalache

 

• Despre patimi
  Publicat in : Credinta
• Acatistul Sfintelor Patimi
  Publicat in : Acatiste
• Semnificatia primelor trei zile din Saptamana Sfintelor Patimi
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Prezicerea Sfintelor Patimi
  Publicat in : Patimile lui Hristos