Este o întrebare pe care o putem auzi adeseori pusă de multe persoane, o întrebare care se adresează tuturor. Unii se gândesc că vor supravieţui fără să aibă contact cu acest sistem economic, iar alţii vor să încerce să vadă, prevăzând anii grei care vor urma, dacă nu cumva pot urma pilda dreptului Iosif în Egipt când a fost înştiinţat că vor urma 7 ani de foamete şi a strâns alimente pentru a avea la nevoie. La început putem constata că avem o strategie „bună" ! Dar, chiar înainte de a începe războiul cu „turcii", ne îngrijim să avem un loc unde să ne ascundem şi să avem ce mânca. Adică îi ajutăm de la început pe propriii noştri duşmani, cum nu-i ajută nimeni altcineva, spunând: „încercaţi să faceţi ce vreţi! Noi am luat deja hotărârea că ne veţi învinge !" De la început se vede ce moral scăzut avem, lucru pe care nu-l întâlneşte nimeni, nici măcar la jocurile sportive. Aşa cum la baschet sportivii unei echipe, chiar şi atunci când pierd cu diferenţă de 10 puncte şi mai au 30 de secunde până la sfârşitul meciului, nici atunci nu depun armele.

Ca duhovnic nu pot să-mi spun aici propria mea părere, dar sunt dator să vă spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus să facem. Domnul Iisus ne-a dat ca primă poruncă: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 6, 33). Atunci când noi arătăm ascultare şi cerem mai întâi de toate să împărătească Hristos în sufletul, în mintea şi, prin urmare, şi în familiile noastre şi, prin extindere, în oraşul nostru şi în ţara noastră, atunci bunul Dumnezeu ne-a făgăduit (şi nu există nici o posibilitate să se întâmple altfel) că toate cele de care avem nevoie ni le va da El. De aceea a spus că: „Toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). De altfel, e logic, întrucât dorim „să fim împărăţiţi" de El şi, prin urmare, să fim robii Lui. Hristosul nostru îşi ia asupra-Şi să aducă tot ce are nevoie cel care lucrează numai pentru El, mai înainte chiar ca acesta să aibă nevoie: „Ştie dar Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de ele" (Matei 6, 32), şi pentru aceasta a spus: „De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca" (Matei 6, 25).

Ca să ne dea să înţelegem că-L interesează ce vom mânca, a spus: „Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus de ele ?... Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca. (...) Ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele" (Matei 6, 26-32). Trebuie, aşadar, să facem ascultare Domnului Hristos şi să vrem din toată inima noastră să împărătească El în noi, în familia noastră, în oraşul nostru, în patria noastră şi să respingem şi să ne împotrivim la orice altfel de împărăţie care ni se impune prin patimi înăuntrul nostru şi în chip felurit în familia noastră, în oraşul nostru, în ţara noastră. Imi închipui că aţi înţeles ce vreau să spun, pentru că, dacă ne vom smeri şi vom căuta împărăţia lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie să ducem grijă. Aceasta este treaba lui Dumnezeu şi nu va exista niciodată nici o problemă. Profetul David adevereşte, dându-ne spre pildă experienţa lui: „Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine" (Psalm 36, 25).

Dacă nu căutăm, fraţilor, împărăţia lui Dumnezeu, şi cu nepăsare vom lăsa să se instaureze împărăţia aceluia al cărui număr al numelui este 666, atunci, în măsura în care suntem nepăsători, vom fi nevoiţi să suportăm şi consecinţele nepăsării; astfel, de vreme ce fiecare îşi va asuma partea de răspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii săi povara cu neputinţă de ridicat a grijii pentru sine, pentru a constata apoi foarte limpede ceea ce până acum nu ştia: „Fără de Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15, 5).

Creştinii şi, în special, grecii, sunt oameni cu mare râvnă; din acest motiv nu putem nici măcar concepe că ar fi cu putinţă a-şi face gânduri pentru ce vor mânca în vremurile Antihristului, din moment ce, mai ales în perioade de pace, oameni trăitori în lume stau de bunăvoie în faţa vreunei clădiri a vreunui lider politic şi fac greva foamei până la moarte; şi fac acest lucru numai şi numai pentru o ideologie lumească. Nu putem crede că aceştia au idealuri (pentru care se jertfesc) mai înalte decât cele ale creştinilor. Singura diferenţă este aceea că creştinii, atunci când se sacrifică pentru Domnul nostru Iisus Hristos, care este Adevărul, se sacrifică cu bucurie (căci pe cel ce fericit se dă pe sine Dumnezeu îl iubeşte...). Am putea justifica faptul puţinei credinţe a unora dacă cei care se lasă „însemnaţi" ar duce-o bine. Dimpotrivă, însă, din Scripturi ştim că loviturile Apocalipsei numai ei le vor primi: „Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 11).

Dacă acum cineva nu doreşte să se încredinţeze pe sine lui Dumnezeu, să-l asculte pe Alexandru cel Mare care, într-o zi, a găsit un soldat de-al său ascuns într-un tufiş şi l-a întrebat:

- Cum te cheamă ?

- Alexandru, a răspuns soldatul.

- Şi de ce stai aici ascuns şi înfricoşat ?

- Pentru că mi-e frică de luptă. Atunci Alexandru cel Mare, i-a răspuns: - Ascultă, soldatule, ori îţi schimbi numele, ori îţi schimbi tactica!

Unii fraţi ai noştri care, într-adevăr, îl iubesc pe Hris-tos şi sunt hotărâţi să nu adere la acest sistem economic - sistem care impune ca; pentru a putea face cineva tranzacţii economice şi operaţiuni cu bani, să primească semnul cu numărul numelui aceluia - au prevederea să cumpere un domeniu într-o regiune îndepărtată şi să construiască acolo o căsuţă, unde în anii aceia ducându-se, nelegaţi de nimic, să planteze legume de grădină şi să se întreţină. Aici din nou trebuie să vă mâhnesc, trebuie însă să înţelegem precis ce va fi. De aceea va trebui să amintesc tuturor fraţilor noştri că, pentru a nu se aplica sistemul acesta în ţara noastră, soluţia e una singură: lupta. Voi explica de ce toate măsurile de precauţie nu vor avea nici o putere.

Veţi fi înţeles că mai înainte încă de a se fi votat bine legile şi acordul care permite culegerea şi prelucrarea informaţiilor, au avut grijă să se impună formularul fiscal E-9, prin care declarăm tot ce avem, unde se află, precum şi toate bunurile noastre descrise în detaliu. Prin urmare, în această clipă statul cunoaşte cu exactitate tot ce posedăm şi unde anume se află. In acelaşi timp însă, prin sistemul mondial de control, după cum vedeţi, se impozitează absolut orice. Pentru a se justifica deţinerea oricărui bun, posesorul trebuie să aibă veniturile corespunzătoare, întrucât nu vom adera la acest sistem, nu vom fi în stare să justificăm posedarea vreunui bun mobil sau imobiliar şi nici nu vom putea face faţă obligaţiilor noastre fiscale în momentul în care, aşa cum a profeţit şi Sfântul Cosma al Etoliei, vor pune impozit chiar şi „pe găini şi pe ferestre". Astfel, chiar dacă posedăm ceva, pentru că nu vom putea face faţă obligaţiilor fiscale, tot ce avem d să ni se ia.

Poate cineva va spune: dacă n-am declarat ce posed, de unde va şti Statul că am o casă sau un teren în cutare sau în cutare loc. Ştim cu toţii că e ilegal să nu ne declarăm averea şi că se pedepseşte de lege, iar pedeapsa se aplică atunci când se constată abaterea. Mai mult, dacă altcineva declară propriul nostru domeniu, Statul îl va crede pe el şi nu pe noi, pentru că noi nu-l avem declarat. Fireşte că pe măsură ce timpul va trece, legile vor deveni mai aspre, încât vom depinde cu totul de Stat; nu vom mai putea păstra nimic care să fie al nostru, întrucât nu vom fi plătit impozitul. Aşadar, în ceea ce ne priveşte, au grijă ca Statul să fie „acţionar şi asociat", încât noi înşine să nu mai putem deţine nimic în mod independent. Toate aceste lucruri le spunem doar: 1. Ca să avem cunoştinţă şi să nu ne culcăm pe o ureche crezînd că putem să ne îngrijim de ziua de mâine în felul arătat mai sus; 2. ca să nu ne risipim în dreapta şi în stânga, privindu-se fiecare pe sine, în timp ce ar trebui ca noi toţi, cu toate forţele noastre, să luptăm împreună ca să nu se aplice acest sistem economic în ţara noastră; 3. de vreme ce cel ce scrie aceste lucruri personal le vede întâmplându-se, are răspunderea personală de a-i informa pe fraţii săi încât, atunci când mai târziu îşi vor da seama ce ne-a lovit, să nu spună: „Uitaţi, nu s-a găsit nici unul să ne spună două lucruri măcar".

Unii care ei înşişi au o problemă şi vor să se justifice şi în afară poate vor spune că toate câte le discutm aici sunt ipotetice. Le răspundem că în această clipă îi şi vedem pe unii înfăptuind anumite lucruri, dar pentru că încearcă să pună totul la cale într-ascuns, sigur anumite lucruri trebuie să le presupunem. Pentru că atunci când vedem pe cineva că aruncă vreascuri uscate în jurul casei unui frate de-al nostru şi le udă cu benzină, trebuie să presupunem că o face numai şi numai ca să dea foc casei. Acum, dacă unii dintre noi ne vor acuza că vorbim la modul ipotetic numai pentru faptul că a pus lemne şi a turnat benzină, dar n-a aprins şi focul, le răspundem că trebuie să presupunem ce are de gând să facă cel bănuit, ca să putem păzi dinainte casa fratelui nostru şi să facem orice ne stă în putinţă pentru a îndepărta lemnele şi benzina.

Pentru că, atunci când toate vor fi pregătite, scânteia este o chestiune de secundă şi totul devine cenuşă cît nu gândeşti. Aşa cum atunci când cineva vede venind nori negri şi căzând primele picături presupune că va ploua şi aleargă să-şi ia umbrela ca să nu-l ploua, tot aşa şi noi avem poruncă de la Domnul Hristos ca, atunci când vedem aceste semne să presupunem şi ce va urma.

Domnul Hristos aşa a lăsat să purcedem, spunând: „Invăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape la uşi" (Matei 24, 32-33). In timp ce pentru ceilalţi a spus: „Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi (presupuneţi) că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi (presupuneţi) că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor ! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi ?" (Luca 12, 54-56).

Din această cauză, toţi vă spunem că trebuie să luptăm acum, pentru că şi Domnul nostru a spus: „Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze" (Ioan 9, 4).

De aceea şi Sfântul Sinod a explicat că: „... nu este cu putinţă ca un creştin să fie indiferent în legătură cu introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viaţa noastră şi în viaţa naţiunii elene, care este aproape în întregime creştină şi ortodoxă". Pentru aceasta şi Sfânta Obşte a Sfântul Munte a scris că: „Chemăm poporul grec să manifeste prin orice mijloc legal şi democratic împotrivirea la emiterea noilor cărţi de identitate electronice şi la votarea în Cameră a modificării legii privitoare la înscrierea religiei". Şi continuă: „Nici o nouă lege nu poate proteja libertatea personală a cetăţeanului de tehnologia electronică contemporană ale cărei posibilităţi sunt nelimitate.

Numai desfiinţarea definitivă a legii (...) va alunga toate temerile şi va potoli neliniştea vie a poporului grec faţă de iminentul «dosar electronic» general care fără nici o îndoială va pregăti terenul şi pentru atât de urâta şi nesuferita pecete antihristă 666. Fraţi ortodocşi creştini greci, treziţi-vă şi rămâneţi statornici şi de neclintit în Sfânta noastră Credinţă Ortodoxă şi nu vă îndoiţi că «aceasta este credinţa cea care va birui în lume !»"

Pentru aceasta şi sfinţii categumeni de la mănăstirile aghiorite scriu, atrăgându-ne atenţia. De aceea şi prea-sfinţiţii episcopi, prin circularele lor pe care le trimit mitropoliilor, îşi informează turma şi cu curaj declară în scris că se împotrivesc acestui regim al Antihristului, care urmează să se impună.

De asemenea, după cum am scris şi în cartea Urna alegerii, Părintele Paisie a spus:

- Ascultă, fiule, atunci când vezi că cineva îţi pune foc în casă cu un chibrit, în momentul în care focul este încă la început, îţi stă la îndemână să-l stingi cu un pahar cu apă. Dacă însă neglijezi şi spui: A, nu-i un foc prea mare, atunci din cauza indiferenţei şi neglijenţei tale focul va creşte şi-ţi va arde toată casa. Atunci n-o să mai poţi face nimic altceva decât să te laşi biciuit fără milă de propria ta conştiinţă şi să stai şi să-ţi priveşti plângând propria nenorocire.

IEROMONAH HRISTODUL AGHIORITUL

LA APUSUL LIBERTĂŢII, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "LA APUSUL LIBERTĂŢII"

 

• Grija de a pune zi de zi bun inceput
  Publicat in : Credinta
• Grija zilei de astazi
  Publicat in : Religie
• Arta lasarii in voia lui Dumnezeu
  Publicat in : Credinta