Manastirea Dragomirna


Printre blandele coline ale Bucovinei, in apropiere de fosta capitala a Moldovei si resedinta a mitropolitilor, printre dealuri mult impadurite se afla Manastirea Dragomirna. Vestita ctitorie a marelui mitropolit si distins carturar Anastasie Crimca, se inalta aici de peste veacuri ca o marturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinta si dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri. Focar de spiritualitate crestina si de veche cultura in trecutul romanesc, Manastirea Dragomirna este renumita nu atat prin vechimea sa, ci mai ales prin originalitatea stilului, prin eleganta si sobrietate, astfel ca in fata maretiei ei ramane uimit atat evlaviosul inchinator cat si istoricul sau omul de cultura, venit sa citeasca in vechimea zidurilor evolutia spiritualitatii romanesti.

 

Numele manastirii vine de la mosia Dragomiresti, daruita in anul 1587 de Petru Schiopul tanarului ostas Ilie Crimca - viitorul monah Anastasie - pentru o slujba facuta acestuia in timpul navalirilor Manastirea Dragomirnacazacesti. Fiu al negustorului sucevean Ioan si a cneaghinei Cirstina, Crimca renunta la cele pamantesti si imbraca haina monahala la Manastirea Putna. Pentru ravna sa de a-si plivi ogorul sufletului dupa "Vietile Sfintilor", neprecupetind nici o osteneala de a adanci talcul cartilor sfinte, in scurt timp, Anastasie Crimca este numit arhimandrit si egumen la Manastirea Galata (1588). Nu mult dupa aceea, in anul 1600, este ales episcop de Radauti si cu ocazia intrarii lui Mihai Viteazul in Moldova, ii depune acestuia juramant de credinta. Va ajunge apoi episcop de Roman (1605), iar din 1607 pana in 1629 pastoreste Mitropolia Moldovei si Sucevei. Moare in 1631.

 

 In anul 1602, Anastasie Crimca construieste la mosia sa Dragomiresti, cu ajutorul rudelor sale Lupu si Simion Stroici, o biserica mica numita "a schitului", care in prezent se afla in cimitir. Zidita din piatra, imbracata pe alocuri cu caramida smaltuita, biserica are deasupra usii de intrare pisania in limba slavona, care arata ca "smeriti servi si inchinatori ai Sfintei Treimi, chiar Anastasie Crimca, fost episcop de Radauti, domnul Lupu Stroici, Mare Logofat si fratele lui, domnul  Simion - Mare Vistiernic" au zidit biserica cu hramul Sfintilor Enoh, Ilie si Ioan Teologu "in anul 7110, iulie 27" (27 iulie 1602). Ea are dimensiuni reduse (10,5 metri lungime, 4,88 metri latime si 10,76 metri inaltime), fiind atat de mica incat se trece din pridvor direct in naos, iar usa diaconeasca dinspre miaza-zi lipseste. In jurul acestei biserici s-au asezat  primii calugari, iar dupa terminarea bisericii mari s-a construit un corp de chilii cu paraclis, ale caror ruine se vad si astazi in incinta pe laturile de nod si de vest.        

 

Biserica mare, ce se ridica intre ziduri de cetate plutind ca o nava printre brazi unduitori e "inalta si ingusta ca o frumoasa cutie de sfinte moaste" incat "vederea ei e o uimire de bucurie" (Nicolae Iorga) si totodata "cel mai maret altar de rugaciune si mangaiere ridicat vreodata de vreun ierarh pe pamant romanesc" (arhimandrit Ioanichie Balan). Are un plan dreptunghiular, mult alungit, fara abside laterale si constituie pentru ctitor "un titlu vecinic de glorie" pentru ca nimeni inainte de el nu a indraznit sa ridice un edificiu de 42 de metri inaltime pe o baza de doar 9,60 metri. Biserica este inconjurata pe la mijloc de un brau torsada, care imparte fatadele in doua registre. Ca element arhitectural, braul apare pentru prima data in Tara Romaneasca la manastirea Curtea de Arges, cu deosebirea ca acolo impletirea este continua si in acelasi sens, iar la Dragomirna e intrerupta si alternativa. Incepand cu biserica de la Dragomirna, braul devine un element des utilizat in arhitectura moldava. Dogmatic, braul aminteste de Sfanta Treime sau de cele trei virtuti crestine: credinta, nadejdea si dragostea. Braul are insa si o semnificatie istorica. Mitropolitul ctitor, traitor al unirii lui Mihai Viteazul, lasa astfel un testament, indemnand romanii din cele trei tari sa pastreze unitatea de credinta ortodoxa, daca cea politica nu a dainuit.

 

Turla bisericii incununeaza intregul ansamblu, ca element aparte, ca o emblema. Are o forma octogonala si este asezata pe trei baze, cea de jos patrata si celelalte doua stelate in douasprezece colturi. Patru dintre fetele octogonului sunt strapunse de cate o fereastra cu ancadrament gotic, iar celelalte patru fete sunt sprijinite de cate un contrafort; acoperisul are forma de clopot. Se distinge aici si braul din toruri rasucite, dintre care unele sunt netede si altele sculptate marunt. Restul spatiului este decorat cu placi cu motive geometrice si rozete stilizate, "trandafirasi din piatra inflorind darnic orice coltisor" (Nicolae Iorga) si contrasteaza cu sobrietatea zidurilor.


Prin doua usi laterale, spre sud si spre nord, sapte trepte conduc in pridvorul bisericii, urmand ca de aici pana la altar sa se insumeze altele sapte. Simbolistica acestei cifre este vasta si in cultura laica si in cea religioasa, semnificand perfectiunea si implinirea. Este de ajuns sa amintim de cele sapte zile ale Creatiei, de cele sapte daruri ale Duhului Sfant sau de cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe.


Pridvorul poligonal cu absida, cu trei ferestre mari cu menouri se inalta ingust ca un turn, iar bolta lui, o semicalota sferica este o adevarata broderie de nervuri cu intretaieri marcate de placi decorate cu motive florale si geometrice.

 

Un portal cu larg ancadrament dreptunghiular inchis cu o usa de fier ferecata, daruita bisericii de egumenul Hariton (1890) face trecerea in pronaos. Acesta, cu patru trepte deasupra nivelului pridvorului este luminat de patru ferestre mai mici decat cele din incaperile precedente si este marcat de acelasi motiv al braului impletit - sub forma de coloane verticale. Bolta alcatuita din doua calote inegale se prezinta ca o adevarata broderie de piatra. Fiecare calota este impartita in opt fragmente de arce incrucisate, marcate la intretaieturi si la mijlocul fiecarui fragment de rozete in relief plat. In pronaos se afla mormantul mitropolitului Anastasie, acoperit cu o piatra simpla, fara inscriptie, ridicata cu vreo 20 de centimetri de la nivelul pardoselii. Dupa modelul muntenesc, incetatenit intai la Galata, pronaosul nu mai este despartit de naos printr-un zid strapuns de un portal, ci de o tripla arcada sprijinita pe stalpi: doi in torsada si doi octogonali pe baza patrata, intre care intrarea este inaltata cu doua trepte.

 

Naosul este dominat de turla Pantocratorului, ingustata succesiv cu doua randuri de arce, care formeaza la baza ei patru pandantive. Intre naos si altar este o diferenta de 40 de centimetri, concentrata intr-o singura treapta, inalta ca o estrada. Largimea altarului se reduce treptat, iar absida propriu-zisa se contureaza prelungita, acoperita cu o jumatate de calota elipsoidala. Toata aceasta compozitie arhitecturala accentueaza caracterul altarului de element esential al edificiului. Dragomirna este pictata in fresca doar in naos si Sfantul Altar, ramanand insa necunoscut daca pridvorul si pronaosul au fost vreodata pictate. Cel mai probabil frescele s-au distrus in 1653, in timpul atacului cazacilor lui Timus Hmlenitki. Iata ce spune cronicarul Miron Costin: "intai asupra Dragomirnei cu pusti au mers si au batut-o si daca i s-au inchinat toate odoarele si vesmintele in joc au dat ... si nu ca crestinii ci mai rau decat paganii s-au purtat la acea manastire".         

 

Stilul picturii il urmeaza indeaproape pe cel al celei de la Sucevita. A fost realizata de patru pictori ale caror nume au fost descoperite de catre Sorin Ulea in altarul bisericii: popa Craciun, Maties, popa Ignat si Gligorie, nume romanesti care reflecta in ortografia lor un fonetism specific moldovenesc. S-au distins doua stiluri: unul monumental, cu un Manastirea Dragomirnadesen elegant si unul mai apropiat de miniatura, usor de sesizat in portret. Un element caracteristic este incercarea de sugerare a spatiului (Cina cea de taina). Se reuseste totodata diferentierea planurilor in peisaj. Cea mai importanta in acest sens este scena Inaltarii din bolta altarului, unde se reda senzatia de adancime a spatiului prin realizarea planurilor succesive si micsorarea progresiva a obiectelor si personajelor in functie de distanta la care sunt reprezentate. Pictura are caracter narativ, dat de descompunerea pe secvente, care pot fi citite intocmai unei istorii in imagini. Pentru a exemplifica, urmarim tablourile din scena Rastignirii (aflata pe peretele sudic): Tragerea hainelor la sorti, Mantuitorul cu otet, Rastignirea Domnului intre talhari, Maica Domnului cu mironositele si Sfantul Ioan tanguindu-se la picioarele Crucii, Iosif din Arimateia cerand trupul de la Pilat, Coborarea de pe Cruce, Maica Domnului, Iosif, Nicodim, Sfantul Ioan si doua femei mironosite plangand, Ungerea trupului lui Iisus.

 

Savanta realizare a arhitecturii orienteaza privirea catre turla, dominata de un Pantocrator Atoatecuprinzator si lasa impresia ce ea " ... se sprijina mai putin pe zidarie, fiind parca atarnata cu un lant de aur de inaltul cerului " (P. Comarnescu). Urmeaza apoi pe peretii turlei liturghia ingereasca si ordinele ierarhiei ceresti: serafimii, ingerii, profetii si apostolii iar cele patru pandantive cei patru Evanghelisti.


Pe peretii naosului sunt reprezentate scene ale Noului Testament: spre nord -  ruga si scena din gradina Ghetsimani, Iisus la Pilat si Invierea, iar spre sud minunile, Botezul si Rastignirea. Registrul inferior este dedicat sfintilor militari: Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie, Sfantul Teodor Stratilat, Sfantul Nichita, Sfantul Procopie, Sfantul Iacob Persul, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Mercurie. In glajurile ferestrelor apar sfinti puternici si stalpnici: Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul, Sfantul Ioan Stalpnicul, Sfantul Onufrie, Sfantul Petru Athonitul la gura pesterii, sfintii Antonie, Daniil si Teodosie, stilpnicii, iar in acolada serafimii. In arcurile etajate din bolta altarului frizele de medalioane reprezinta figuri de ierarhi, pustnici, prooroci apostoli si arhangheli.   

 

In bolta absidei principale a altarului erminia cere sa fie pictata Maica Domnului. La Dragomirna insa s-a optat pentru scena Inaltarii - o vasta fresca ce se desfasoara pe mai multe planuri.  In primul registru, Maica Domnului este inconjurata de cetele dreptilor, proorocilor si apostolilor, iar in planul doi se Manastirea Dragomirnadisting trei cetati cu arhitecturi specifice. Al doilea registru il are in centrul sau pe Isus Hristos inaltandu-se la cer, purtat de doi ingeri, inconjurat de serafimi, iar al treilea registru prezinta doi ingeri deschizand portile cerului si Sfanta Treime neotestamentara. Pe peretii altarului - Aducerea Cortului Marturiei si sfintii diaconi, episcopi si ierarhi. Catapeteasma este alcatuita din cinci randuri de icoane. Pe usile imparatesti se afla scena Buneivestiri si cei patru Evanghelisti, iar pe cele diaconesti Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Cele patru icoane mari, numite "imparatesti" reprezinta pe Mantuitorul Arhiereu, Maica Domnului Imparateasa cu pruncul, Pogorarea Sfantului Duh si pe Sfantul Nicolae; dedesubt se afla patru icoane mai mici: Mantuitorul cu Luca si Cleopa, Maica Domnului cu Elisabeta, Petru salvat din valurile marii si o minune a Sfantului Nicolae. Deasupra icoanelor imparatesti se gasesc cele douasprezece praznice de peste an, icoana Deisis si cei doisprezece apostoli, Maica Domnului cu pruncul inconjurata de prooroci si Mantuitorul rastignit, alaturi fiind Fecioara Maria si Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan. Nu s-a pastrat catapeteasma originala a Dragomirnei, ea fiind astazi la biserica Arbore, cea actuala fiind adusa in 1793 de la Solca. Este lucrata in lemn de tisa, sub influenta stilului rococo central-european, bogat sculptata si aurita.

 

Actualele strane dateaza din 1976. Mult mai recent, din 2002, este iconostasul care incadreaza icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si baldachinul care adaposteste moastele Sfantului Mucenic Iacob Persul, aduse la Dragomirna in 1697, dupa cum mentioneaza antimisul de matase in care se pastrau: "anul 7205, Sava mitropolit".

 

Zidurile de aparare care inconjoara manastirea si "turnurile inalte cum nu se mai vad la vreo manastire a neamului nostru" (Nicolae Iorga) ii confera aspectul unui castel medieval. In centrul laturii de sud, turnul portii, cel mai inalt (22,8 metri), sprijinit de doua contraforturi incadreaza deschiderea gangului intrarii, suprapuse de pisanie si stema Moldovei. Capul de bour este incadrat se acelasi motiv al braului impletit, iar mesajul arata ca s-au terminat aceste ziduri ridicate pe cheltuiala domnitorului Miron Barnovski, "cu binecuvantarea arhiepiscopului Anastasie Crimcovici si mitropolit al Sucevei in anul 7135, august 30" (1627). Gangul intrarii, boltit, este brazdat de nervuri decorate cu rozete si motive vegetale stilizate. Doua picturi mai noi, reprezentand-o  pe Maica Domnului cu Sfintii Arhangheli si Sfanta Treime la stejarul din Mamvri strajuiesc intrarea de o parte si de alta a gangului.

 

Intre turnul arhimandritului si turnul clopotnita se afla vechea igumenie. Peste doua randuri de beciuri boltite se inalta sala gotica, cu patru bolti strapunse de nervuri, sprijinite pe console in colturi si pe un singur stalp octogonal in mijlocul incaperii. Sala, folosita ca staretie, trapeza, scoala de miniatura, biserica de iarna, este astazi muzeul manastirii Dragomirna.

Sursa: dragomirna.ro

13 Iunie 2012

Vizualizari: 10198

Voteaza:

Manastirea Dragomirna 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE