Manastirea Comana

Manastirea Comana, monumentul istoric din comuna cu acelasi nume, se afla situata deasupra lacurilor din judetul Giurgiu, fiind ridicata pe panta ce urca de la apa Calnistei spre padure. Padurea, odinioara parte a Codrului Vlasiei, acopera astazi 3.614 hectare din suprafata teritoriului comunei.

Specificul floral al zonei a facut ca din 1954, aceasta sa fie declarata rezervatie naturala pentru protejarea ghimpelui albastru, lacramioarelor si a bujorului romanesc, rezervatie a carei suprafata acopera 497 de hectare.

Inceputurile vietii in zona de azi a Comanei certifica existenta unui locas de cult foarte vechi. Vestigiile descoperite intre anii 1970-1971 au scos la iveala o biserica, fundatia unui turn-clopotnita, urmele unor chilii modeste si o parte dintr-un cimitir, toate aflandu-se pe locul manastirii de astazi, sub nivelul de constructie al zidurilor de incinta.

Cercetarile au stabilit ca necropola din preajma bisericutei a fost folosita in a doua jumatatea secolului al XV-lea si prima jumatate a secolului al XVI-lea, perioada ce cuprinde anii de domnie a mai multor domnitori de la Vlad Dracul la Neagoe Basarab.

Manastirea Comana este ctitoria lui Vlad Tepes, datata de la jumatatea secolului al XV-lea si care pana la finele secolului al XVI-lea s-a ruinat. Manastirea este ridicata in anul 1461.

In anul 1588 boierul Radu Serban incepe zidirea unei manastiri la Comana pe pamanturile mostenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinata de existenta zidurilor vechii manastiri, ruinate la aceea data, dar destul de puternice, pentru ca, refacute, sa asigure protectia noii constructii.

Radu Serban cladeste in aceasta incinta o biserica cu hramul Sfantul Nicolae, biserica pe care o zugraveste si unde, pe zidul de la intrarea in pronaos, va aparea impreuna cu sotia sa Elina, asa cum o cerea obiceiul ctitoricesc, dar pisania nu s-a pastrat, fiind inlocuita la refacerea din 1699-1700 cu o alta a stranepotului sau, Serban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele strabunicului domnesc, pomenindu-l in inscrisul sapat deasupra intrarii lacasului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface.

Radu Serban zugraveste, in anul 1609, biserica de la Comana, punand sa se intervina in pictura ce-l reprezenta, prin adaugarea insemnelor domnesti.

Radu Serban moare in 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, si este inmormantat in biserica Sfantul Stefan din Viena. In anul 1640, fiica sa, Anca, si sora sa, Elina, vor aduce ramasitele domnesti in tara si le vor ingropa la Comana, iar lespedea gropii comune de la Comana este pusa ulterior anului 1640.

Intre 1653-1658 Paul de Alep insoteste, ca secretar, pe Macarie de Antiohia in calatoria acestuia in Tara Romaneasca si Rusia. El lasa in relatarea asupra calatoriei sale cateva informatii privitoare la lacasul manastiresc: "e o cladire mare inchisa cu ziduri de piatra. In cele patru colturi sunt patru turnuri... cu galerii arcate de jur imprejur pentru infrumusetarea aspectului... clopotnita este deasupra usii. Ceea ce-mi placea mai mult erau straturile de iarba verde ce se-ntindeau in curtea manastirii cu izvoare de apa limpede curata, si chiliile calugarilor asezate de jur imprejur... Ei zic ca, daca imparatul ar veni sa le poarte razboi cu toata armata sa, n-ar fi in stare sa-i infranga, lucru ce pare adevarat, caci are pozitie bine intarita... e situata ca o insula fiind inconjurata de lacuri, balti si mocirle de nepatruns, nici nu poate fi vorba de un drum care sa duca aici; noi am trecut in corabii."

La 1667 este inmormantat la Comana Draghici Cantacuzino, feciorul Elinei, care moare la Constantinopol si e adus in tara de fiul sau Serban. Tot aici va fi inmormantat mai apoi si Constantin, fiul spatarului Draghici, dupa cum reiese din inscriptia pusa pe mormant la 1699 de Serban.

Prin aceste inmormantari succesive se releva trecerea Comanei in seama Cantacuzinilor din ramura lui Draghici, biserica, ctitorie domneasca, devenind loc de inhumare a acestora.
Curand dupa inhumarea lui Draghici si a fiului sau Constantin, va fi inmormantata la Comana, Maria, prima sotie a vornicului Serban Cantacuzino, cel de-al doilea ctitor atestat al manastirii.

Biserica Manastirii Comana, cu hramul Sfantul Nicolae a fost refacuta in secolul al XIX-lea, iar in 1971 aceste lucrari aduc descoperirea unui fragment de piatra funerara, inscriptia acestei pietre indicand mormantul Ancutei, fiica lui Radu Serban.

Alaturi de osemintele Ancai, un alt mormant, de dimensiuni mai mici, cuprinde ramasitele lui Mihail Patrascu, feciorul Ancutei si al lui Patrascu Voievod, copil mort de ciuma in 1655, in regiunile cazacesti si reinhumat la Comana, probabil dupa 7 ani.

La 1699 Serban Cantacuzino daruieste Manastirii Comana un chivot de argint intru pomenirea parintilor Draghici si Pauna si sotilor Maria si Andriana; informatii ce denota ca ei sunt inmormantati la Comana.

In acelasi an Serban Cantacuzino incepe restaurarea Manastirii Comana. Lucrarile de recladire au fost efectuate in spiritul reinnoirilor aduse in tehnica constructiilor in epoca lui Constantin Brancoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltari culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632-1654), Serban Cantacuzino (1676-1688) si Constantin Brancoveanu (1688-1714).

La aceasta restaurare el adauga chilii noi la cele existente, repara si inalta zidurile si impodobeste constructia cu elegantul foisor de pe latura de nord.

Inaltandu-se din balustrada eleganta, zece coloane il impodobesc pe cele trei laturi. Coloane de piatra tare dintr-o singura bucata, impodobite la capitel si baza cu ornamente vegetale.

Doua din cele zece coloane, aflate la extremitati, sunt incastrate in zidul cladirii si au capitelele impodobite cu vulturul bicefal, insemnul familiei Cantacuzino. Sustinand arcuri de caramida in semicerc, cele zece coloane dau o nota de o deosebita frumusete intregii constructii.

In incinta, Serban reface biserica si inlocuieste vechea pisanie cu o alta, in care se inscrie in randul ctitorilor. Aceasta refacere a manastirii sub semnul lui Serban Cantacuzino se incheie cu stramutarea inaintasilor intr-un mormant comun.

Transformarea ctitoriei in "cripta" a familiei explica atat stradania lui Serban de a reface manastirea in 1699-1700, cat si revenirea sa din 1703, cand zideste in incinta un paraclis pe care il intareste, dupa obicei.

In august 1709 Serban moare si va fi la randul sau inmormantat la Comana. Mormantul lui Serban Cantacuzino nu se mai cunoaste la Comana; el va fi distrus o data cu celelalte morminte in 1854 de catre calugarii greci.

In anul 1728, Manastirea Comana este inchinata la Sfantul Mormant, de catre Nicolae Mavrocordat, deoarece nu au mai existat mostenitori directi a ctitorului care sa se ingrijeasca de soarta ctitoriei. Prin aceste inchinari, manastirea incepe sa-si piarda din averi si mosii.

Degradarea Comanei, semnalata de Neofit al Ungrovlahiei, se accentueaza de-a lungul domniilor fanariote si este subliniata intr-o serie de inscrisuri de danie ulterioare inchinarii, acte intocmite in intervalul 1728-1814 si semnate de domnitorii Nicolae Mavrocordat, Ion Mavrocordat, Grigore Ghica, Constantin Mavrocordat, Alexandru lpsilanti, Alexandru Moruzi, Constantin Ipsilanti, Ion Caragea.

Ansamblul manastiresc fortificat de la Comana este construit din caramida, din constructia initiala pastrandu-se, restaurate, doar latura de nord si vest a chiliilor, iar in stare de ruina mai dureaza zidul de pe latura de est si un fragment lipit de turn.

In anul 1847, se pune problema unor reparatii, arhitectul statului, Schlatter, propunand o recladire considerand ca reparatiile nu se mai pot face, dar lucrarile de reamenajare si reinsufletire a lacasului sfant incep abia in 1854 cand s-a refacut din temelii biserica, distrugandu-se probabil cu acest prilej mormantul ultimului ctitor, vornicul Serban Cantacuzino si poate si acela al lui Nicolae voda Patrascu. 

In anul 1908 intregul ansamblu arhitectonic de la Comana a fost restaurat prin grija Comisiunei Monumentelor Istorice, spre a cadea din nou in paragina, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. A fost nevoie de o noua restaurare, astazi pe cale de a se incheia, spre a reda Comanei infatisarea cuvenita unui monument cu atatea rosturi in trecutul Vlascai.

In anul 1932 se construieste in incinta Manastirii Comana Mausoleul Eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial, construirea acestuia fiind facuta la indicatia marelui istoric Nicolae Iorga, in anul 1919.

• Catedrala din Giurgiu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Comana - Marire si decadere. Renastere.
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei