Sf.Mucenici: Calinic, Mamant si Veniamin; Sf.Mc.Teodota cu fiii sai

Sfantul Mucenic Calinic

Sfantul Mucenic Calinic s-a nascut in partile Ciliciei si a fost crescut in buna credinta crestina. Si venind el in varsta barbatului desavarsit, vedea pe multi oameni lepadandu-se de Stapanul Hristos si tinandu-se de paganatate. Aceia intunecandu-se de draceasca inselaciune, credeau pietrelor celor fara suflare si aduceau jertfe spurcate idolilor. Deci Calinic plangea pentru pierzarea lor si a inceput a-i invata la aratare cunostinta adevarului, intorcand pe elini de la ratacirea lor catre Hristos Dumnezeu. Deci, trecand prin multe cetati si sate si propovaduind cuvantul lui Dumnezeu, s-a dus si in Ancira, cetatea Galatiei, cautand mantuirea sufletelor omenesti.

Si petrecand el multa vreme acolo si ostenindu-se intru buna vestire a lui Hristos, a castigat pe multi lui Dumnezeu. Apoi, fiind prins de cei necredinciosi, a fost dus la judecata inaintea unui boier cu numele Sacherdon, om prea spurcat si slujitor fierbinte al diavolilor, vrajmas lui Hristos si cumplit muncitor al crestinilor. Deci toti paganii strigau catre judecatorul acela, zicand: "Acesta este Calinic, care a venit din alte tari in cetatea noastra si invata poporul sa nu aduca jertfe zeilor, nici sa li se inchine lor si pe multi ii duce in urma inselaciunii sale". Atunci boierul, cautand spre dansul cu iutime, a inceput a-l intreba cu glas groaznic, zicand: "Pentru ce indraznesti, o, nebunule, fiind strain, a razvrati popoarele, invatan-du-le sa lase pe zeii care au facut lumea si pe care ii cinsteste imparatul si toti boierii, inca si lumea toata? Au doara tu nu intelegi puterea lor?" Iar sfantul i-a raspuns lui cu blandete: "Eu sunt rob al lui Hristos si, vazand oamenii ducandu-se la pieire, ma doare inima pentru dansii si, pe cat pot, ma sarguiesc prin invatatura cea buna a-i intoarce de la intuneric la lumina si de la pierzare spre mantuire; pentru ca in cartile noastre sta scris: De va intoarce cineva pe cel pacatos de la ratacirea caii lui, va mantui suflet de la moarte si va acoperi multime de pacate. Deci as fi voit sa te aduc si pe tine la lumina, din intunecarea diavoleasca care te-a cuprins si astfel sa te povatuiesc la calea adevarului". Iar boierul, umplandu-se de manie, a zis: "Au doara voiesti sa ma lepad de zei si sa cinstesc mai mult moartea cea amara decat viata cea dulce, ascultand cuvintele tale nebune? Nu voi face aceasta nicidecum, ci pe tine te voi sili, chiar si nevrand tu, sa te inchini zeilor nostri, caci cumplite chinuri voi pune asupra ta si voi vedea de va veni Dumnezeul tau sa te scape din mainile mele. Nu voi cruta trupul tau, pana ce nu vei cunoaste puterea si stapanirea zeilor si pana nu le vei aduce lor jertfe".

Atunci sfantul a inceput a-i raspunde cu indrazneala, zicand: "Nu vei infricosa cu ingrozire pe robul lui Hristos cel adevarat, caci mie imi este atat de dorita munca cea pentru Dumnezeul meu, precum hrana este dorita celui flamand. Deci nu zabovi ingrozin-du-ma cu cuvintele, ci incepe cu muncirea ta asupra mea. Iata, trupul meu sta inaintea ta gata de munci, avand in sufletul sau pe Dumnezeu care mie imi pregateste mantuire, iar tie pierzare". Iar boierul, umplandu-se si mai mult de manie, a zis: "O, ticalosule, cum indraznesti sa ma ocarasti pe mine cu niste cuvinte ca acestea? Ma jur pe zei, ca nu te voi milui, ci voi desparti carnea de pe oasele tale si toata munca o voi aduce asupra ta, pana ce te voi pierde cu moarte cumplita". Iar sfantul a raspuns: "O, om necurat, mai mult decat toti oamenii cei necurati, pana cand vei cheltui vremea in desert, iutin-du-te cu manie si nesavarsindu-ti fapta? Munceste-ma odata si vei vedea barbatia si rabdarea nevoitorului lui Hristos, care asteapta sa ia de la Mantuitorul sau cununa biruintei".

Atunci chinuitorul a poruncit ca, dezbracand si intinzand pe mucenic la pamant, sa-1 bata cu vine de bou fara crutare. Astfel au batut pe sfant multa vreme. Si propovaduitorul striga: "Calinic, cunoaste pe zei si cheama-i pe ei, iar aceia te vor izbavi de munci!" Iar sfantul mucenic, fiind batut, il batjocorea pe chinuitor si muncile lui, si striga catre dansul, zicand: "Mi-ai fagaduit munci mari, dar imi dai munci foarte mici. Deci da-mi mai mari batai si adu asupra mea mai cumplita muncire, pentru ca eu nu ma tem de foc si nu ma inspaimant de sabie; ci rad de moarte, asteptand sa iau de la Domnul meu viata cea vesnica".

Deci boierul a dat porunca sa-1 spanzure pe mucenic de un lemn de munca si sa-i strujeasca trupul cu piepteni de fier. Si astfel i-au strujit trupul pana la oase. Iar el rabdand toate acestea ca in trup strain, radea de muncirea paganilor si zicea catre ighemon: "Porunceste sa ma strujeasca mai tare, caci cu cat vei struji trupul meu mai mult, cu atat vei satura sufletul meu. Pentru ca am pe Hristos, Care-mi ajuta si cu al Carui dar intarindu-ma, nu simt durerile in munci".

Dupa aceasta, pogorand de la muncire pe patimitorul lui Hristos, chinuitorul a poruncit sa incalte pe mucenic cu incaltaminte de fier, in care erau piroane ascutite, si sa-l duca pe el la cetatea Gangra, care era departe de cetatea Ancira ca la 80 de stadii si acolo sa-1 arda cu foc, fiindca in acea cetate Sfantul Calinic intorsese multi oameni la Hristos si voia ca aceia sa-i vada sfarsitul lui si sa se teama. Deci cumplitul ighemon a dat pe slujitorul lui Hristos ostasilor sai cei nemilostivi, poruncindu-le sa alerge pe cai iuti, iar pe mucenic sa-1 sileasca sa alerge inaintea cailor, batandu-l pe el dinapoi cu bice. Deci sfantul, fiind incaltat in incaltamintele cele cu piroane de fier, umbla ca si cum nu simtea durerea din ranirea picioarelor si canta psalmul lui David: Asteptand, am asteptat pe Domnul, si a cautat la mine si a auzit rugaciunea mea. Si m-a scos din groapa patimilor si din tina noroiului, si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei.

Deci a mers in calea ce i se poruncise si alerga degrab fara silire, intrecand si caii. Iar dupa ce a alergat 60 de stadii si au ajuns la un loc ce se chema Matrica, ostasii au insetat foarte mult, din pricina arsitei soarelui, caci era luna lui iulie. Si negasindu-se apa in cale, au inceput a slabi de sete impreuna cu caii lor, si abia mai suflau. Deci fiind ei aproape de sfarsit, au zis cu lacrimi catre Sfantul Calinic: "Robule al adevaratului Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, cei deznadajduiti de viata noastra, si roaga-te Dumnezeului tau, ca sa ne dea apa si sa nu murim. Caci noi am auzit, ca Dumnezeul tau pe toate le poate. Deci sa nu pomenesti rautatile facute de noi tie, caci nu de voia noastra te-am muncit, ci din porunca ighemonului".

Iar Sfantul Calinic, vazandu-i topindu-se de sete, s-a milostivit spre ei si, vrand sa faca bine vrajmasilor sai, s-a oprit langa o piatra ce se intamplase in cale; apoi, ridicandu-si ochii spre cer, s-a rugat, zicand: "Stapane al cerului, al pamantului, al marii si a toata faptura, care de demult ai scos apa din piatra in pustie si ai adapat pe robul Tau Moise si cu dansul pe poporul cel insetat, arata si acum minunile Tale si fa ca sa izvorasca apa din aceasta piatra si sa adape pe acesti insetati, ca sa se arate lucrurile Tale minunate spre cei ce nu Te stiu pe Tine si sa se preamareasca numele Tau cel sfant!" Astfel rugandu-se el, indata a izvorat din piatra aceea izvor de apa vie, incat toti au baut si s-au racorit si cu glas mare strigau: "Mare este Dumnezeul crestinilor si mai minunat decat toti!" Iar izvorul acela n-a incetat de atunci a izvori apa, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a facut cu rugaciunile mucenicului.

Deci ostasii si dobitoacele lor racorindu-se din destul din izvorul care a curs cu minune, au trecut inainte fara osteneala departarea caii care le ramasese si au ajuns la cetatea Gangra. Si n-au voit sa dea mortii pe Sfantul Calinic, facatorul lor de bine, care i-a scapat pe cale; insa temandu-se de moarte, din partea voievodului, au facut fara de voie porunca lui. Deci, arzand un cuptor de foc, l-au pus pe mucenic aproape de vapaia cuptorului care ardea. Iar el, bucurandu-se si veselindu-se, s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si s-a rugat, zicand: "Multumesc Tie, Parinte ceresc, ca m-ai facut vrednic de ceasul acesta, in care mor pentru numele Tau cel Sfant. Deci primeste in pace duhul meu, iar pe vrajmasii Tai rusineaza-i, Dumnezeule Atotputernice".

Zicand aceasta, a intrat in foc, in mijlocul cuptorului, si culcandu-se, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu. Apoi, stingandu-se cuptorul, s-a gasit cinstitul sau trup nevatamat de foc, pe care, luandu-l credinciosii, l-au ingropat cu cinstea cuvenita, slavind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe unul Dumnezeu in Treime, Caruia si de la noi sa-I fie cinste si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.



12 Februarie 2009

Vizualizari: 3440

Voteaza:

Sf.Mucenici: Calinic, Mamant si Veniamin; Sf.Mc.Teodota cu fiii sai 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE