Suflet ranit

Suflet ranit Mareste imaginea.

Se intampla uneori ca omul sa cada in mainile talharilor, care il dezbraca si il lovesc cu putere. Vedem in lume un asemenea rau. Tot asa, intregul neam omenesc, dupa lepadarea de Dumnezeu si calcarea poruncilor Lui sfinte, a cazut in mainile diavolului, ca in mainile talharilor, a ramas fara vesmintele sfinte tesute lui de Dumnezeu si a ajuns plin de rani, zacand pe drumul acestei lumi, ca cel cazut intre talhari.

Atat de grav au fost raniti oamenii, ca nimeni nu i-a putut vindeca. A fost trimisa la ei din ceruri Legea dumnezeiasca, dar aceea numai le-a vadit ranile, nu insa le-a si vindecat, numai le-a vestit moartea, insa nu i-a si ajutat.

Au fost trimisi proorocii, dar nici aceia n-au izbutit nimic. A ramas sarmanul neam omenesc nevindecat! A ramas ranit, vlaguit, necinstit, batjocorit de vrajmasul diavol! Statea aproape mort! (Luca 10: 30-32).

Ah, omule, cea mai iubita faptura a lui Dumnezeu! In ce stare, in ce nenorocire, in ce necinste te-a adus vicleanul sarpe! Unde-ti este frumusetea cea preaminunata, cu care Creatorul tau te-a infrumusetat? Unde-ti este cinstea, El te-a cinstit dintru inceput? Unde este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dupa care ai fost creat? Unde este acea fericire pentru care ai fost facut? A pizmuit vicleanul sarpe fericirea noastra si a uneltit impotriva noastra cu dibacie, ne-a ranit, fara putinta de vindecare, si ne-a lipsit de fericire. Iar noi am cunoscut raul si binele prin experiere. Ne-am lipsit de bine si am cunoscut binele. Am fost cuprinsi de rau si am cunoscut raul. Am dorit cinstea lui Dumnezeu si am pierdut chipul dumnezeiesc. “Si omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor” (Psalm 48:13).

Plagile si ranile cu care ne-a ranit fara nadejde de vindecare vrajmasul nostru sunt: mandria, inaltarea mintii, nemasurata iubire de sine, dorinta necuviincioasa, slava desarta, nevederea lui Dumnezeu si nepasarea fata de El, ura, invidia, mania, rautatea, necuratia s.a. Ce altceva daca nu raul si desertaciunea, are in gand si voieste omul care nu s-a innoit prin harul lui Dumnezeu? Asa cum de la un izvor plin de necuratii se raspandeste numai miros urat, tot asa si din inima omului neprimenita prin puterea lui Dumnezeu nu izvoraste altceva decat raul. Raul acesta este cu atat mai primejdios cu cat este mai adanc ascuns in om. El poate fi cunoscut numai de aceia care-si cerceteaza cu toata sarguinta starea lor launtrica si mai ales cand se afla in felurite ispite. 

Asa de grav ne-a ranit si ne-a molipsit pe noi vrajmasul nostru diavolul, incat nimanui nu i-ar sta in putere sa ne vindece. A fost nevoie pentru aceasta de puterea lui Dumnezeu, Care ne-a zidit din nimic. A trebuit sa vina insusi Creatorul spre a Sa zidire ranita de moarte de catre vrajmasul, sa vina pe drumul acestei lumi cazute intre cele mai de jos, pe care nici Legea, nici proorocii nu au putut sa o vindece, nici vreo alta putere, ci numai El Insusi a vindecat-o. A venit Creatorul si a impreuna-patimit cu omul. A venit in chip de om spre cel ranit si muribund, ca sa il vindece si, in primul rand, ca sa-i vesteasca fericirea de care l-a lipsit vicleanul sarpe (Luca 10: 33-35). “Slava Tie,
Doamne si Ziditorule al meu! Cu auzul am auzit, Doamne, si m-am spaimantat. La mine ai venit si m-ai cautat pe mine, cel ratacit. Iar multa Ta ingaduinta fata de mine o proslavesc, mult milostive!”

Cunoaste-ti, omule, ranile sufletului daca vrei sa te vindeci! Roaga-te cu staruinta ca sa te vindeci si suspina catre Hristos, fara de Care nu vei afla vindecare, caci nici unei fapturi create nu ii sta in putere aceasta. Singur Dumnezeu poate face din intuneric lumina si din rau bine, El, Care a facut totul din nimic.

Sfantul Tihon de Zadonsk

Extras din “Comoara duhovniceasca, din lume adunata”, Editura Egumenita

.

23 Mai 2014

Vizualizari: 947

Voteaza:

Suflet ranit 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE