Sf.Sfintit Mc.Ermolae; Sf.Mucenita Paraschevi din Roma

Sfantul Sfintit Mucenic Ermolae

Sfantul Ermolae preotul, cu cei care au patimit impreuna cu el, Sfintii Mucenici Ermip si Ermocrat, au fost din clerul bisericii Nicomidiei. Ascunzandu-se intr-o casa, acestia au scapat vii din cei 20.000 de sfinti mucenici, care au fost arsi in biserica Nicomidiei de Maximian si a caror pomenire se cinsteste la 28 decembrie. Deci dintre toti ramanand acesti trei slujitori ai Domnului, se ascundeau de frica paganilor prin felurite locuri. Insa unde puteau, invatau pe credinciosi sfanta si dreapta credinta si ii intorceau catre Hristos.

Si vazand Sfantul Ermolae pe Sfantul Pantelimon doctorul si vorbind cu dansul cu cuvinte insuflate de Dumnezeu, l-a facut crestin. Iar cand Pantelimon a fost prins si dus la muncire de acelasi pagan, adica de Maximian, imparatul Romei, acela l-a intrebat de la cine a invatat credinta crestineasca, iar Sfantul Pantelimon, neputand sa minta, i-a spus despre Sfantul Ermolae, preotul crestin.

Deci, fiind prinsi batranul Ermolae si robii lui Hristos cei impreuna-slujitori cu dansul, Ermip si Ermocrat, au fost adusi la judecata paganeasca. Si fiind intrebati, au marturisit cu indrazneala pe Hristos, adevaratul Dumnezeu si au batjocorit pe necuratii idoli si inchinatorii lor. Pentru aceasta au luat de la chinuitor pedeapsa cu moartea, sfarsindu-se prin taiere de sabie. Despre patimirea lor se scrie mai pe larg in viata Sfantului Mare Mucenic Pantelimon, ce se praznuieste in ziua de 27 iulie.

Sfanta Mucenita Paraschevi din Roma

Sfanta Parascheva, cuvioasa mucenita a lui Hristos, s-a nascut intr-un sat din cele ce erau in hotarele Romei celei vechi, din parinti crestini cu numele Agaton si Politeia. Acestia pazeau poruncile Domnului fara pregetare, dar n-aveau copii. Deci se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca sa le dea copii, iar Ziditorul si Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultandu-le rugaciunea, le-a daruit pe aceasta fiica, care s-a nascut in ziua a sasea a saptamanii, si au numit-o la Sfantul Botez, Parascheva, dupa numele zilei in care se nascuse, fiindca ziua a sasea la greci se numeste "paraschevi", adica vineri. Iar dupa ce a fost intarcata din tanara varsta, s-a daruit pe sine lui Dumnezeu si a fost invatata de maica sa toate tainele credintei crestinesti. Deci se indeletnicea de-a pururea si necontenit cu rugaciunea in biserica si, invatand Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele carti. Iar dupa ce s-au savarsit parintii ei, a impartit la saraci toate averile ce-i ramasesera. Apoi, tunzandu-se si imbracandu-se in chipul monahicesc, a iesit, propovaduind numele adevaratului Dumnezeu si al Domnului nostru Iisus Hristos, si a intors pe multi din elini la cunostinta lui Dumnezeu.

In vremile acelea, imparatind in Roma Antonin, niste iudei au parat-o catre dansul, zicand: "O femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovaduieste pe Iisus, Fiul Mariei, pe care parintii nostri L-au pironit pe cruce". Iar imparatul, auzind acestea, a poruncit s-o aduca pe ea inaintea lui. Si cand a vazut-o, s-a minunat de priceperea si frumusetea ei. Apoi a zis catre dansa: "Daca te vei pleca mie si vei jertfi zeilor, te vei face mostenitoare a multor daruri, iar daca nu te vei pleca, te voi da la cumplite chinuri". Iar Sfanta Parascheva i-a raspuns: "Sa nu-mi fie mie a ma lepada de numele lui Hristos si al Dumnezeului meu, ci sa piara zeii care n-au facut cerul si pamantul". Atunci imparatul, aprinzandu-se de manie, a poruncit sa puna pe capul ei un coif de fier, inrosit in foc. Acest lucru facandu-se, ea s-a pazit nevatamata cu dumnezeiasca roua. Deci, pentru o minune ca aceasta, multi au crezut in Hristos in acel ceas.

Dupa aceasta, a poruncit sa o arunce pe dansa intr-o caldare de arama plina cu smoala si cu untdelemn infierbantat. Si facandu-se acest lucru, sfanta se vedea stand in mijlocul caldarii racorindu-se; iar imparatul, vazand-o pe dansa stand astfel, a zis: "O, Paraschevo, stropeste-ma si pe mine cu smoala din caldare, ca sa cunosc, daca smoala si untdelemnul sunt fierbinti cu adevarat". Atunci sfanta, umplandu-si mainile sale cu smoala si untdelemn din caldare, a aruncat-o in obrazul imparatului, care, fiind lovit in luminile ochilor, indata a orbit si a strigat cu glas mare, zicand: "Miluieste-ma pe mine, roaba adevaratului Dumnezeu, si da-mi mie lumina ochilor mei; si voi crede in Dumnezeul pe Care Il propovaduiesti tu!" Iar sfanta facand rugaciune catre Dumnezeu, indata imparatul Antonin a vazut si impreuna cu toti din casa lui au crezut in adevaratul Dumnezeu, botezandu-se in numele Preasfintei Treimi.

Iar Sfanta Parascheva, plecand de acolo, s-a dus prin alte cetati si sate, propovaduind numele Domnului nostru Iisus Hristos. Si intrand intr-o cetate, in care era ighemon oarecare Asclipie, a propovaduit preasfantul nume al lui Hristos, adevaratul Dumnezeu. Deci sfanta a fost adusa inaintea ighemonului si, chemand numele Mantuitorului Hristos si insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci, a marturisit ca este crestina si l-a propovaduit pe Hristos ca este Dumnezeu al cerului si al pamantului.

Iar ighemonul, tulburandu-se si maniindu-se pentru aceasta, a trimis-o pe dansa la un balaur infricosat, care avea culcusul intr-un loc in afara cetatii si caruia ii dadeau spre mancare, dupa obicei, pe cei osanditi la moarte. Si dupa ce sfanta a fost dusa in locul acela, balaurul, vazand-o pe dansa, a suierat tare si, deschizandu-si gura, a scos mult fum. Iar sfanta, stand aproape de fiara, a zis: "O, fiara, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu si pieirea". Si sufland asupra acelui balaur si facand semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a suierat tare si a crapat in doua, facandu-se nevazuta. Atunci ighemonul si toti cei impreuna cu dansul, vazand acest lucru, au crezut in Dumnezeu. Iar sfanta, intrand iarasi in cetate, a propovaduit pretutindeni si pe multi a intors la adevarata cunostinta de Dumnezeu.

Dupa aceasta, Sfanta Parascheva a intrat in alta cetate, in care era stapanitor un ighemon cu numele Tarasie, care, instiintandu-se despre dansa, a adus-o inaintea divanului sau. Deci, fiind intrebata de dansul despre credinta, a spus ca este crestina si a marturisit pe Hristos, adevaratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost pusa inainte o caldare de arama plina cu untdelemn, smoala si plumb; apoi facandu-se foc dedesubt si aceea fierband tare, pe cand clocotea, ighemonul a poruncit sa fie aruncata sfanta intr-insa. Dar, focul stingandu-se prin venirea unui dumnezeiesc inger, caldarea s-a racit si sfanta a ramas nevatamata. Apoi multe si felurite munci aducand tiranul asupra sfintei, nu a putut sa clinteasca credinta ei cea tare. Iar mai pe urma i-a taiat capul cu sabia si sufletul ei a mers la locasurile cele vesnice.

.