Sfantul Leon, episcopul Cataniei si Agaton, episcopul Romei; Cuv. Visarion

In aceasta luna, ziua a douazecea, pomenirea preacuviosului parintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, facatorul de minuni.

Acest sfant se tragea din Ravena, fiind fiu de parinti de neam ales si binecredinciosi. Din pricina curatiei vietii lui, a nevointei si grijii fata de cugetul sau, trecand dupa lege prin toate sfintitele trepte, prin dumnezeiasca alegere, a fost facut intaistatator al mitropoliei Cataniei, care se afla in insula Siciliei. Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de indraznire si stralucind ca un luminator, a luminat pe toti, avand grija de suflete, ajutorand vaduvele si ingrijindu-se de toti. A ridicat o biserica mare, in cinstea bunei biruitoare mucenite Lucia si a ars pe Iliodor cel ce facea cu farmecele semne si minuni.

Acest Iliodor, facandu-se cunoscut in mijlocul poporului ca facator de minuni si de naluciri, a cutezat sa savarseasca si asupra Bisericii lui Dumnezeu, mestesugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzandu-l cu nevointa in mainile lui si legandu-l cu sfantul epitrahil, a poruncit sa fie aprins in mijlocul cetatii foc mare, si marturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, tinandu-l legat de grumaz, in mijlocul focului; si n-a iesit sfantul din foc pana nu a facut pe acel ticalos cenusa si spuza. Faptul acesta a facut pe toti sa se mire, nu numai pentru ca sfantul a ramas nevatamat, ci si pentru ca focul nu s-a atins nici de vesmintele sale. Deci, mergand vestea pretutindeni in lume de aceasta minune si ajungand si la urechile imparatilor Leon si Constantin, acestia au trimis de a adus pe sfant, si i-au cerut sa se roage pentru dansii. Acest cuvios parinte a fost mare intru minuni, nu numai in timpul vietii, ci si dupa savarsirea din viata.

Tot in aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti parintelui nostru Agaton, papa al Romei.

Acest cuvios parinte al nostru si facator de minuni Agaton era din Italia, fiu de parinti crestini, cucernici si bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au invatat toata Scriptura cea de Dumnezeu insuflata si folositoare. Caci atat de mult s-a folosit si s-a umilit, incat, dupa ce au murit parintii sai, a adunat toata bogatia lor si chemand odata pe saraci le-a impartit-o pe toata si s-a dus la o manastire, unde s-a facut monah. Si imbracandu-se in chipul ingeresc, slujea lui Dumnezeu ziua si noaptea, facand rugaciuni pentru lume. Si se nevoia atat de mult spre fapta buna, iar fapta buna nu se ascunde, a ajuns papa al Romei. Si bine impodobind aceasta vrednicie, in pace s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Visarion.

Acest cuvios parinte al nostru Visarion s-a nascut trupeste in Egipt. Dupa ce s-a facut mai mare si a fost invatat Sfintele Scripturi, a stralucit intru inima lui lumina cea sfanta. Pentru aceasta din frageda varsta a iubit pe Dumnezeu foarte, neintinand in nici un fel sfantul botez pe care-l primise in pruncie. Astfel, suindu-se intr-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fara de trup; si defaimand trupul ca ceva stricacios, a supus tot raul binelui si a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care il iubea. Pazind curat chipul lui Dumnezeu, cu toata puterea savarsea aceleasi lucruri ca si proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel daca Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefacut apele cele amare in ape dulci, inchipuind Crucea Domnului, ca sa linisteasca pe iudeii ce carteau, acest fericit, mergand odata cu ucenicul sau pe cale, neavand apa si fiind arsi de sete, prin insemnarea Crucii in vazduh, a prefacut apa marii, din sarata si cu neputinta de baut in apa dulce si rece si buna de baut; din care si indestulandu-se impreuna cu altii multi, au multumit lui Dumnezeu. Si tot astfel dupa cum Iosua Navi, oarecand, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul sau, pana ce a infrant pe dusmani, si acest fericit, aflandu-se odata intr-un loc oarecare si spre folosul multora vorbind si fiind vremea spre seara, cerand de la Dumnezeu, a oprit soarele pana ce a savarsit invatatura. A coborat apoi apa din cer, ca si Ilie, de mai multe ori, cand unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecand, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fara sa se ude; iar fericitul acesta in loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se in loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea si alte semne facand cu puterea Crucii, si pana la adanci batraneti slujind lui Dumnezeu, s-a mutat catre vesnicele locasuri.

.

19 Februarie 2009

Vizualizari: 1487

Voteaza:

Sfantul Leon, episcopul Cataniei si Agaton, episcopul Romei; Cuv. Visarion 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE