Episcopul Teofan Zavoratul

Episcopul Teofan Zavoratul Mareste imaginea.

Episcopul Teofan Zavoratul

Episcopul Teofan Zavoratul s-a numit in lume Gheorghie Vasilievici Govorov si s-a nascut pe 10 ianuarie 1815 intr-un sat din apropierea Orlovului, unde tatal sau era preot. Astfel, de la primii pasi ai copilariei sale s-a aflat in Biserica. A studiat mai intai in scoala pregatitoare teologica din orasul Livna, iar apoi la seminarul din Orlov. Oricat de dificile si aspre ni se par conditiile de viata ale scolii teologice din vremea aceea, cu toate ca uneori erau nemiloase, le-a imprimat elevilor sai o disciplina mentala puternica.

Din 1837 pana in 1841 si-a continuat studiile la Academia Teologica din Kiev. Se poate spune ca tanarul student mergea adesea la pesterile Lavrei Pecerskaia din Kiev si in timpul reculegerilor sale ar fi capatat contur in el hotararea de a parasi lumea. Chiar inaintea absolvirii cursurilor s-a calugarit.

Dupa tunderea sa in monahism, Teofan, impreuna cu alti monahi proaspat calugariti, s-a dus la Lavra Pecerskaia la binecunoscutul parinte Partenie. Staretul le-a spus: "Voi, calugarilor invatati, care va asumati diverse reguli, nu uitati ca un singur lucru este cel mai de trebuinta tre toate: sa te rogi, sa te rogi neincetat in mintea si inima ta catre Dumnezeuť.

La absolvirea cursurilor si obtinerea licentei ieromonahul Teofan a fost desemnat ca director provizoriu al Scolii Teologice Sofia din Kiev; mai tarziu a fost director al Seminarului Novgorod, profesor si ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg.

Aceasta activitate pur scolara nu l-a multumit si a solicitat sa fie eliberat din serviciul academic. A fost desemnat membru al Misiunii Ruse din Ierusalim; apoi, ridicat la rangul de arhimandrit, a fost numit rector al Seminarului Olonetsky. Curand a fost transferat la Constantinopol ca prim preot al bisericii ambasadei, apoi chemat la Petersburg pentru a fi numit rector al Academiei Teologice si inspector de religie pentru scolile laice din capitala.

Pe 9 mai 1859 a fost hirotonit episcop al Tambovului. Aici a infiintat o scoala pentru fete. In timpul sederii la resedinta din Tambov, episcopul Teofan a inceput sa indrageasca izolata sihastrie din Vasa. In vara anului 1863 a fost transferat la Vladimir, unde a slujit timp de trei ani. Aici de asemenea a deschis o scoala eparhiala pentru fete. Slujea la biserica adesea, calatorea mult in eparhie, predica in mod constant, a restaurat biserici si cu toata inima a fost langa turma sa, impartasind cu ea atat bucurii cat si necazuri.

                

In anul 1861 episcopul Teofan era prezent la deschiderea moastelor Sfantului Tihon de Za-donsk. Acest eveniment trebuie sa-i fi produs o puternica impresie, fiindca avea atat de multe in comun cu Sfantul Tihon. Il indragise mult pe Sfantul Tihon inca din copilarie si se gandea totdeauna la el cu mult entuziasm, incat atunci cand a venit vremea canonizarii acestui mare indrumator si ocrotitor de suflete bucuria episcopului Teofan a fost inexprimabila. In anul 1866 episcopul Teofan a facut o cerere pentru a fi eliberat din functia de episcop al Vladimirului, fiind numit mai-marele Sihastriei Vasa; si curand dupa aceea, la o noua cerere a sa, a fost eliberat chiar si de acea indatorire.

Ce motive l-au determinat pe episcopul Teofan, aflat in deplina putere, sa-si paraseasca eparhia si sa se retraga in singuratate? Diferite sunt firile si inzestrarile oamenilor. Lui ii era greu in mijlocul lumii si al acelor solicitari in fata carora omul trebuie sa cedeze ca urmare a naturii sale coruptibile. Bunatatea fara margini a inimii sale, o blandete ca aceea a unui porumbel, increderea sa in oameni si acceptarea lor - toate acestea arata ca nu era potrivit pentru el sa traiasca in mijlocul unei lumi a certurilor ireconciliabile si desarte. Ii era destul de greu sa fie conducator, mai cu seama intr-o pozitie importanta precum aceea de episcop. Increderea ii putea fi inselata; n-ar fi putut sa faca mustrarile necesare. Pe langa acestea, a simtit chemarea de a se darui cu toate puterile sale scrisului duhovnicesc. Isi dorea sa se daruiasca pe sine, cu toate gandurile, numai lui Dumnezeu, pe Care Il iubea atat de mult. Dorea ca nimic sa nu poata intrerupe totala impartasire de Dumnezeu, care ii era atat de draga. Si astfel a parasit lumea pentru a fi numai cu Dumnezeu.

Episcopul Teofan a avut un model pe care l-a pastrat permanent inaintea ochilor: Sfantul Tihon, de care s-a lasat influentat inca din tinerete, si care de asemenea si-a parasit eparhia si a devenit un mare indrumator duhovnicesc pentru intreaga Rusie.

In retragerea sa de la eparhie, episcopul Teofan s-a gandit mai mult decat la orice altceva la mantuirea sufletului sau, printr-o daruire totala a fiecarui gand si rasuflare lui Dumnezeu. Iar cuvantul lui Dumnezeu s-a implinit in el. Fiind in pustie, nevazut de oameni, a devenit o personalitate publica de o rezonanta uriasa. A cautat doar imparatia lui Dumnezeu si i s-a adaugat o mare insemnatate inaintea lumii.

Duminica, 2 iulie 1866, episcopul si-a luat ramas bun de la turma sa. Dupa slujirea Liturghiei a rostit ultima sa predica, intr-o liniste inmormantala, in care putea fi auzit din cand in cand un planset inabusit. Si astfel au inceput 28 de ani de viata solitara si plina de neintrerupte nevointe.

In primii sase ani episcopul a mers la toate slujbele si Liturghiile de dimineata. In biserica statea fara sa se miste, fara sa se incline, cu ochii inchisi spre a nu i se distrage atentia. In zilele de sarbatoare de obicei slujea.

Incepand din 1872, a intrerupt toate legaturile cu oamenii, exceptie facand protopresbiterul si duhovnicul sau. Nu a mai mers la biserica manastirii, ci si-a construit cu propriile maini in chilia sa un paraclis inchinat Botezului Domnului. Timp de zece ani a slujit Liturghia in aceasta bisericuta in fiecare duminica si sarbatoare, iar in urmatorii unsprezece ani, in fiecare zi. Slujea complet singur, uneori in liniste, iar alteori cantand.

Parea sa nu mai fie un simplu om, ci un inger, plin de smerenie si blandete copilareasca. Cand cineva venea la el cu diverse probleme, spunea ceea ce era de trebuinta si se cufunda din nou in rugaciune. Manca doar atat cat sa nu-si distruga sanatatea. Tot ceea ce primea trimitea prin posta celor saraci, pastrand pentru sine doar atat cat sa-si cumpere cartile necesare. Din propriile sale carti tiparite, care se distribuiau cu repeziciune, nu pastra niciuna, sperand ca in felul acesta sa poata fi vandute cat mai ieftin cu putinta. in putinele momente cand nu se mai indeletnicea cu rugaciunea, cititul sau scrisul, se ocupa cu activitati practice. Picta icoane si era priceput la sculptura in lemn si lacatusarie.

Episcopul Teofan primea in fiecare zi intre douazeci si patruzeci de scrisori, si raspundea la toate. Cu o sensibilitate extraordinara patrundea starea duhovniceasca a expeditorului scrisorii si raspundea cu caldura, cu limpezime si in amanunt marturisirii acelui suflet tulburat.

Scrisorile lui, care au fost date tiparului dupa moartea sa, uimesc prin prospetime, sensibilitate, simplitatea si afectivitatea lor, prin profunzimea sentimentelor sale si prin grija plina de caldura fata de credinciosii carora le scria.

Si astfel vietuia el, indrumand din pustie pe credinciosii care veneau la el de departe, insetand dupa mantuirea lor.

Ar mai trebui spuse cateva cuvinte despre cartile episcopului Teofan. Vorbea din experienta si in mod sistematic, ca unul care parcursese el insusi fiecare etapa a cresterii duhovnicesti spre care dorea sa-i indrume si pe ceilalti. Printre lucrarile sale se gasesc:

Scrieri de teologie morala: Scrisori despre viata duhovniceasca-, Scrisori despre viata crestina; Scrisori variate despre credinta si viata; Ce este viata duhovniceasca si cum sa te adaptezi la ea; Calea spre mantuire; Despre pocainta, Sfanta impartasanie si indreptarea vietii; Despre rugaciune si cumpatare.

Comentarii la Sfanta Scriptura: Comentarii la Epistolele Sfantului Pavel (toate, cu exceptia celei catre Evrei); Comentarii la Psalmii 33 si 118.

Traduceri: Filocalia, in cinci volume; Randuielile monahale; Razboiul nevazut; Cuvantarile Sfantului Simeon Noul Teolog.

Viata episcopului Teofan a trecut nevazuta lumii si moartea l-a aflat tot in singuratate. In ultimii ani vederea a inceput sa-i scada, dar nu a abandonat munca asidua, impartindu-si in continuare timpul in acelasi mod ca pana atunci. Seara, ajutorul sau de chilie pregatea totul pentru slujirea Liturghiei de a doua zi. Dupa Liturghie episcopul cerea un ceai printr-un ciocanit in perete. La ora unu manca - in zilele cand nu era post - un ou si un pahar cu lapte. La ora patru lua ceaiul, iar dupa aceea nu mai manca nimic.

Incepand din 1 ianuarie 1891 au aparut cateva nereguli in programul lui. Pe 6 ianuarie ora 4,30 dupa amiaza, ajutorul sau de chilie, observand starea de neputinta a episcopului din ultimele zile (cu toate ca scrisese dupa-amiaza) a intrat in camera sa. Episcopul zacea mort pe pat. Mana sa stanga era pe piept, iar dreapta era asezata ca si cum ar fi fost pregatita pentru o binecuvantare arhiereasca.

Trupul mort a ramas timp de trei zile in bisericuta din chilia sa, iar alte trei zile a fost asezat in catedrala - si nu a dat semne de stricaciune.

Cand a fost imbracat in vesmintele arhieresti, fata ii era luminata de un zambet de bucurie. Episcopul Teofan a murit la varsta de 79 de ani. A fost ingropat in racoroasa catedrala Kazan.

In chilia episcopului Teofan totul era extrem de simplu si saracacios. Peretii erau goi, mobila veche, un dulap in valoare de o rubla, un cufar de doua ruble, o masa veche, un suport de citit vechi, un pat de fier rabatabil, o canapea din lemn de mesteacan cu sezuturi tari. Avea un set de unelte de strungarie, tamplarie, legatorie de carti; echipament de fotografiat o masa de lucru cu fierastraul si o masa de tamplarie. Avea o rasa de bumbac gri, o panaghie de lemn, o cruce de lemn pentru piept, un telescop, un microscop, un atlas anatomic si unul geografic.

Apoi cartile - cartile fara numar, fara sfarsit, in limba rusa, slavona, greaca, franceza, germana si engleza. Printre acestea se gaseau: colectia completa a Sfintilor Parinti; o enciclopedie teologica in limba franceza in 150 de volume; istoria Rusiei a lui Soloviev; Istoria universala a lui Schlosser; lucrarile filosofice ale lui Hegel, Fichte, Jacobi si altii; lucrari despre istoria naturii de Humboldt, Darwin, Fichte si altii. Ne revin in memorie cuvintele sale: "Este bine sa intelegem alcatuirea plantelor, animalelor, mai cu seama a omului si legile vietii; in ele se reveleaza intelepciunea lui Dumnezeu, care este mare in toate".

 Pe langa acestea era un numar enorm de icoane, un tablou al Sfantului Serafim de Sarov si multe alte icoane pictate de episcopul insusi.

Marele ierarh este ascuns de la noi cu trupul, dar sufletul sau este viu in lucrarile pline de dumnezeiasca intelepciune pe care ni le-a lasat. In persoana episcopului Teofan, dupa cum a spus arhiepiscopul Nicandru de Vilna, avem un invatator crestin universal, cu toate ca nu a tinut cuvantari; o personalitate publica, cu toate ca traia in pustie; un propovaduitor al Bisericii, care era auzit pretutindeni, cu toate ca in ultimii sai ani nu a fost vazut in nici o biserica; un misionar-doveditor al greselilor sectare, cu toate ca nu a pasit in campul deschis al activitatii misionare; un sfesnic stralucitor al invataturii crestine pentru credinciosii ortodocsi, cu toate ca s-a ascuns de privirea oamenilor; abia avand bunurile pamantesti necesare, totusi ii imbogatea pe toti cu avutia duhovniceasca a invataturii sale; necautand slava pamanteasca trecatoare, totusi este slavit acum atat de oameni si de stiinta teologica, cat si de diferite alte institutii.

E. Sumarokov

 

09 Ianuarie 2017

Vizualizari: 11722

Voteaza:

Episcopul Teofan Zavoratul 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

Teofan Zavoratul

Comentarii (1)

  • muntean vasilePostat la 2010-12-31 11:04

    Sf. Teofane zavoratul , roaga-te pentru noi nevrednicii!!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE