Pomenirea Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru
Sfantul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dintai din Tars, catre dreapta credinta. Iar Sfantul Sosipatru era apostol din Ahaia. Amandoi acestia, dupa primirea sfintei credinte in Hristos, au fost ucenici ai Sfantului Apostol Pavel, care, in epistola catre Romani, ii numeste rudenii ale sale. Deci Iason a fost ales episcop al cetatii sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocirmuirea Bisericii Iconiei si au pascut bine Bisericile lor si le-au inmultit. Apoi s-au dus in partile Apusului si mergand in insula Cherchirei, au zidit o biserica preafrumoasa in numele Sfantului Intaiului Mucenic Stefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe multi i-au atras la credinta in Hristos.
Dar fiind ponegriti in fata lui Cherchilin, stapanitorul acelei insule, au fost inchisi intr-o temnita, in care sedeau sapte tilhari ale caror nume sunt: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie si Mamie, pe care sfintii apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu insufletita, i-au adus la sfanta credinta si din lupi i-au facut oi. Imparatul a poruncit sa se umple o caldare mare cu smoala, pucioasa si ceara si sa o fiarba, iar pe acei sapte legati sa-i arunce in acea caldare. Deci, sfarsindu-se muceniceste, au luat cununi de la Dumnezeu. Si a crezut in Hristos si strajerul temnitei, caruia i-au taiat intai mana, apoi amandoua picioarele; si fiindca tot timpul chema numele lui Hristos, i-au taiat capul si s-a numarat in ceata sfintilor mucenici. Iar pe Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru, scotandu-i din temnita ighemonul, i-a dat boierului Carpian la munca, care, luandu-i, i-a legat si i-a trimis iarasi in temnita.
O patimire ca aceasta a sfintilor apostoli vazand-o Cherchira, fiica stapanitorului, si afland ca pentru Hristos patimesc, a marturisit si ea ca este crestina; si scotand de pe ea podoabele cele de mare pret si gherdanurile, le-a impartit la saraci. De acest lucru auzind tatal ei, s-a suparat si se straduia in tot chipul, sa o intoarca de la credinta in Hristos. Dar neputand, a inchis-o intr-o temnita deosebita si din mania cea mare a poruncit sa o dea unui arap, spre desfranare. Iar cand s-a apropiat arapul de usile temnitei, un urs salbatic a alergat si, apucandu-l, il rupse. Simtind fiica imparatului, care era in temnita si uitandu-se pe ferastruie, a izgonit acea fiara cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a tamaduit de rani si l-a invatat cunostinta lui Hristos, facandu-l crestin si ostas al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: "Mare este Dumnezeul crestinilor!" Pentru aceasta, imparatul l-a schingiuit fara de mila si, sfarsindu-se muceniceste, a trecut in ceata mucenicilor.
Stapanitorul a poruncit ostasilor sa puna lemne imprejurul temnitei si sa le aprinda, ca impreuna cu temnita sa arda si fiica lui. Dupa ce a facut aceasta si a ars temnita, s-a gasit fecioara vie si nearsa. O minune ca aceasta auzind-o, multi din popor au crezut in Hristos. Apoi a spanzurat-o muncitorul de un lemn si cu fum greu a inabusit-o si cu sageti a insagetat-o, pana ce si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu. Dupa sfarsitul ei, a inceput tiranul stapanitor a prigoni pe cei ce au crezut in Hristos; iar aceia, temandu-se de tirania ighemonului, au fugit intr-o insula ce era aproape si s-au ascuns. Afland de ei stapanitorul, a inotat spre insula aceea, vrand sa-i pedepseasca cumplit. Dar cand a fost la mijlocul marii, fiind pedepsit de mania lui Dumnezeu, s-a afundat in mare ca si faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izbavindu-se din mainile lui cele tirane, a adus cantari de multumire lui Dumnezeu. Atunci Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru, liberandu-se din temnita, invatau poporul Cuvantul lui Dumnezeu, fara a mai fi opriti.
Dupa acesta a venit alt ighemon si auzind de sfintii apostoli, i-a prins si a poruncit ca intr-o baie de fier sa puna smoala, pucioasa si ceara, sa o fiarba si sa arunce pe sfinti acolo. Facandu-se aceasta, sfintii, cu darul lui Hristos, au fost nearsi in baia aceea; iar din cei necredinciosi, care stateau imprejur, s-au ars multi cu acel foc. Vazand unii acea inspaimantata minune, au crezut in Hristos. Inca si imparatul insulei a crezut si o piatra la grumaji spanzurandu-si se tanguia, zicand: "Dumnezeul lui Iason si al lui Sosipatru, miluieste-ma pe mine!" Atunci sfintii apostoli adunand pe toti cei ce crezusera, i-au invatat cuvantul adevarului. Invatand si pe imparat, l-au botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh si i-au pus numele Sebastian.
Dupa cateva zile, fiul imparatului s-a imbolnavit si a murit; iar sfintii apostoli, rugandu-se lui Dumnezeu, l-au inviat din morti. Si alte multe minuni au facut sfintii; au zidit biserici frumoase impreuna cu imparatul si toate le-au savarsit cu bine si cu sfintenie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la batranete, sfarsindu-li-se viata, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, Caruia se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.