Maica Domnului in colindele religioase romanesti

Maica Domnului in colindele religioase romanesti Mareste imaginea.


Maica Domnului in colindele religioase romanesti

Folclorul in general, mai ales cel religios, a devenit in ultima vreme un auxiliar pretios in rezolvarea problemelor pe care le ridica istoria comparata a religiilor, deoarece in el se reflecteaza mentalitatea religioasa si sociala din diferitele epoci ale istoriei culturii si civilizatiei omenesti. Numeroase institute de folclor si savanti recunoscuti culeg si cerceteaza cu deosebita grija creatiile folcloristice ale popoarelor, cautand sa le coordoneze si sa le puna in adevarata lor lumina si valoare.

Lucrarea noastra de fata vrea sa arate, plecand de la colindele religioase - parte integranta a folclorului religios romanesc - felul cum inteleg si simt credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Sfanta Fecioara Maria.

In evlavia credinciosilor Bisericii noastre, Maica Domnului nu este o zeita si nu are nimic comun cu cortegiul zeitelor pagane; ea nu este nici mit si nici prelungirea reinnoita a vreunui mit pagan oarecare in sanul crestinismului. Ea este o persoana distincta cu o genealogie indiscutabila. Cultul de supravenerare (hiperdulia) pe care credinciosii nostri ortodocsi il adreseaza Maicii Domnului este bazat pe existenta istorica reala a Sfintei Fecioare si el s-a nascut din respectul si din evlavia sincera pe care crestinii au avut-o totdeauna fata de aceea care a nascut dupa trup, pentru mantuirea noastra, pe cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, Demnul nostru Iisus Hristos. Puritatea, inaltimea morala si spirituala a cultului pe care credinciosii Bisericii noastre il acorda Maicii Domnului este proba cea mai evidenta ca acest cult s-a nascut odata cu credinta crestina si el nu este o mostenire anacronica din vechile practici cultice pagane.

Ne vom convinge de acest adevar urmarind in colindele religioase felul cum acestea exprima, in versurile lor simple dar pline de duiosie, intelegerea si simtirea credinciosilor nostri ortodocsi fata de "Prea Curata" si "Prea Nevinovata Fecioara Maria".

Ne-am oprit la colindele religioase, deoarece ele prezinta o importanta deosebita pentru Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, atat prin vechimea lor cat si mai ales prin bogatia ideilor dogmatice cuprinse in ele. Colindele religioase fac parte integranta din spiritualitatea noastra ortodoxa rasariteana si nu sunt altceva decat prelungirile firesti ale cantarilor dela strana. De aceea ele formeaza un pretios material de catehizare a dreptmaritorilor nostri crestini. Colindele reigioase sunt marturisiri de credinta, simple si spontane, invesnicite prin puterea ritului dea lungul generatiilor, care au sorbit si sorb cu aceeasi caldura stropii racoritori ai credintei strabune. Iata de ce vom cauta sa surprindem in colindele religioase credintele credinciosilor nostri in legatura cu Maica Domnului. Cu acest prilej, ne vom da seama ca aceste credinte, rodul pietatii si evlaviei credinciosilor, stau in deplina concordanta cu invata- tura propovaduita de sfanta noastra Biserica, iar unitatea ideilor dogmatice exprimate in toate colindele religioase romanesti dovedeste unitatea sufleteasca a credinciosilor nostri ortodocsi de pe tot intinsul patriei noastre.

Sa vedem deci care sunt notele esentiale ale mariologiei ortodoxe romanesti, pe care ni le ofera colindele noastre religioase, note pe care le vom prezenta intr-o inlantuire logica in cele patru capitole care urmeaza.

I. "Ca la Betleem Maria, savarsind calatoria"

Colindele religioase romanesti se intrec in a descrie-in versuri pline de o duiosie rara peripetiile diverse prin care a trebuit sa treaca Maica Domnului in lungul drum catre Betleem, cautand un loc prielnic pentru nastere. Sfintele Evanghelii, care istorisesc nasterea minunata a Domnului nostru Iisus Hristos vorbesc foarte pe scurt de acest drum catre Betleem, unde batranul Iosif si Sfanta Fecioara trebuiau sa mearga sa se inscrie dupa porunca, data de August, imparatul de la Roma. Dar poporul nostru stie, din experienta sa proprie, ca un drum, fie lung, fie scurt, este destul de greu si de anevoios pentru o femeie care este gata sa nasca. Iata deci un motiv pe care imaginatia populara l-a speculat, la maximum, brodand pe simpla referinta evanghelica a acestui, drum o multime de intamplari si fapte cu rostul si talcul bine stabilite in psihologia si pietatea credinciosilor. Noi ascultam si astazi cu emotie colindele de la Nasterea Domnului si luam parte cu tot sufletul la peripetiile numeroase prin care trece Maica Domnului, ne induiosem de suferintele ei, aprobam toate actiunile si gesturile ei si ne simtim la urma, dupa atatea incercari, plini de o bucurie nestapanita, sincera si copilareasca, la vestea nasterii Pruncului Iisus.

Toate aceste intamplari ne sunt infatisate intr-o gradatie progresiva, in care neprevazutul starneste totdeauna interesul nostru si ne face sa participam, cu toata inima, la aceste peripetii istorisite in colindele noastre religioase. Toate acestea dovedesc sensibilitatea aleasa a credinciosilor nostri si adeziunea lor sufleteasca totala fata de Maica Sfanta si de Fiul ei cel dumnezeiesc. Si mai presus de orice desprindem din aceste intamplari si suferinte ale Maicii Domnului realismul adanc omenesc al nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Credinciosii nostri traiesc acest realism cu toata puterea, fiintei lor. Ei stiu ca Mantuitorul nostru, Mesia cel mult asteplat, s-a nascut dintr-o fecioara curata, din neamul nostru omenesc, nu s-a nascut dintr-o floare, dintr-o frunza sau dintr-o piatra, din aer sat; din apa, cum se nasc de obicei fiintele mitologice din diferitele religii ale lumii necrestine.

Dar colindele, care ne descriu peripetiile cautarii unui loc de nastere, reliefeaza cu multa pregnanata legalura dintre Maica Domnului si natura inconjuratoare. Credinciosii nostri pun in gura Maicii Domnului, cu aceasta ocazie toate socotintele lor despre anumite plante sau animale, care-si dau sau nu concursul lor la sfanta Nastere a Domnului.

Se subliniaza aici un pronuntat mesaj cosmic, familiar dealtfel spiritualitatii ortodoxiei rasaritene, care se resimte, dupa cum vedem, pana si in aceste creatii populare. Aceasta relatie dintre om si natura, proiectata pe un plan superior, intre Dumnezeu pe de o parte, om si natura pe de alta parte, capata in colinde o intelegere deosebita in conformitate cu invatatura crestina ortodoxa despre legatura care a existat totdeauna intre om si Dumnezeu.

Dar sa dovedim afirmatiile noastre cu probele pe care ni le ofera din abundenta colindele religioase romanesti. Alegem pe cele mai semnificative si mai cuprinzatoare. Peste tot se observa coloarea locala. Drumul de la Nazaret pana la Betleem este prelungit de imaginatia populara pe plaiurile romanesti, pe unde se abat pasii Maicii Domnului, ca sa nasca pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Astfel: "...Sfanta Maria

Se lua si se ducea-re

Tot prin vii si prin campii

La umbrita plopilor".

Sau : " Pe acest plaiu, picior de raiu,

Plimba-se maica Domnului

Cu'n hojmant pana la pamant ".

Privelistile pe care ni le ofera acest drum sunt de multe ori fermecatoare. Ele corespund peisajelor romanesti. Iata cateva imagini care incearca sa stabileasca itinerarul acestui drum:

"Pe campia unui rau

Printre grane pana 'n brau...

sau: "Pe un plaiu scaldat in soare.

Prin fanete numai floare...

sau: "Prin livezi inrourate

Pe sub pomi cu crengi uscate"

In alta parte, clima nu mai este calduroasa ca in Tara sfanta, ci friguroasa ca in iarna Craciunului de la noi. Din aceasta cauza, si drumul este mai anevoios:

"Umbla Maica pe pamant

Sa nasca pe Fiul sfant

Merge 'n sus si iara -n jos

Ca bate vant friguros,

iar un colind specifica si imbracamintea Maicii-Domnului:

"Jos, in jos si iar in jos,

Ca bate vant friguros.

C'avea haine de argint

Ca va n-aste Fiul sfant.

Unele colinde precizeaza mai de aproape mersul drumului, ca de exemplu:

"P'anga Muras, p'anga Tisa

Maria sfanta plimba-mi-sa".

Dar in aceasta continua cautare a unui loc potrivit pentru nastere, Maica Domnului intalneste in cale diferiti pomi, la umbra carora ar putea sa nasca, sau diferite asezari de oameni si de vite. Nu toti insa dau concursul Maicii Domnului. Asa se face ca anumiti pomi sau animale sunt blestemate, pe cata vreme altele binecuvantate sau "alduite", ca sa vorbim in graiul colindelor din Ardeal. De fapt, in aceste blesteme sau binecuvantari ale Maicii Domnului se stravede antipatia sau simpatia poporului nostru fata de aceste plante si animale, sau mai precis, calitatile sau defectele acestor plante si animale sunt explicate in legatura cu acest fapt religios de o deosebita importanta, cum este sfanta Nastere a Domnului. Si iata cum atitudinea credinciosilor fata de aceste plante si animale devine in colinde si atitudinea Maicii Domnului.

Astfel, plopul este blestemat pentru ca prin freamatul frunzei sale, dar mai ales prin putina sa umbra, nu poate oferi un loc bun de odihna, unde Maica Domnului, obosita de greutatea drumului si de arsita soarelui, sa poata sa nasca pe Fiul Sfant. Dimpotriva, "tisa" verde e mai primitoare si mai racoroasa:

"Plimba-se Maica Domnului,

Cu'n hojmant pana'n pamant

Si se lasa a hodinire .

La umbra de ploput verde.

Ploput verde daca o vede

Rara umbra slobozeste

Rara umbra pe pamantu

"Fire-a-i tu plop blestematu,

De mine de Dumnezeu

Mai tare de fiul meu"

Si se lasa a hodini-re

La umbra de tisa verde.

Tisa verde daca o vede

Grasa umbra sloboseste

Grasa umbra pe pamantu

Sa se nasca fiul sfantu.

"Fire-ai tisa alduita De mine de Dumnezeu

Mai tare de fiul meu" .

In alte colinde, plopul este pus in opozitie cu un "fomfiu". Plopul nu ia in seama rugamintea Maicii Domnului de a sta linistit:

"Bine plopu d-auzea-re,

Dar in seama nu bagare

Si mai tare imi suna-re

Rau Maica blastama-re.

"Fire-ai ploape blastamatu,

De mine de Dumnezeu

Mai tare de fiul meu!

Bata vantu 'ncet nu tare

Frunza ta sa n'aiba stare".

dimpotriva "fomfiul" este ascultator si Maica Domnului se poate odihni la umbra lui pentru a capata puteri sa nasca pe fiul sau:

"Bine fomfiu d-asculta Maica sfanta-l alduia

"Fire-ai iarna ca si vara,

Primavara sa 'nfloresti

Flori vanate mohorate.

Dupa multa alergatura, Maica Domnului poposeste in sfarsit la casa, lui Craciun. Dar nici acesta nu o primeste sub acoperisul sau ca sa nasca, ci o trimite in grajdul cailor:

"Buna seara, Mos Craciun. Zise Maria lui bun,

Lasa-ma in patul tau,

Ca sa nasc pe Dumnezeu.

"Nu te las sa nasti in pat,

Du-te 'n grajdul cailor

Sau in damul boilor".

Dar din cauza nechezatului cailor, Maica Domnului nu poate sa nasca pe Domnul nostru Iisus Hristos. Numai in linistea si la suflarea calda a boulenilor cuminti, in saracia si umilinta unui grajd de boi, marea minune a nasterii poate sa aiba loc. Pretutindeni, in colindele religioase, caii sunt blestemati pentru nechezatul, tropaitul si nesatul lor, pe cata vreme boii si oile se bucura totdeauna de binecuvantarea Maicii Domnului.

Iata de exemplu cum sunt blestemati caii din cauza neascultarii lor:

"Fire-ati voi cai blestemati

De mine de fiul meu

Si de dragul Dumnezeu!

Si voi cai sa n'aveti sat,

Numa'n ziua de Ispas

Dar s'atunci numai un ceas

sau: "Fire-ati cailor sa fiti

De mine afurisiti

Si de Domnul pe vecie,

Mersul fuga sa va fie

Ziua, noaptea sa mancati

Rar voi sa va saturati".

Boii, prin firea lor blajina si domoala, prin barbatia si cumintenia lor, sunt aceia care-si dau tot concursul lor Maicii Domnului, ascultand-o cu cea mai mare sfintenie. De aceea ei sunt binecuvantati:

"Fire-ati voi, boi, cuvantati.

De mine, de fiul meu,

Si de Bunul Dumnezeu".

sau: - "Boulenilor iubiti

Binecuvantati sa fiti

Si de Domnul si de mine

Si de fiul care virne.

La umblat s'aveti pas lin,

La mancare sat deplin,

Cate-un ceas voi sa mancati-

Iar un ceas sa rumegati".

De remarcat ca Maica Domnului nu blestema si nici nu binecuvanteaza numai in numele sau- personal, ci totdeauna adaoga si: "de Dumnezeu" sau "de fiul meu". In aceste blesteme si binecuvantari se dovedeste intuitia profunda pe care o are poporul nostru asupra naturii inconjuratoare. Astfel, credinciosii nostri dau o explicatie religioasa unor apucaturi, calitati sau defecte ale unor plante sau animale, cu care ei vin mai ades in contact. Relatia om-natura capatat astfel o semnificatie crestina interesanta, pe fondul careia se proiecteaza sentimentele de simpatie sau antipatie ale credinciosilor nostri fata de natura inconjuratoare, care intr-un fel sau altul ia parte la slavita minune a Nasterii Domnului.

Dar, odata ajunsa Maica Domnului la Betleem, peripetiile drumului se sfarsesc. In staulul Betleemului domneste linistea odihnitoare. Au ramas in urma arsita drumului, freamatul plopilor, nechezatul si tropotitul cailor, insusi zgomotul oraselului s-a stins pe nesimtite. Numai familia sfanta vegheaza. Dar in puzderia de stele ce acoperea in noaptea aceea-sfanta, bolta albastra a Betleemului, a rasarit deodata "ca o taina mare", o stea stralucitoare. Iar colindele noastre amintesc de clipa aceea sfanta, prin glasurile argintii ale copiilor care pleaca la colindat" pe la cantatori, tarziu cand "Prea Slavita naste Fiu" Colindatorii povestesc la ferestrele gazdelor, in cuvinte simple, despre steaua care lumineaza pre steaua care "lumineaza" si "adevereaza" despre Pruncutul culcat in iesle, despre privirea umeda a boule-nilor cuminti despre cetele ingeresti, despre, ciobanii milosi sau despre cei trei crai de la Rasarit. Toti acestia se inchina,si odata cu ei si colindatorii nostri, in fata Celu infasat din iesle, spre bucuria plina de iubire a Maici Domnului.

II. "Fecioara Maria naste pe Mesia"

a) Aeipartenia si theotochia. Cultul Sfintei Fecioare Maria formeaza capitolul cel mai duios al evlaviei credinciosilor nostri. De la rugaciunea atat de scurta, dar atat de expresiva: "Doamna, Maica Domnului ajuta-mi", pe care o rosteste credinciosul ortodox in toate imprejurarile vietii sale, si pana la minunatele axioane care preamaresc pe Sfanta Fecioara, toata viata si simtirea crestina sunt pline de dragostea si veneratia ortodocsilor fata de Maica Domnului. In aceasta, dragoste si veneratie se poate descoperi una din trasaturile cele mai adanci, una din coordonatele cele mai esentiale ale pietatii noastre ortodoxe rasaritene. Cultul Mantuitorului nu este niciodata despartit de acela al Maicii Sale. Acest adevar se fundamenteaza pe calitatea unica pe care o are Sfanta Fecioara, aceea de Nascatoare de Dumnezeu (teotokos). Acest atribut al Maicii Domnului a fost aparat cu caldura de sinoadele ecumenice si de toata suflarea ortodoxa impotriva defaimatorilor de tot felul, care coborau minunea intruparii Domnului la o simpla si banala nastere biologica.

Cultul ortodox cuprinde o bogatie neasemuita de tropare, condace, axioane, acatiste sau alte cantari speciale inchinate aceleia care s-a invrednicit prin vata ei curata sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta imnografie, cuprinde invatatura noastra ortodoxa adevarata, care a incalzit suftetele stramosilor nostri si care a influentat profund colindele noastre religioase.De aceea, nu este de mirare pentru noi ca voni gasi in colindele noastre, religioase toate notele esentiale ale mariologiei ortodoxe. Acest fapt nu dovedeste altceva decat legatura stransa dintre credinciosii nostri si Sfanta noastra Bserica Ortodoxa. In locul unei teologii savante, vom gasi in colinde intuitia clara si sigura a adevarurilor fundamentate ale crestinismului. In locul speculatiilor primejdioase, gasim trairea crestina primara, simpla si autentica. In locul, misticismelor intunecoase, gasim realismul luminos al ortodoxiei noastra, romanesti si bucuria de viata a iubitilor nostri credinciosi.

Maica Domnului se deosebeste de toate femeile de pe fata, pamantului, in deosebi prin cele doua atribute care-i apartin: Nascatoare de Dumnezeu ( teotokos ) si Pururea Fecioara ( aipartenos). In colindele religioase , mai ales in cantecele de stea, aceste atribute se gasesc enuntate laolalta de credinciosii nostri, care numesc pe Maica Domnului in colinde: "Curata", "Prea-nevinovata", "Fecioara Maria", "Lumina Prea Sfanta", "Precista blagoslovita", etc.

Citatele care vor urma ne vor arata cum credinciosii nostri exprima, in colindele lor religioase, prin gura copiilor nevinovati, pururea fecioria si theotochia Sfintei Fecioare Maria:

Ca astazi Curata

Prea nevinovata,

Fecioara Maria

Naste pe Mesia,

In tara vestita,

Vitleem numita"

"Ca numai din maica

Si fara de taica

Noua ni s-a nascut

Cel far' de'nceput".

"Astazi lumii s-a nascut

Cel de demult proorocit.

Astazi s-a nascut Mesia

Din Fecioara Maria" .

"Astazi pe cel nevazut

O fecioara l-a nascut

In orasul Vifleim

Aproape de Rusalim".

"Ca se va naste Hristos

Din Fecioara Maria

Din neamul lui Avraam .

Din samanta lui David

Din Duhul Sfant zamislit".

"Dar la leagan cine sta?

Sta Maria Fecioara

Cu cosita pe spinare".

Desigur exemplele se pot inmuti dupa voie. Dupa cum observam, colindele noastre religioase exprima, fara sa faca o distinctie speciala, amandoua aceste atribute ale Maicii Domnului. Credinciosii nostri nu-si explica si nu-si pun cel putin intrebarea cum Maica Domnului a ramas fecioara si dupa nastere. Aceste intrebari le-au scornit necredinciosii de mai tarziu. Pentru credinciosii nostri "Mama fara barbat" si "Fecioara mama" sunt taine zavorate cu lacatul celei mai profunde credinte. Le e deajuns revelatia dumnezeiasca cu privire la aceste taine. Ei se mira si pricep cu ajutorul credintei si intelegerii lor talcul dumnezeiesc al acestei minuni cu totul mai presus de fire. Dar aceasta intelegere sincera, spontana, dovedeste tinerete sufleteasca, adeziune totala si intuitie profunda a minunii Nasterii Domnului.

b) Cautarea lui Iisus, inainte de a trece la un nou capitol, nu putem lasa sub tacere un fapt important din viata Mantuitorului, care a pricinuit Maicii Sale sfinte ingrijorare serioasa si foarte mult sbucium sufletesc. Este vorba de imprejurarea pe care ne-o relateaza si Sfintele Evanghelii, cand Iisus, la varsta de 12 ani, de sarbatoarea Pastilor, a ramas la templu, in mijlocul batranilor, in timp ce parintii sai trupesti se intorceau spre casa lor din Nazaret. Sfanta Fecioara Maria este prima care observa lipsa copilului iubit. O mare neliniste cuprinde sufletul mamei desnadajduite, care incepe sa-si caute cu infrigurare copilul pierdut. Aceasta cautare este redata cu o intreaga gama de simtaminte de colindele noastre religioase, care se intrec in a descrie, cu o sensibilitate deosebita, durerea sufleteasca a Maicii Domnului cu aceasta ocazie, cand umbla dupa fiu sa-l gaseasca. Dar si aici geniul poetic al poporuhr nostru si imaginatia avantata a credinciosilor nostri imbraca pe Mama si pe Fiu in culorile cele mai atragatoare, pe care le ofera peisajul si costumul romanesc. La aceste note caracteristice colindelor noastre se adauga, cu o discretia induiosetoare, simtirea si participarea colindatorilor si credinciosilor nostri ortodocsi la jalea Maicii Domnului, care-si cauta pretutindeni fiul rasletit de ceilalti.

Colindele religioase, care ne descriu aceasta cautare, capata un ritm de balada batraneasca, ce aminteste mersul marunt al cailor de munte, cu scapararea potcoavelor pe drumuri pietruite. Iata pe Maica Domnului stand "Sus la drumul mare" si intreband pe junii colindatori daca n-au vazut cumva pe Fiul sau:

- "Nu mi-ati vazut voiu,

Pe unde ati umblatu

De mi-ati colindatu

Pe Fiutul Meu?

- "Ceata de feciori

Juni colindatori

Din graiu le graia-re:

- "Noi nu l-am vazutu

Nu l-am cunoscutu.

Iar Sfanta Marie

Din graiu le graia-re;

- "Lesne a-l cunoaste

Oa, calutul luiu,

Rosu-i aratatu

Si seluta luiu

Floarea cerului;

Pintenasii luiu

Par luceferiei;

Sabioara lui

Serpe'nciritat.

In urma acestor semnalmente, colindatorii il recunosc si spun ca l-au vazut "jos la Rusalim".

Iata si un tablou minunat din ajunul colindelor:

"De-aseara, de-aseara.

Mai de-alalta-seara

Junii se strangea-re

Si se vorovea-re

Sa plece a colida-re

Pe drumut, pe cale,

Spre rasa de soare...

dar la mijlocul drumului se intalnesc cu Sfanta Maria, care-i intreaba:

" Nu ati vazut voi

Pe Fiutul sfantu"

Pe jale mare, Maica Domnului se preface intr-o raza de soare si, spre bucuria ei, uitandu-se pe fereastra, isi vede Fiul iubit stand la masa de craiu:

" Si ea ca-si vedea-re

Drag fiu al ei

La masa lui craiu

La masa sezandu

Pahare umplandu

La craiu inchinandu".

Dar maica e tot mai nelinistita:

" Umbla Maica dupa fiu

Tot plangand si intreband

N'ati vazut pe Fiul Sfant?"

Colindatorii intrebati ii spun Maicii Domnului ca poate l-au intalnit, dar nu l-au cunoscut. Maica le spune ca e- cam de seama lor si ca numai dupa imbracaminte l-ar putea recunoaste:

" C'avea haine cu petele

Si in degete inele.

La gulere si la ciotori

Avea scrise sarbatori. Soarele si razele Ba luna si stelele."

Sau cu reminiscente vadite din balada mioritei:

" Fetisoara luiu

Spuma laptelui

Mustacioara luiu

Spicul graului

Ochisorii luiu,

Doua mure negre

Coapte la pamantu

Neatinse de vantu;

Coapte la racoare,

Neatinse de soare".

La aceste semnalmente colindatorii il recunosc si-i spun Maicii ca l-au vazut, fie la Rusalim, fie rastignit pe o cruce de brad, fie venind calare inapoi:

"Noi ca l-am vazutu

In camp la Rusalimu

Cu calul saltandu, incoace venindu.

Colindele noastre nu redau gasirea, lui Iisus in templu si, dialogul acestuia, cu Maica Sa.: Ele scot in evidenta numai cautarea sbuciumata a Maicii, care umbla dupa fiu. Imaginea mamei care umbla sa-si gaseasca fiul omorat, ca in baladele noastre populare (balada mioritei), a: furnizat fanteziei populare unele elemente de care pietatea credinciosilor nostri a tinut seama la alcatuirea acestor colinde. Trebue sa retinem fondul crestin pe care s-au grefat aceste elemente de balada. Iar ideea crestina pe care o descoperim este cautarea lui Iisus de catre Maica sa atunci cand el a ramas in templu sa vorbeasca cu batranii invatatori ai poporului, imediat dupa cel de al 12-lea Paste al vietii Sale, pe care-l petrecuse cu parintii si cu rudele din Nazaret la templul din Ierusalim. Din aceste colinde reiese dragostea maicii pentru fiul pierdut si constiinta ei ca acest "Fiut sfant" este Dumnezeu.

In folclor, influenta reciproca a diferitelor genuri de creatie populara, unele asupra altora, se numeste contaminare. In cazul nostru, avem contaminarea a doua genuri foarte vechi de creatie populara: colinda si balada. Cand a avut loc aceasta contaminare, este greu de precizat. In orice caz, acest lucru s-a intamplat in fata in care se plamadea constiinta crestina ortodoxa pe aceste meleaguri, sub acoperamantul Maicii Domnului si al Domnului nostru Iisus Hristos.

Caci Maica Domnului nu iubeste numai pe Fiul sau, ci si pe noi pe toti, cei care o rugam sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu mantuirea noastra.

III. "Cum, Doamne, n'oi suspinare"

(Maica Domnului ca rugatoare si mijlocitoare)

In conceptia credincosilor nostri ortodocsi staruie cu intensitate ideia ca Maica Domnului este mijlocitoare intre noi si Domnul nostru Iisus Hristos, ca una, din care Domnul, nostru Iisus Hristos, si-a luat trup omenesc pentru mantuirea noastra.

Bogata imnologie bisericeasca ortodoxa, adresata Sfintei Fecioare, a influentat adanc si colindei noastre religioase, care cauta, sa exprime, intr-o forma accesibila credinciosilor nostri, marile idei dogmatice ale ortodoxiei noastre.

Dupa imnologia noastra rasariteana, Maica Domnului nu numai se roaga si mijloceste pentru noi, "ci ne si da ea insasi haruri si daruri, sau chiar toate bunatatile". Credinciosii nostri ortodocsi sunt patrunsi de aceasta invatatura atunci cand aseaza in centrul gandirii si simtirii lor pe Maica Domnului. "Doamne, Maica Domnului, ajuta-mi" este o rugaciune rostita cu evlavie in orice imprejurare, cat de neinsemnata, din viata de toace zilele. Pentru credinciosii nostri, cultul ortodox are o realitate vesnic actuala. Credinciosii nostri experiaza tainic pe Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe Maica Domnului. Colindatorii traiesc din plin minunea Nasterii Domnului, ei cauta pe Pruncutul din iesle, pe care-L gasesc in orice casa luminata de candela Nasterii Domnului. In noaptea aceea, "pe la cautatori tarziu", cand pornesc la colindat, se intalnesc in drum cu Mos Craciun, cu ingeri sau cu sfinti cu Maica Domnului care cauta loc de nastere, sau umbla dupa fiu, sau cu Dumnezeu care "coboara pe o scara de lumina", ca sa binecuvinteze lumea si natura care intinereste. Colindele au mostenit aceasta realitate obiectiva a Nasterii Domnului de la imnologia ortodoxa, care infrumuseteaza cultul ortodox.

De altfel, cultul ortodox este strabatut de la un capat pana la altul de cel mai desavarsit realism. Am facut aceste consideratii pentru a arata, odata mai mult, de ce colindele noastre religioase poarta pecetea vechiului nostru duh ortodox, caracteristic spiritualitatii noastre rasaritene.

Colindele religioase, care ne infatiseaza pe Maica Domnului rugandu-se pentru noi, sunt de o frumusete unica si de o putere intuitiva vrednica de admirat. Slujba, pe care credinciosii nostri o asculta in fiecare Dunrnica sau sarbatoare, o vad aevea petrecandu-se in cer. O viziune plina de maretie si de evlavie a liturghiei ceresti, oficiata de insusi Dumnezeu:

"D-auzi gazda ori n'auzi

Toaca-n cer si slujba-n rai

Toaca-n cer cum o batea

Slujba-n raiu cum o facea

Dumnezeu cum, cuvanta

Maica Sfanta se ruga.

Si sa stai sa tot privesti

Cum facea slujbe ceresti

Ingerii tiind stalpari

Cantau sfintele cantari".

Acest colind dovedeste insemnatatea cultului ortodox in viata credinciosilor sai. Iata de ce atunci cand preotul ortodox oficiaza Sf. Liturghie in bisericuta lui de lemn, credinciosii lui stiu cai'n acelasi moment se oficiaza si in ceruri Sf. Liturghie de catre insusi Dumnezeu si ei vad cu ochii mintii lor pe Maica Domnului ingenunchiata si rugandu-se pentru pacatele lor.

Aceeasi imagine a liturghiei ceresti ne-o reda si colindul urmator. Slujba are loc intr-o manastire facuta de insusi Dumnezeu:

"Faca-si Domnul ce-si mai face

Faca-si Domnul manastire

Manastirea nu-i prea mare

Noua usi, noua altare

Cu altarul catre soare,

Cu usile jos spre mare,

Cu ferestrele spre soare.

Slujba sfanta cine-o canta?

Cant-o zeul Dumnezeu.

Dar de-ascultat cine-o asculta?

O asculta Maica Sfanta.

Cu-n fiut micut in brate

Fiutul mic tot salta-re

Maica Sfanta lacrama-re.

"Ce randu-i d-acesta randu

De eu salt si tu imi plangi

- "Taci tu fiu, ca tu nu vezi,

Tu nu vezi ce mi-si vad eu:

Vazui puntea raiului.

Pe deasupra iadului,

Ca firutu parului,

Vin sufletele sa treaca

Cate-mi, trec, mai multe cadu,

In vapaia focului,

In criscatul viermiloru,

In fluierul serpiloru"

Maicii Domnului nu-i scapa nicio imprejurare sa nu planga si sa nu suspine pentru pacatele noastre, la fel ca o mama buna care intervine pe langa tata pentru gresalele copiilor:

"Sus la'naltul cerului

La poalele raiului

Este o masa ferectata

Masa frumoasa de piatra.

Dupa dansa cine sade?

Sade Maica Precista

Cu-n pahar galben in mama

Tot inchina si suspina.

Vin ingerii si intreaba:

- "De ce suspini Maica draga?

- "Dar eu cum sa nu suspin,

Ca oamenii cand se scoala. Nici pe obraz nu se spala,

Far se duc la fagadau,

Suduie pe Dumnezeu.

Nu le frica ca-i trazneste

Si mi-e mila de pruncuti,

Ca raman far de parinti".

In alt colind, Maica Domnului se roaga chiar de Fiul ei:

"Sus in varful muntelui,

La Domnul Hristos,

Sade Maica Domnului,

Sade, sade si se roaga,

Pentru toata lumea intreaga

sau stand la masa cu Dumnezeu:

"Cum Doamne n-oi suspina-re

Ca sunt oameni pe pamantu,

Si ise duc la fagadau,

Suduie pe Dumnezeu.

Nu le e frica c'o trasni-re

Dar am mila de prunci mici

Ca raman far da parinti;

Far' de taica, far' de maica,

Far'de frati, far'de surori

Si raman ca niste flori.

Apoi, toate colindele care au ca tema centrala nunta din Cana Galileii ne redau interventia Maicii Domnului catre Fiul sau, pentru vinul care se terminase. Colindele sunt prea cunoscute pentru a mai da si exemple.

Dar nu numai oamen'i cer si se bucura de ajutorul Maicii, ci si celelalte fiinte. Iata ce frumos se roaga o miorea la "Maicuta Precista":

".Numai una miorea

Sta'n genunchi si se ruga,

La Maicuta Precista.

S'o scape de iarna grea,

S'o scoata din iarna 'n vara.

La draguta primavara "

iar o albina aduna ceara pentru faclii de aprins la Maica Domnului:

"Albina strangea din flori,

Ceara pentru sarbatori.

Din cear'se faceau, faclii,

Sa le dea Santei Marii.

Maica Domnului, dupa credinta noastra ortodoxa, este rugatoare harnica si daruitoare de daruri ceresti celor ce cer cu dinadinsul mijlocirea ei. Credinciosii stiu ca mijlocirea Maicii este mai mare decat a sfintilor; la fel si bogatia de haruri, pe care ni le transmite Maica Domnului, este incomparabil mai mare. De aceea si venerarea noastra este mai mare fata de Maica Domnului decat fata de sfinti, deoarece Maica Domnului sta in fruntea sfintilor si a cetelor ingeresti, ca una care cuprinde in sine deplinatatea sfinteniei omenesti si este cea mai strans unita, prin indumnezeirea ei cea dupa Har, cu Domnul nostru Iisus Hristos.

IV. "Marire Tie Maica Sfanta!" (Supravenerarea sau hiperdulia)

Pentru insemnatatea deosebita pe care Maica Domnului a avut-o si o are in viata noastra, credinciosii nostri ortodocsi ii acorda cultul de supravenerare sau hiperdulie. In conceptia noastra ortodoxa, Maica Domnului este mai presus decat orice fiinta, fara de asemanare, si cea mai apropiata de Dumnezeu, nu dupa fire, ci dupa Har. Maririle ei sunt cu mult mai presus decat orice cuvant si taina ei cu mult mai negraita si mai nepatrunsa. Colindatorii canta pe buna dreptate:

"Marire Tie, Maica sfanta,

De la robii care-ti canta.

De la 'mparatul Christos,

Nascut lumi spre folos .

Pentru a ilustra si mai bine supravenerarea de care se bucura Maica Domnului din partea credinciosilor nostri, reproducem in intregime o colinda care nu mai are nevoie de niciun comentariu:

"Tu esti lumina cea Sfanta Precista blagoslovita

Ca ai nascut pe Fiul Sfant,

Oamenilor pe pamant.

Tu esti cinste ingereasca

Si slava apostoleasca;

Biruinta sihastreasca,

Nadejde calugareasca

La toti sfintii esti cununa,

Cu cocon fiu impreuna.

Toti se satura cu tine,

De Dumnezeiasca paine.

Tu esti izvor de viata,

Adapi bine cu dulceata,

Si esti Maic'adevarata;

Cai nascut fiu far'de tata.

Mai intai si 'mai cinstita,

Decat soarele mai sfanta.

Tot de David proorocita.

De 'nteleplul Solomon,

Si de Sfantul Gliedeon.

Tu esti ieslea salasluita.

Si cartea pecetluita,

Oare ne scrie cu dreptii.

Unde doresc inteleptii.

Si de-acum pana 'n vecie,

Mila Domnuhii, sa fie".

Parca ascultam stihurile unui acatist inchinat Nascatoare de Dumnezeu. In colindul citat gasim concentrate toate notele esentiale ale mariologiei ortodoxe, cu accentuarea supravenerarii pe care o datoram Maicii Domnului. Poporul cinsteste in chip deosebit pe Maica Domnului, nu numai in colinde, ci si la toate sarbatorile ei de peste an, aducand slava celei ce a nascut pentru mantuirea noastra pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Concluzii

Desi sumar, credem ca am surprins toate notele mariologice esentiale spiritualitatii ortodoxe rasaritene. In conceptia credinciosilor nostri si mai ales asa cum reiese din colindele lor religoase, Maica Domnului nu este nici pe departe intruchiparea vreunui mit sineretist pagan, continuat peste veacuri, in sanul crestinismului romanesc. Sfanta Fecioara Maria este din neamul lui David si din samanta lui Avraam, asa cum ne spun Sfintele Evangheiii, Traditia Sfintei noastre Biserici si colindele noastre religioase. Cercetarea facuta de noi in colndele noastre religioase ne-a convins inca odata de valoarea dogmatica a folclorului nostru religios. Pietatea populara, care imbraca sentimentele si ideile sale crestine in forme adecvate intelegerii ei, nu este nici ea exagerata, ci moderata si in deplina concordanta cu atmosfera generala a pietatii ortodoxe. Chiar daca imaginatia creatoare a credinciosilor nostri a adaugat uneori persoanelor sfinte sau actiunilor lor unele trasaturi pitoresti, conforme peisajului si costumului romanesc, apoi aceasta dovedeste, odata mai mult, participarea totala a credinciosilor Bisericii noastre la evenimentele descrise cu atata caldura in colindele noastre religioase.

Maica Domnului este tot ce poate fi mai bun, mai duios si mai plin de iubire in pietatea credinciosilor nostri. Cine ar vrea sa scrie o viata a Maicii Domnului, ar gasi in colindele noastre religioase o sensibiltate ortodoxa deosebita, concretizata in gesturi, in fapte sau in expresii de o rara frumusete si gingasie. Noi ne-am straduit numai sa scoatem in evidenta, din colindele romanesti, notele esentiale ale mariologiei ortodoxe si nimic mai mult.

Concluzia noastra ultima este aceasta: adevarul dogmatic ortodox cu privire la Maica Domnului este bine precizat si redat cu destula claritate in colindele noastre religioase de la Craciun si de la Anul Nou.

Gheorghe Alexe

03 Iulie 2012

Vizualizari: 42222

Voteaza:

Maica Domnului in colindele religioase romanesti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE