Manastirea Sinaia - biserica cea mare

Manastirea Sinaia - biserica cea mare Mareste imaginea.

Biserica Sfanta Treime - biserica cea mare a Manastirii Sinaia

Manastirea Sinaia, asezata la poalele masivului Bucegi, catre capatul de apus al tapsanului neted dintre Valea Pelesului si Valea Rea, a fost construita intre anii 1690-1695, de catre spatarul Mihail Cantacuzino. Inainte ca la poalele Muntelui Furnica, din lantul Bucegilor, sa se ridice acest edificiu, de peste 300 de ani, pe aceste locuri se intindeau paduri de brazi seculari care strajuiau locul. Putini calatori se incumetau sa treaca pe aici, dar cu toata pustietatea locului si greutatea drumului, aici traiau in liniste calugari solitari, care inaltau rugi pe acest varf de munte.

Inca din secolul al XV-lea acesti calugari s-au adapostit in crapaturile stancilor si in pesterile acestor munti, iar mai tarziu in bordeie de piatra si schituri de lemn. Calugarii pustnici de aici au aparut in aceste paduri de la poalele muntilor, dupa caderea Constantinopolului (1453), atunci cand trebuiau sa aleaga intre lepadarea de credinta sau taierea capului, ei ramanand insa pastratori evlaviosi ai credintei strabune.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Asa au fost construite si cele doua schituri: Schitul Sfanta Ana, la cinci kilometri de manastire si Schitul Sfantul Nicolae, la o distanta de un kilometru de manastire. Schitul Sfanta Ana, ridicat in 1453, a fost mai degraba o mica capela pen­tru pustnicii de prin imprejurimi, care se adunau o data pe saptamana la rugaciunea comuna si impartasirea cu Sfintele Taine. Cel de-al doilea schit, Schitul Sfantul Nicolae, a fost construit in anul 1580. Desi numarul acestor pustnici a fost mare, alte salase in afara celor doua schituri mentionate nu se cunosc.

In acest loc, intr-o poiana de odinioara, langa un izvor de apa, care a ramas pana azi sa confirme cu prezenta sa o traditie venerabila, un calugar s-a invrednicit sa auda intr-o noapte de august a anului 1683, glasuri ingeresti care premareau pe Maica Domnului. Calugarul pazitor al Schitului Sfantul Nicolae de pe muntele Molomat, la 15 august, dupa rugaciune, va avea vedenia care va determina ca frumusetea locurilor si maretia muntilor sa fie intregita prin construirea unei manastiri "din dumnezeiasca ravna" a spatarului Mihail Cantacuzino.

Legenda zidirii Manastirii Sinaia

Legenda construirii manastirii Sinaia, dupa "Traditia de stiinta" a protosinghelului Doroftei Bertescu (1891), este povestea pazitorului Schitului Sfantul Nicolae, care obisnuia sa-si faca rugaciunea de noapte intr-o poienita din fata bisericutei. Asadar, la sfarsitul cantarilor minunea a pierit. A doua zi, dupa ce savarseste Sfanta Liturghie, plin de uimire si de incantare, povesteste si celorlalti pustnici adunati la sfanta slujba, iar acestia l-au indemnat sa meraga la Schitul Lespezi, sa marturiseasca staretului vedenia avuta.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Staretul, socotind vedenia ca dar de la Dumnezeu, l-a pregatit pe batranul preot de drum si l-a trimis la Bucuresti, sa povesteasca si mitropolitului cele intamplate. La randul sau, mitropolitul l-a chemat la el, sa afle din gura batranului, pe spatarul Mihail Cantacuzino, caruia ii cunostea dorinta de a zidi o manastire undeva in muntii Tarii Romanesti. Marele spatar Mihail Cantacuzino, frate al domnitorului de atunci, tocmai venise dintr-o calatorie de la Locurile Sfinte. In aceasta calatorie, boierul valah s-a oprit cu evlavie in locurile memorabile pe unde trecuse Mantuitorul, ajungand pana la Muntele Sinai, munte pe care Moise primise Tablele Legii. Asezarea si infatisarea Manastirii Sfanta Ecaterina din Sinai l-au impresionat indeosebi si gandul unui echivalent in tara sa, probabil ca se infiripase.

Luand astfel, cunostinta de vedenia calugarului, marele spatar, insotit de vataful plaiului si de calugar, urca in sus pe apa Prahovei, strabatand stramtorile, pana sus in plai, in locul unde calugarul primise minunatul semn divin. Aici, tare s-a bucurat spatarul de frumusetea locului, de maretia muntilor, de susurul apelor limpezi.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Gandindu-se insa la pustietatea locului, unde se aflau si la greutatea drumu­lui pe care l-au strabatut, spatarul Mihail Cantacuzino crede ca nu-si va putea materi­aliza gandul de demult si ca nu-si va putea indeplini fagaduinta tainica catre Dumnezeu. Vataful plaiului, care il insotise (de la Campina), il incurajeaza insa, angajandu-se sa aduca muncitori cu bratele si carutele din munti, iar lemn si piatra se gaseau la fata locului.

Spatarul incurajat, incepe astfel in anul 1690 constructia manastirii, pe care o dorea o ctitorie "in amintirea Sinaei celei mari", concretizand gandul sau de multumire si recunostinta adresat lui Dumnezeu. El va termina de zidit manastirea abia in anul 1695, din cauza greutatilor drumului pentru trans­portul materialelor si al oamenilor, care "numai vara puteau lucra in acea pustietate".

Mnastirea Sinaia - biserica cea mare - arhitectura

"Sa observam, in fine, si partea dinspre rasarit a manastirii, adica al doilea patrulater ce se formeaza spre apus de zidul cetatii, spre miazazi si miazanoapte, din doua randuri de chilii, construite de catre staretii Ioasaf si Paisie. Iar spre rasarit, in fata raului Prahova dintr-un loc deschis. Drept in mijlocul acestui patrulater se afla construita biserica, pe care noi o numim cea mare a Manastirii Sinaia.", nota arhimandritul Ghenadie Enaceanu in lucrarea sa intitulata "Istoria Santei Monastiri".

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Intr-adevar, asezata in incinta noua si inchinata Sfintei Treimi, pe latura de rasarit a vechii incinte, biserica mare domina maiestuos prin dimensiuni si infatisare, lasandu-se admirata mai bine de un secol. Biserica mare a fost construita din piatra si caramida intre anii 1842-1846, prin staruinta calugarilor care traiau aici.

In 1842, staretul Ioasaf pune temelia acestei biserici, dar, murind in anul urmator, o lasa "ridicata din rosu si invelita". Biserica este terminata apoi, prin stradania urmasului sau in staretie, Paisie arhimandritul, care in anul 1846 o tencuieste, o zugraveste si ii face catapeteasma. Deteriorata de mai multe ori, biserica a fost minutios restaurata intre 1898-1903, cu cheltuiala Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti, in timpul staretului Nifon Popescu. Acest lucru este confirmat si de pisania veche (prima) a bisericii.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Inainte de a trece la noua forma arhitecturala a bisericii mari, se cuvine spune cateva cuvinte despre arhitectul acestei opere marete. Mai intai trebuie cut faptul ca arhitectul care s-a ocupat direct de planul arhitectural al bisericii si de executarea lucrarilor de refacere a acestui lacas, a fost Gh. Pompilian si nu George Mandrea, cum s-a crezut pana acum. Arhitectul George Mandrea a fost arhitectul Eforiei Spitalelor Civile, dar care s-a ocupat direct de alte lacasuri de cult administrate de Eforie, precum si de alte lucrari de arhitectura, restaurare, etc.

Nu ne indoim ca a contribuit la planul arhitectural realizat de Gh. Pompilian, in calitate de arhitect al Eforiei, dar, asa cum a consemnat si staretul de atunci, Nifon Popescu, in "Condica Manastirii", in anul 1900 arhitectul George Mandrea venea la Sinaia impreuna cu eforii Eforiei. Reiese ca arhitectul George Mandrea a vizitat Sinaia si Manastirea, la finalizarea lucrarilor de arhitectura ale bisericii mari si inainte de inceperea picturii. Cum era si firesc (ca arhitect al Eforiei), George Mandrea va fi prezent la Sinaia la ceremonia resfintirii (1903), cand, printre altele, in cuvantul sau Eforul Cantacuzino aduce multumiri celor doi arhitecti: George Mandrea si I. Gh. Pompilian, care au inceput si desavarsit opera (arhitectura bisericii mari), asa cum vom vedea mai departe.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

In consecinta, George Mandrea va fi fost initiatorul lucrarilor de la biserica mare, dar cel care le-a continuat si terminat a fost I. Gh. Pompilian. Este explicabil faptul, daca avem in vedere ca perioada marilor refaceri ale asezamantului monahal de la Sinaia (1893-1903), este si perioada de mari realizari in dezvoltarea orasului Sinaia (lucrari de constructie) si a altor lucrari de restaurare ale altor lacasurilor de cult aflate sub administrarea Eforiei si al caror arhitect il arata pe George Mandrea.

In acelasi timp, documentele vremii pun lucrarea de arhitectura de la bi­serica mare a Manastirii Sinaia, pe seama arhitectului I. Gh. Pompilian, care a mai construit, tot in Sinaia, si hotelul Caraiman. Revenind la arhitectura bisericii mari a manastirii Sinaia, trebuie remarcat raptul ca planul arhitectonic pe care il are biserica mare acum, este maret, mai impunator, fata de planul arhitectonic pe care l-a avut biserica inainte de lucrarile de Afacere din perioada 1898-1903.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Proportiile generale ale bisericii au tendinta de a se inalta, in special la turle, in comparatie cu arhitectura veche a bisericii mari, unde erau mai scunde si mai masive. Cele doua turle de pe naos, se inalta, se subtiaza in planul arhitectonic actual apropiindu-se de dimensiunile turlei "Pantocratorului", de pe naos. Arhitectul Gh. Pompilian, reconstruind biserica, a realizat o interesanta sinteza de elemente stilistice moldovenesti si muntenesti, usor de remarcat in exte­rior. Astfel, o biserica cu ziduri groase (93 -1,65 metri) si contraforti puternici, sunt ca­racteristici ale manastirilor din Moldova, si pe acestea, arhitectul Gh. Pompilian a grafat elemente specifice stilului brancovenesc din Tara Romaneasca.

Biserica cea mare are un plan treflat (38,30 m lungime si 12,80 m latime, avand o suprafata de 491 metri patrati), iar interiorul ei este divizat in trei parti specifice locasurilor de cult ortodoxe: pronaos, naos si altar. Pe naos deasupra, pe cele patru arce ale sale, prin intermediul unui sistem de trompe de colt, se inalta o turla cen­trala, de sectiune octogonala, care este strapunsa de opt ferestre.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Patru coloane rotunde din piatra frumos decorate cu motive vegetale (pictura in ulei), sustin bolta semicilindrica a pronaosului, iar pe pridvorul inchis, se inalta doua turle-clopotnita, frumos decorate si care sunt legate in interior de cafas (locul destinat corului). Cornisa decorata incoroneaza si ea monumentul. Fatadele exterioare din caramida aparenta, cat si chenarele ferestrelor si usilor impodobesc lacasul sfant prin com­pozitia lor, prin sculptura fina in piatra, prin chenarele inflorate impodobite cu motive vegetale si geometrice. Acestea se imbina armonios in noul plan arhitectonic al bisericii, conferindu-i maretie, eleganta si armonie arhitecturala.

Tot in partea exte­rioara a bisericii mari se afla in zona superioara un sir de nise, adapostind chipuri de sfinti pictati pe un fond albastru. Zona inferioara cuprinde un sir de firide inalte ale caror arhivole sunt realizate din ceramica smaltuita, rosie, galbena si albastra (trico­lorul), care confera bisericii o anumita nota de rafinament constructiv.

Un brau de ceramica smaltuita de culoare verde, format din trei linii rasucite din loc in loc, inconjoara biserica si poate fi interpretat ca simbolul unitatii Sfintei Treimi intr-un singur Dumnezeu, dar si ca simbol al celor trei principate romanesti: Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca, unite intr-o singura tara, Romania. Ceramica policroma smaltuita, cu ajutorul careia s-a executat braul verde ce inconjoara biserica si chipurile sfintilor montate in sirul de firide de sub cornisa, a fost adusa de la Viena.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Pardoseala bisericii mari este din marmura (mozaic), realizata de cunoscutul sculptor bucurestean Oscar Spaethe. Vitraliile ferestrelor cu motive geometrice, fru­mos colorate, lasa sa patrunda in locasul sfant o lumina calda si linistitoare. Biserica mare a manastirii Sinaia a fost acoperita cu tabla de arama in anul 1908, cu frumoase motivele geometrice, asa cum se poate vedea si pe clopotnita-turn, acoperita in acelasi an.

Noua biserica, construita intr-un stil armonios, un stil arhitectural ce imbina armonios, atat in interior ca si in exterior, vechiul stil moldovenesc cu elemente arhi­tecturale ale renasterii brancovene, devine astfel o constructie-sinteza unica arhitecturala. In ansamblul sau arhitectural, biserica mare se impune prin dimensiufiile sale, prin armonia planului arhitectonic, ca o adevarata "Catedrala a Carpatilor", pe care o privesc inmarmuriti nu numai Bucegii, ci si tot sufletul care vibreaza in fata adevaratelor valori.

Manastirea Sinaia - biserica cea mare - pictura

Asa cum arata Ghenadie Enaceanu in lucrarea sa "Istoria Santei Monastiri", pictura initiala a bisericii mari a fost executata de D. Catulescu. Daca pictorul D. Catulescu, prin combinatie de stiluri, reuseste un nou stil in pictura bisericii mari: "stilul romanesc", dupa lucrarile de refacere efectuate bi­sericii mari (1898-1903), cand i se modifica planul arhitectonic este schimbat si stilul picturii.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Astfel, in 1903, anul resfintirii bisericii, pictorul danez Aage Exner incheia lucrarile de pictura in ulei, in stil neobizantin. Exner era unul dintre membrii echipei de restauratori veniti in tara in tim­pul regelui Carol I si lucra sub conducerea lui Lecompt de Nouy. Cu studii speciale de ornamentare si pictura bizantina facute in Orient, Lecompt de Nouy a tinut cont in lucrarile conduse de el si de modelele intalnite la noi, din care s-a inspirat atat el, cat si numerosi zugravi angajati.

Ucenicul de frunte al lui Lecompt, pictorul Aage Exner, cu studii la Academia de Arte din Copenhaga, va infrumuseta cu picturile sale si alte biserici, cum ar fi : Biserica de la Busteni (ctitoria regala), biserica din Manastirea Curtea de Arges si Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. Biserica mare a manastirii Sinaia a fost terminata de pictat in anul 1903 (o suprafata de aprox. 2000 metri patrati), iar in acelasi an, cu ocazia resfintirii bisericii, Exner a fost decorat cu "Medalia Refacerii".

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Pictura bisericii mari, bine executata ca tehnica, stil, decoratii interioare, reliefeaza studiul facut de Exner la bisericile vechi, castigand experienta in pictura bizantina. El nu a reusit insa sa inteleaga mesajul profund al picturii bizantine, acela de a scoate in evidenta mai mult "omul transfigurat", "duhovnicesc" (vezi chipurile ascetilor) si mai putin chipul "omului trupesc" (ca in picturile renascentiste).

Culorile care predomina in pictura bisericii sunt: rosu, auriu mozaicat, albas­tru si verde. Pictura lui Aage Exner se remarca prin armonia compozitiei, combinatia artistica a culorilor, prin decoratia, precizia si finetea desenului, precum si prin prospetimea coloritului. Impresia generala este mai puternica. Impresioneaza bogatia vesmintelor in culori armonioase si sobre, precum si ornarea.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Pictorul s-a dovedit a fi un bun cunoscator al iconografiei, respectand locul fiecarui registru, inscrisul numelui pe verticala. Partile interiorului care nu admit re­gistre cu sfinti, cum ar fi: in jurul usilor si ferestrelor, coloanele, arhivolele ete, sunt frumos decorate de pictor cu motive geometrice si vegetale. Pe bolta sfantului altar distingem icoana Maicii Domnului cu Pruncul pe brate, fiind strajuita de ingeri. Maica Domnului domina intreg spatiu bisericii si le apare credinciosilor drept calauza, nadejde si sprijin. Este o pictura impresionanta ca dimensiuni pentru sufletul evlavios care vine sa participe la slujbele religioase.

In naos, in turla principala, construita printr-un sistem de trompe de colt si arce suprapuse, care micsoreaza diametrul si dau un anumit dinamism inaltarii, pe bolta se afla Iisus "Pantocratorul". Tot in turla mare sunt pictati cei patru evanghelisti (Matei, Marcu, Luca si Ioan), iar in absidele naosului, de mari dimensiuni, sunt zugravite "Nasterea lui Iisus" (absida din dreapta) si "Invierea lui Iisus" (absida din stanga). Tot in naos sunt pictati sfinti militari, sfintii care au acordat libertate crestinismului la anul 313, imparatii Constantin si Elena, mama sa; parintii Sfintei Fecioare Maria, Sfintii Ioachim si Ana, precum si alte registre cu scene din activitatea si minunile savarsite de Mantuitorul.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

In pronaosul bisericii sunt pictati cuviosi si mari asceti. Atrag atentia in mod deosebit tablourile votive din pronaos, care reprezinta urmatoarele personalitati: Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian, care a resfintit biserica in 1903; regele Carol I, reprezentat in costum de ofiter, mana stanga sprijinind-o pe o coloana de piatra, careia ii lipseste un colt (aluzie la regatul Romaniei, de unde lipseau Bucovina, Basarabia si Transilvania). In partea opusa este pictata regina Elisabeta, tinand de mana pe principesa Maria, singurul copil al familiei regale, mort timpuriu, la 9 aprilie 1874, iar in mana stanga tinand o carte (aluzie, poate, la "Evanghelia" cu miniaturi, scrisa de regina si daruita Manastirii Curtea de Arges). Ultimul personaj pictat in acest registru este spatarul Mihail Cantacuzino, ctitorul manastirii Sinaia.

In pridvorul bisericii, pe bolta si lateral, sunt zugravite icoanele celor trei hramuri ale Manastirii Sinaia: "Sfanta Treime" (biserica mare), icoana Maicii Domnului (hramul bisericii mici) si icoana Mantuitorului Iisus Hristos (hramul para­clisului). Desi ultimile doua icoane nu respecta intru totul iconografia celor doua hra­muri, Exner a vrut sa respecte vechiul registru din pictura lui D. Catulescu.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

De remarcat faptul ca in pridvor D. Catulescu a surprins in vechea pictura a bisericii mari icoanele a patru hramuri de biserici. Icoanele celor trei hramuri amintite mai sus si o alta icoana, a Sfantului Ierarh Nicolae, patronul bisericutei Schitului de pe Molomat, cartierul Furnica de astazi, de unde pustnicul rugator a vazut minunea, care a stat la baza construirii acestui asezamant monahal.

In exteriorul bisericii mari, la partea superioara a zidului, cat si la turla mare sunt nise incadrate in ceramica policolora, iar in nise, pe un fond albastru, sunt zugravite chipuri de martiri, drepti, cuviosi, pustnici, prooroci si patriarhi. Usa exte­rioara a altarului este vegheata de icoana Maicii Domnului, insotita de Arhanghelii Mihail si Gavriil. Iar la intrare in pridvor "Emanuel" binecuvanteaza de pe bolta sufle­tul evlavios. Tot aici este reprezentata in mozaic icoana hramului bisericii mari ("Sfanta Treime").

Manastirea Sinaia - incinta si clopotnita turn

Corpul de cladire din partea de nord, dinspre paraul Peles a fost construit din piatra si lemn, intre anii 1840-1842, de catre staretul Ioasaf si serveste ca spatiu pentru chilii si cancelaria manastirii. Corpul de cladire din partea de sud a incintei noi a fost construit in anul 1847, prin osteneala staretului Paisie. Este o constructie solida si impunatoare, zidita din piatra si lemn, cu terasa pe latura sudica. La inceput aceasta cladire a servit ca loc de odihna pentru pelerini (arhondaric), apoi ca adapost pentru familia regala: aici au fost gazduiti regele Carol I si regina Elisabeta pana la finalizarea lucrarilor de la Castelul Peles (1883).

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Ceea ce va incununa eforturile Eforiei in intampinarea marii sarbatori (1895) este construirea unei clopotnite-turn, a carei lipsa se simtea de mult. Zidita din piatra din temelie in anul 1892, in partea de miazazi a noii incinte, clopotnita este o constructie monumentala, in forma de turn de sectiune patrata. Turnul clopotnitei, sprijinit pe coloane de piatra, impresioneaza prin pietraria ingrijita, realizata prin turnare de catre sculptorul I. Georgescu. Invelitoarea clopotnitei este din arama, datand din 1908 si este frumos ornamentata cu motive geometrice. Sub cornisa clopotnitei sunt fixate in nise 16 icoane, realizate in moza­ic aurit de mesterul venetian N. Candini si care reprezinta chipul Mantuitorului Iisus Hristos, al Sfintei Fecioare Maria, al celor 12 Sfinti Apostoli si al Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Stilul si culorile vii alese pentru executarea acestor icoane oglindesc influenta picturilor renascentiste in opera mesterului venetian.

Turnul acestei clopotnite adaposteste clopotul Manastirii Coltea, din Bucuresti, returnat de Eforie si adus la Sinaia in 1893, cantarind 1700 kg. Este vorba de clopotul pe care spatarul Minai Cantacuzino l-a daruit Manastirii Coltea, o alta cti­torie a sa. Spatarul Mihail inzestrase si ctitoria de la Sinaia cu un clopot, dar in tim­pul razboiului din 1787-1788, manastirea a suferit grele pierderi, printre care si clopotul donat de ctitor.

Manastirea Sinaia - Biserica Sfanta Treime

Manastirea reusise sa-si cumpere alt clopot, de dimensiuni mai mici, dar care astazi nu se mai pastreaza. Este vorba de clopotul "Schivnicul", turnat in anul 1796, la cererea staretului Isidor. Un alt clopot care a servit in timp la serviciul divin, a fost "Arhimandritul", turnat in 1870 si care astazi nu se mai afla in custodia manastirii.

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 16542

Voteaza:

Manastirea Sinaia - biserica cea mare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE