Sfantul Apostol Filip; Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

Sfantul Apostol Filip; Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului Mareste imaginea.

Sfantul Apostol Filip

Langa Marea Galileii era o cetate care se numea Betsaida, aproape de Horazin si Capernaum. Iar Betsaida inseamna in limba evreiasca, "Casa Vanatorilor", pentru ca vietuiau acolo vanatori de peste. In acea cetate s-au nascut trei apostoli: Petru, Andrei si Filip. Petru si Andrei erau frati pescari si se indeletniceau cu vanarea pestelui, pana ce au fost chemati de Hristos la apostolat. Iar Filip, in copilaria lui, a fost dat de parintii sai la invatatura de carte si a ajuns iscusit in Sfanta Scriptura, intelegand bine toate proorociile despre Mesia Cel asteptat, pe care citindu-le adeseori, se aprindea cu dragostea inimii pentru Iisus, pe Care inca nu-L stia si era cuprins de dorirea Aceluia pe Care inca nu-L vazuse la fata, nici nu stia ca venise pe pamant si pe Care multi ar fi dorit sa-L vada si nu L-au vazut.

 Sfantul Apostol Filip

Cu astfel de iubire aprinzandu-se el pentru Mesia, iata ca Cel dorit calatorea prin Galileea si a aflat pe Filip, precum scrie despre aceasta Evanghelistul Ioan: "A vrut, zice el, sa mearga Iisus in Galileea, unde a aflat pe Filip si i-a zis: Vino dupa Mine! Iar el, auzind aceasta chemare a Domnului, nu numai cu urechile trupesti, ci si cu ale inimii, indata L-a crezut a fi adevaratul Mesia Cel fagaduit de Dumnezeu prin prooroci; si a mers dupa Dansul, luand aminte la viata Lui preasfanta si urmand saraciei Lui. Apoi a invatat de la Hristos dumnezeiasca intelepciune cu care avea sa intelepteasca nebunia neamurilor.

Filip, bucurandu-se pentru aflarea unei astfel de comori, prin care avea sa fie rascumparata toata lumea, n-a voit ca numai el singur sa se imbogateasca cu acea comoara, ci dorea ca si altii sa fie partasi aceluiasi dar. Deci, afland pe Natanail, prietenul sau, i-a vestit cu mare veselie, zicand: Am aflat pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, despre Care a scris Moise in Lege si in Prooroci. Iar Natanail, auzind aceasta, si nenadajduind ca sa iasa Mesia, Imparatul lui Israil, dintr-o asemenea cetate mica si dintr-un neam simplu, a zis: Din Nazaret poate fi ceva bun? Iar Filip, sfatuindu-l ca sa vina sa-L vada, i-a zis: Vino si vezi! Pentru ca Filip stia ca daca Natanail va vedea pe Iisus si va auzi mantuitoarele Lui cuvinte, indata va cunoaste ca Acela este Mesia, lucru care s-a si intamplat. Caci atunci cand l-a dus pe el la Iisus, atunci Dumnezeu, Care ispiteste inimile si rarunchii, vazand pe Natanail venind la dansul, l-a cunoscut. Si a zis despre dansul: Iata cu adevarat israilitean intru care nu este viclesug.

Aceste cuvinte auzindu-le Natanail, s-a minunat foarte si a zis catre Domnul: De unde ma cunosti? Caci nici Tu nu m-ai vazut pe mine candva nici eu nu Te-am vazut pe Tine; deci, de unde ai cunostinta aceasta? Domnul raspunse: Mai inainte pana a nu te chema pe tine Filip, cand erai sub smochin, te-am vazut pe tine. Natanail, pe cand era sub smochin, cugeta ceva dumnezeiesc pentru Mesia, a Carui asteptare era spre veselia credinciosilor robilor lui Dumnezeu; si ii daduse Dumnezeu in acea vreme inima infranta si lacrimi fierbinti, rugandu-se lui Dumnezeu cu sarguinta ca sa implineasca ceea ce a fagaduit parintilor din veac si sa trimita pe pamant pe Mantuitorul lumii. Iar ochiul cel a toate vazator al lui Dumnezeu, vedea in acea vreme pe Natanail, caruia ii daduse duh de umilinta; de aceea i-a si zis Domnul: Cand erai sub smochin te-am vazut pe tine.

Deci Natanail s-a mirat de aceste cuvinte, pentru ca si-a adus aminte de ceea ce cugetase cand era sub smochin si cu umilinta ruga pe Dumnezeu pentru trimiterea lui Mesia. Caci stia ca nici un om nu era acolo cu dansul ca sa-l vada si ca gandurile lui nimeni nu putea sa le stie, decat numai Dumnezeu. De aceea indata a crezut ca Iisus este Mesia pe Care L-a fagaduit Dumnezeu sa-L trimita pentru izbavirea neamului omenesc.

Apoi a marturisit ca Iisus are fire dumnezeiasca, prin care a cunoscut tainele inimii lui. De aceea a zis Natanail: Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israil. O, cat de mare multumire a adus Natanail Sfantului Filip, pentru ca l-a vestit despre venirea pe pamant a Mantuitorului si pentru ca l-a adus la Mesia Cel dorit de dansul! Dar se bucura si Sfantul Filip ca oamenii au aflat acea comoara dumnezeiasca, care era ascunsa in pamantul firii omenesti si cu mai multa dragoste s-a aprins catre Domnul sau.

Iar cand a vazut pe Invatatorul sau ca este om desavarsit in toate, avand oarecare imputinare de credinta despre dumnezeirea Lui, atunci a fost indreptat si invatat de Insusi Domnul, in acest chip: Umbland odata Domnul dincolo de Marea Tiberiadei, impreuna cu cinci mii de oameni, si vrand sa faca o minune, a zis catre Filip: Cu ce vom cumpara piine, ca sa manince toti acestia? Iar aceasta a zis-o, ispitindu-l, caci stia ce va raspunde el. Insa l-a intrebat, ca insusi Filip sa se cunoasca pe sine si, rusinindu-se de imputinarea de credinta, sa se indrepteze.

Iar el nu si-a adus aminte de atotputernicia lui Dumnezeu nici n-a zis: "Tu, Doamne, toate le poti si nu trebuie a intreba pe cineva despre aceasta, ci numai daca voiesti, indata toti se vor satura; caci deschizand Tu mana Ta, toate se vor umplea de bunatate". N-a zis aceasta Filip, ci socotea pe Domnul numai ca om, iar nu si ca Dumnezeu, avand cugetare omeneasca pentru saturarea poporului si zicea: Nu vor ajunge piini de doua sute de dinari, ca sa primeasca fiecare cate ceva.

Apoi, impreuna cu ceilalti a zis: Da voie popoarelor ca, mergand prin sate, sa-si cumpere ei bucate. Iar cand Domnul a frant cinci piini si doi pesti la acele cinci mii de persoane, atunci Filip, vazand ca din mana Domnului se dadea tuturor hrana indestulatoare, ca dintr-o vistierie neimputinata, pana cand popoarele s-au saturat, o, cat s-a rusinat de imputinarea credintei sale! Deci, intarindu-se in credinta, a preamarit impreuna cu ceilalti puterea lui Dumnezeu, Care era in Iisus Hristos.

Sfantul Filip a fost cinstit de Domnul intre cei doisprezece Apostoli mai alesi, ca un vrednic, avand dar de la El si indrazneala de prieten, dupa cum se arata in cele ce urmeaza. Cand au fost la Ierusalim oarecare elini, la praznic, neputand sa aiba intrare lesnicioasa la Iisus, fiind pagani necredinciosi, s-au apropiat de Filip si l-au rugat, zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus. Iar el a vestit despre dansii mai intii pe Sfantul Andrei, apoi impreuna cu acesta, a indraznit a spune lui Iisus dorinta acelor elini, mangiindu-se ca si neamurile doresc a vedea si a auzi pe Domnul si Invatatorul lor.

Apoi a auzit de la Iisus minunata invatatura si proorocie despre neamuri, cum ca nu vor crede indata intr-Insul, ci dupa moarte, caci a zis: Grauntele de griu, cazand pe pamant, de nu va muri, ramane singur; iar de va muri, mult rod va face. Ca si cum ar fi zis: "Pana cand vietuiesc Eu pe pamant, numai singura casa lui Israil va crede in Mine; iar daca voi muri, atunci nu numai casa lui Israil, ci si neamuri multe vor crede in Mine".

Sfantul Filip, dupa Cina cea de Taina, a indraznit sa intrebe pe Domnul, despre taina cea mare a dumnezeirii, cand L-a rugat sa le arate pe Tatal, zicand: Doamne, arata noua pe Tatal si destul ne este noua. Cu aceasta intrebare Sfantul Filip a adus mult folos Bisericii lui Hristos, caci in chip minunat am invatat de aici a cunoaste ca Fiul este de o fiinta cu Tatal si a astupa gurile ereticilor, care leapada deofiinta. Pentru ca asa a raspuns Domnul: De atita vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut pe Mine, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal si cum zici tu: arata-ne noua pe Tatal? Oare nu crezi ca Eu sunt in Tatal si Tatal in Mine?

Acest raspuns al Domnului invata pe Sfantul Filip si, pe langa dansul, pe toata soborniceasca si apostoleasca Biserica, a crede drept dumnezeirea Fiului, Care este asemenea cu a Tatalui; iar pe Arie hulitorul, care pe Fiul lui Dumnezeu Il numeste faptura, iar nu facator, il rusineaza. Dupa patima cea de buna voie si dupa invierea Fiului lui Dumnezeu, Sfantul Apostol Filip a vazut pe Domnul, impreuna cu ceilalti Apostoli, Care era in trup fara de moarte si preamarit. Apoi, luand binecuvantare de la Domnul, a vazut inaltarea Lui si venirea Preasfantului Duh. Dupa aceea s-a facut propovaduitor al lui Hristos intre neamuri, pentru ca i-a cazut sortul sa mearga la propovaduire in tarile Asiei. Dar mai intii a propovaduit in Galileia, unde l-a intampinat o femeie, ducand in miinile sale un copil mort si, ca o maica, se tanguia fara mangiiere.

Pe acea femeie, vazand-o propovaduitorul lui Hristos, a miluit-o si, intinzand mana sa cea dreapta catre copilul cel mort, a zis: "Scoala-te, iti porunceste Hristos Cel propovaduit de mine!" Si indata a inviat copilul. Iar femeia, luandu-si pe fiul sau viu si sanatos, a cazut la picioarele apostolului, dand multumire pentru invierea fiului sau si, cerand de la dansul Botezul, a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos, Cel propovaduit de dansul. Deci, botezand pe maica impreuna cu fiul ei, s-a intors in tarile paganilor si, propovaduind prin Elada (Grecia), facea multe minuni, tamaduind pe cei neputinciosi; ba a inviat si un alt mort, cu puterea lui Hristos.

Pentru aceea poporul israelit care vietuia intre neamuri, fiind in mare mirare, a trimis oameni la Ierusalim catre arhierei si catre boieri, vestindu-i ca un om cu numele Filip a venit de la ei in Grecia, propovaduind numele lui Hristos, prin care izgoneste si pe diavoli si tamaduieste toate neputintele. Iar ce este mai de mirare e ca a inviat un mort cu acelasi nume, Iisus, si acum multi, ascultandu-l, cred in Iisus. Atunci a venit degraba de la Ierusalim la Elada un arhiereu cu carturari impotriva Sfantului Filip si, imbra-candu-se in haina cea arhiereasca, a sezut cu multa mandrie pe scaun de judecata si statea inaintea lui multime de popor, iudei si pagani. Acolo a fost adus si Sfantul Apostol Filip si a sezut in mijlocul soborului, spre care, cautand arhiereul cu manie, a inceput a grai: "Nu ti-a fost destul ca ai inselat in Iudeia, in Galileia si in Samaria pe poporul cel prost si neinvatat? Ci si aici ai venit la inteleptii elini, semanind inselaciunea ta pe care ai invatat-o de la Iisus, Care era potrivnic legii lui Moise. Pentru acest lucru fiind osandit, a fost spanzurat pe cruce si a murit cu necinste; iar la praznicul Pastelor fiind ingropat, voi, ucenicii Lui, L-ati furat pe ascuns, spre sminteala multora, si ati propovaduit pretutindeni ca a inviat din morti".

Acestea zicand arhiereul, a strigat poporul asupra Sfantului Filip, zicand: "Ce raspunzi la acestea, Filipe?" Atunci s-a facut mare gilceava, caci unii ziceau ca indata sa fie ucis Filip, iar altii ziceau ca in Ierusalim sa fie dus spre pierzare. Iar Sfantul Apostol Filip, deschizand gura sa, a zis catre arhiereu: "Fiul omului, pentru ce iubesti desertaciunea si graiesti minciuna? Pentru ce este impietrita inima ta si nu voiesti a marturisi adevarul? Oare n-ati pus voi peceti pe mormant si straja imprejurul mormantului? Si cand a inviat Domnul nostru, nestricand pecetile mormantului, oare n-ati umplut voi atunci miinile ostasilor cu aur ca sa spuna minciuni si sa zica: Dormind noi - ostasii -, mortul a fost furat. Apoi cum de nu te rusinezi a minti acum, caci cu adevarat, chiar pecetile mormantului marturisesc invierea lui Hristos, iar minciuna voastra se da pe fata si se va sti in ziua judecatii?"

Zicand acestea Sfantul Apostol, arhiereul s-a tulburat foarte si s-a pornit asupra lui, vrand sa-l apuce singur si sa-l ucida; dar indata s-a facut negru ca si carbunele si a orbit. Iar cei ce stateau inainte, vazand acea minune, socoteau ca este vrajitorie, si s-au pornit multi asupra Sfantului Filip, vrand sa-l piarda ca pe un vrajitor. Insa toti cei ce voiau sa-l apuce, au avut aceeasi pedeapsa care a cazut asupra arhiereului. Inca si cutremur de pamant s-a facut si, inspaimantandu-se toti, tremurau de frica, cunoscand puterea cea mare a lui Hristos. Iar Sfantul Apostol, vazand primejdia celor orbiti la ochii cei trupesti si sufletesti, a plans pentru dansii. Apoi s-a intors spre rugaciune, cerandu-le de la Dumnezeu luminare trupeasca si sufleteasca, si astfel s-a dat celor pedepsiti tamaduire de sus.

Printr-o asemenea minune multime de popor s-a intors la Hristos si a crezut intr-Insul. Insa arhiereul, fiind orbit cu rautatea, nu numai ca nu a vrut sa se intelepteasca dupa acea certare si sa cunoasca adevarul; ci a grait multe hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos, si indata l-a ajuns o pedeapsa mai mare decat cea dintii. Caci, deschizandu-se pamantul, l-a inghitit de viu, ca pe Datan si pe Aviron. Iar dupa pierzarea arhiereului, Sfantul Apostol Filip, botezand acolo pe multi si asezandu-le episcop pe un barbat cinstit si vrednic, cu numele Narcis, s-a dus la Parti.

Mergand pe cale, cerea de la Dumnezeu ajutor in ostenelile sale. Iar cand si-a plecat genunchii la rugaciune, i s-a aratat pe cer un vultur cu aripile poleite cu aur, ca in chipul lui Hristos rastignit. Prin acea aratare intarindu-se iarasi, a mers la propovaduire. Si, inconjurand cetatile Candachiei din Arabia, a intrat intr-o corabie si a plecat pe mare spre Azot. Apoi noaptea facandu-se furtuna mare si deznadajduindu-se toti de viata, Sfantul Apostol a facut rugaciune si indata s-a aratat in vazduh chipul Crucii cel purtator de lumina, care a luminat intunericul noptii si marea s-a linistit, alinindu-se valurile ei.

Ajungand Filip la Azot, a iesit din corabie si l-a primit in casa sa un primitor de straini cu numele Nicoclid care avea o fiica cu numele Haritina si care era bolnava la un ochi. Sfantul Filip, intrand in casa lui Nicoclid, a grait cuvantul lui Dumnezeu celor ce se intamplasera sa fie acolo si toti il ascultau cu placere. Fiind acolo aproape, asculta si Haritina care atit de mult se indulcea de invatatura Sfantului, incat uitase de durerea ochiului sau. Iar apostolul, vazand osardia ei pentru ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si cunoscand boala ei, s-a milostivit spre dansa si a zis sa-si puna mana pe ochiul sau cel bolnav si sa cheme numele lui Iisus Hristos. Deci, facand asa fecioara, indata s-a vindecat ochiul ei si a crezut in Hristos toata casa lui Nicoclid si s-a botezat.

Sfantul Apostol Filip s-a dus apoi din Azot in Ierapoli, cetatea Siriei, unde, propovaduind pe Hristos, s-a pornit poporul spre manie si voiau sa-l ucida cu pietre. Dar era acolo in popor un barbat cinstit, anume Ir, care, voind sa-l scape pe Filip de uciderea cu pietre, a zis catre popor: Barbati concetateni, ascultati sfatul meu si nu faceti nici un rau acestui om strain, pana cand vom intelege daca sunt adevarate invataturile lui. Iar daca se va dovedi ca nu sunt adevarate, il vom pierde. Atunci poporul n-a mai indraznit sa zica nimic impotriva lui Ir, care, luand pe Filip, l-a dus in casa sa. Iar Filip, dupa obiceiul sau, tinind propovaduire pentru Hristos in casa lui Ir, l-a adus catre sfanta credinta, cu toata casa sa si cu alti vecini; apoi i-a luminat cu Sfantul Botez.

Instiintandu-se cetatenii ca Ir a primit Sfantul Botez, s-au adunat toti si, inconjurand casa lui, voiau sa o aprinda ca sa arda impreuna cu apostolul, cu Ir si cu toti ai casei lui. Dar, intelegand Sfantul Apostol tulburarea poporului, a iesit la lumina fara frica; iar ei, ca niste fiare salbatice scrisnind din dinti, l-au ranit si l-au dus la sfatul lor. Iar mai marele sfatului, cu numele Aristarh, vazand pe Sfantul Apostol, si-a intins mana si l-a apucat de par si indata i s-a uscat mana lui, orbind de un ochi si surzind. Atunci indata s-a schimbat poporul si mirandu-se de acea minune, il rugau pe Filip ca sa vindece pe Aristarh, mai marele soborului lor. Iar Filip a zis: "De nu va crede Dumnezeului Celui propovaduit de mine, nu se va vindeca".

Pe cand graia sfantul catre popor, iata ca duceau un mort la ingropare. Si a zis poporul, ca si cum ar fi ras de Sfantul Apostol: "De vei invia mortul acesta, atunci si Aristarh si noi toti vom incepe a crede in Dumnezeul tau". Iar Sfantul Apostol, ridicandu-si ochii la cer si rugandu-se mult, a strigat catre cel mort: "Teofile, scoala!". Atunci indata, ridicandu-se mortul, si-a deschis ochii. Si iarasi a zis Filip catre dansul: "Hristos iti porunceste sa te scoli si sa vorbesti cu noi". Deci, sculandu-se mortul de pe nasalie a cazut la picioarele apostolului, zicand: "Multumescu-ti, sfinte slujitor al lui Dumnezeu, ca din multe rele m-ai izbavit in ceasul acesta; caci doi arapi foarte negri, foarte rai, ma munceau fara mila si daca nu ai fi sosit tu ca sa ma izbavesti de dansii, apoi m-ar fi aruncat in iadul cel cumplit".

Vazand toti acea minune preamarita, cu un glas si cu o inima preamareau pe Unul adevaratul Dumnezeu, pe Care Il propovaduia Sfantul Apostol Filip. Apoi Sfantul Apostol, facand semn cu mana ca sa taca putin, a poruncit lui Ir ca sa faca semnul Crucii peste madularele cele vatamate ale lui Aristarh. Si, facand astfel, indata s-a tamaduit mana lui Aristarh cea uscata; apoi s-a tamaduit la ochi si la urechi, facandu-se cu totul sanatos. Pentru niste minuni ca acestea ce s-au facut de Sfantul Apostol Filip, cu puterea lui Hristos, toata cetatea aceea a crezut in Domnul si au daramat idolii. Mai inainte decat toti, tatal lui Teofil a sfaramat doisprezece idoli ai sai de argint si de aur, iar aurul l-a impartit celor ce aveau lipsa. Apoi Sfantul Apostol, botezandu-i acolo pe toti si punindu-le episcop pe Ir, a zidit si o biserica si intarindu-i in sfanta credinta pe cei de curand luminati, s-a dus in alte parti la propovaduire.

Strabatand Siria si toata Asia cea de sus, a venit in partile Asiei celei mici, in Lida si in Misia, intorcand catre Dumnezeu popoarele cele ratacite. Acolo s-a intalnit cu Sfantul Apostol Vartolomeu, care propovaduia atunci prin cetatile cele de aproape si care a fost trimis de Dumnezeu spre ajutorul Sfantului Filip. Inca si Mariam fecioara, care era sora Sfantului Filip, urma fratelui sau si toti impreuna slujeau mantuirii omenesti. Acestia au strabatut toate cetatile Lidiei si Misiei, binevestind Evanghelia, si multe asupreli si nevoi rabdand de la cei necredinciosi, au fost batuti, in temnita inchisi, si cu pietre ucisi. Insa, cu toate napastuirile si bataile acelea, pazindu-se vii cu darul lui Dumnezeu, se sileau necontenit in buna vestire a lui Hristos. Apoi au ajuns pana la ucenicul cel iubit al lui Hristos, la Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, care propovaduia pe Hristos acolo in Asia.

Bucurandu-se cu totii in Domnul, s-au dus in partile Frigiei si, intrand la Ierapoli, propovaduiau pe Hristos. Iar cetatea aceea era plina de idoli, la care se inchina poporul cel orbit cu inselaciunea diavoleasca. Acolo era si o vipera pe care locuitorii Ierapoliei o cinsteau ca pe un Dumnezeu si care era tinuta intr-o casa incuiata, hranind-o cu multe feluri de jertfe. Inca si alte feluri de jivini, serpi si vipere, cinstea acel popor fara de minte.

Deci, Sfantul Apostol Filip cu insotitorii sai, s-a inarmat cu rugaciunea mai intii asupra acelei vipere. Acolo cu dansii era si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, care le-a ajutat de au biruit vipera. Caci junghiind-o cu rugaciunea ca si cu o sulita, au omorit-o cu puterea lui Hristos. Insa Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu indata s-a despartit de dansii, lasandu-le Ierapolia ca sa propovaduiasca intr-insa cuvantul lui Dumnezeu, iar el s-a dus in alte cetati, ducand lumii buna vestire.

Sfantul Filip, impreuna cu Vartolomeu si cu Mariam, ramanind in Ierapolia, se sarguiau cu dinadinsul sa imprastie de acolo intunericul inchinarii de idoli si sa straluceasca lumina cea mare a cunostintei adevarului. Deci, se osteneau in cuvantul lui Dumnezeu ziua si noaptea, invatand pe cei rataciti, inteleptind pe cei fara de minte si povatuind pe cei gresiti. Si era in cetatea aceea un om oarecare cu numele Stahie, care de patruzeci de ani era orb. Acestuia Sfintii Apostoli i-au deschis ochii cei trupesti prin minune, iar prin propovaduirea lui Hristos i-au luminat si ochii cei sufletesti si, botezandu-l pe el, au ramas in casa lui.

Deci, a iesit vestea prin toata cetatea ca Stahie cel orb acum vede si s-a adunat mult popor in casa lui; iar Sfintii Apostoli invatau credinta in Hristos pe cei ce venisera catre dansii, si aduceau la ei pe multi neputinciosi si pe toti ii tamaduiau cu rugaciunea, izgonind duhurile cele rele din oameni. Pentru aceea multime de popor a crezut in Hristos si s-a botezat de catre Sfintii Apostoli.

Antipatul cetatii aceleia avea o sotie cu numele Nicanora, care, fiind muscata de sarpe, zacea bolnava si era aproape de moarte. Auzind despre Sfintii Apostoli, care erau in casa lui Stahie, ca tamaduiesc toata boala numai cu cuvantul, a poruncit slugilor sa o duca pe ea la dansii, nefiind atunci barbatul ei acasa. Femeia a dobindit de la dansii indoita tamaduire, atit de muscarea sarpelui, cat si de vatamarea diavolului, crezand in Hristos prin invatatura lor. Si venind antipatul acasa, i-au spus slugile ca femeia lui a invatat a crede in Hristos de la niste oameni straini care sunt in casa lui Stahie. Iar antipatul, maniindu-se foarte, a poruncit sa prinda pe Apostoli, iar casa lui Stahie s-o arda cu foc. Si s-a facut dupa porunca lui.

Deci, s-a adunat multime de popor din Ierapoli si luand pe Sfintii Apostoli, pe Filip si pe Vartolomeu si pe Sfanta fecioara Mariam, ii ducea pe ulite, batandu-i si batjocorindu-i pe dansii; apoi i-au aruncat in temnita.

Dupa aceasta antipatul a hotarit sa judece pe propovaduitorii lui Hristos si s-au adunat la dansul toti popii idolesti si popii viperei celei omorite care se jeluiau impotriva Sfintilor Apostoli, zicand: "Fa izbinda, antipate, pentru ocara zeilor nostri; caci de cand au intrat strainii acestia in cetatea noastra, s-au pustiit altarele marilor nostri zei, iar poporul a uitat a le aduce jertfele cele obisnuite, omorand prea cinstita aceasta vipera si toata cetatea s-a umplut de faradelege; deci, omoara pe acesti vrajitori". Atunci a poruncit antipatul sa dezbrace pe Sfantul Filip, zicand ca ar fi avand farmece in hainele lui; si dezbracandu-l, n-au aflat nimic. Tot astfel au dezbracat si pe Sfantul Vartolomeu. Iar cand s-au apropiat de Sfanta Mariam, vrand sa dezbrace trupul ei cel fecioresc, indata s-a schimbat inaintea lor si s-a facut ca o vapaie de foc. Si infricosindu-se paganii, au fugit de la fata ei. Iar ighemonul a judecat pe Sfintii Apostoli ca sa-i rastigneasca.

Deci, mai intii au legat de picioare pe Sfantul Apostol Filip, l-au spanzurat de un lemn deasupra usilor de la capistea viperii si rastignindu-l cu capul in jos, au aruncat cu pietre intr-insul. Dupa aceasta au rastignit si pe Sfantul Vartolomeu, langa peretele capistii. Atunci s-a facut deodata cutremur mare si deschizandu-se pamantul, a inghitit deodata pe antipatul si pe toti popii viperii si impreuna cu dansii, o multime de popor necredincios. Deci s-a facut spaima mare printre credinciosi si necredinciosi, incat strigau catre Sfintii Apostoli, toti cei ce mai ramasesera, ca sa-i miluiasca si sa roage pentru dansii pe Unul adevaratul Dumnezeu si sa nu-i inghita pamantul si pe ei. Apoi, grabindu-se, au dezlegat pe Sfantul Vartolomeu, iar pe Sfantul Filip nu puteau sa-l dezlege degraba pentru ca era sus spanzurat. Si astfel a fost bunavoirea lui Dumnezeu ca prin acest fel de patimire si moarte, sa treaca Apostolul Filip de la pamant la cer, catre care si picioarele lui erau intoarse.

Pe cand era rastignit, Sfantul Apostol Filip se ruga lui Dumnezeu pentru vrajmasii sai ca sa le ierte pacatele si sa le lumineze ochii mintii, ca sa vada si sa cunoasca adevarul. Iar Domnul, plecandu-se spre rugaciunea lui, indata a poruncit pamantului si a scos vii pe tot poporul cel inghitit, numai antipatul si popii viperii au ramas in adanc.

Apoi toti cu un glas mare, marturisind si preamarind puterea lui Hristos, doreau Botezul. Si vrand acum sa coboare pe Sfantul Filip de pe lemn, sfantul si-a dat sufletul sau in miinile lui Hristos. Deci, l-au coborit de pe lemn mort. Iar sora lui cea dupa trup, Sfanta Mariam, care isi pazea fecioria ei curata si vazuse patimirea si moartea Sfantului Filip, cuprindea cu dragoste si saruta trupul cel coborit de pe lemn; apoi se veselea cu duhul pentru dansul caci savarsise cu bine alergarea sa. Iar Sfantul Vartolomeu a botezat pe toti cei ce crezusera in Hristos si le-a pus episcop pe Stahie. Apoi a facut ingropare cinstita trupului Sfantului Apostol Filip.

In locul acela unde a curs sangele Sfantului Apostol, a crescut dupa trei zile o vita de vie ca semn ca Sfantul Apostol Filip, dupa varsarea sangelui sau pentru Hristos, vesnic se indulceste de veselie impreuna cu Domnul sau in imparatia Lui. Iar Sfantul Vartolomeu, impreuna cu fericita fecioara Mariam, dupa ingroparea Sfantului Filip, au mai petrecut cateva zile in Ierapoli si bine intarind in credinta Biserica lui Hristos cea nou intemeiata, s-au dus de acolo. Sfantul Vartolomeu s-a dus in cetatea Alvanului care era in Armenia cea mare, unde a fost rastignit, iar Sfanta Mariam a mers in Licaonia si acolo intorcand pe multi la sfanta credinta, a adormit cu pace. Pentru acestea toate, Dumnezeului nostru se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Grigorie Palama

Sfantul Grigorie Arhiepiscopul Tesalonicului, numit si Palama, s-a nascut in Constantinopol. A ramas orfan de tata inca de mic, dar sub ingrijirea mamei sale si-a savarsit studiile si a fost de mare folos mamei si fratilor sai, pe care-i tinea din ostenelile sale. Vazand desertaciunea lumii acesteia, ia venit in gand sa se faca calugar, indemnind si pe mama si fratii sai la aceasta.

Primind cu bucurie propunerea, mama sa a luat schima intr-o manastire de maici, iar el si cu fratii sai s-a dus in Muntele Athos, unde punindu-se in ascultarea unui cuvios Nicodim, s-a deprins cu toate randuielile vietii monahale. Catva timp a fost si in Lavra cea mare; dar dorind linistea, s-a salasluit in pustie si ducea viata cea mai aspra.

 Sfantul Grigorie Palama

Intamplandu-se sa treaca pe acolo Varlaam din Calabria, care invata ca stralucirea dumnezeirii este creatura, a fost combatut de sfantul pentru acele erori. Asemenea si pe Atuindiu si Polichindin, care au fost sinodiceste condamnati pentru invataturile lor cele gresite.

Pentru luptele sale cu ereticii s-a invrednicit de marele dar al arhieriei, ocupand insemnatul scaun al Tesalonicului si pastorindu-l cu multa demnitate. S-a invrednicit a purta ranile Domnului pe trupul sau, ca dumnezeiescul Pavel si dupa multe suferinte din partea turcilor, pentru ca le arata cu multa indrazneala ratacirile lui Mahomed, a adormit in Domnul in varsta de 63 de ani, la 1340.

11 Noiembrie 2009

Vizualizari: 1356

Voteaza:

Sfantul Apostol Filip; Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE