In urma cu cateva luni am condus o ruda in Bucuresti la Gara de Nord. Am intrat in gara si ne-am apropiat de panoul care afisa mersul trenurilor sa vedem de la ce linie si la ce ora urma sa plece trenul care ne interesa. La vreo 20 de metri de panou, intr-o parte, un grup compact de vreo 30-40 de persoane mi- a atras atentia. Era si putina agitatie, se auzeau si doua, trei voci parca mai tare, lumea se uita intr-acolo, unii se si duceau. Valize, sacose, bagaje si carucioare, intreb pe cineva din curiozitate:
- Ce se intampla domnule acolo?
- Ce sa se intample? Un pocait spune ca va face o minune!
N-am schitat nici un gest; m-am mirat doar pe dinauntru si m-am indreptat curios spre grupul de oameni. Ce mai conta o gura-casca in plus?!
Deodata am auzit:
- ... fratilor, botezati-va la credinta adevarata, sfarsitul lumii este aproape, o sa vina Armaghedonul cat de curand si o sa ramana 144 de mii de martori ai lui Iehova cu care...
Barbatul care vorbea avea in jur de 35, cel mult 40 de ani, era slabut, bine imbracat. Langa el era un alt barbat intr-un carucior de invalizi, trist, imbracat dezordonat, avea fularul peste haina si era descheiat la sireturile de la niste bocanci foarte purtati. Era un om robust, neras, in jur de 50 ani.
- Ca sa vedeti ca am dreptate, am sa ma rog la Iisus pentru sanatatea acestui om invalid...
Toti cei prezenti stateau cu gurile cascate si asteptau sa vada ce urmeaza. Si-a pus mainile pe capul omului din carucior, a stat cu ochii inchisi cateva secunde, dupa care a inceput sa strige:
- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l ! Cel de pe scaun s-a ridicat incet cu picioarele tremurand, avea o figura parca era Benny Hill intr-un film de comedie. Trei, patru femei dintr-un grup au inceput sa strige:
- Minuneee, a facut o minuneee !
“Invalidul” s-a ridicat, nu a spus nimic, s-a scuturat de cateva ori si... a plecat. Cei prezenti erau nedumeriti, unii priveau mirati, altii zambeau ironic... dar nimeni nu spunea nimic.
“Mi-am luat inima in dinti” si am indraznit in auzul tuturor:
- Domnule, nu te supara, am si eu o rugaminte: vezi eu sunt mic de statura, nu am decat un metru saizeci, n-ai putea dumneata sa te rogi pentru mine, sa faci acum o minune si sa ma lungesti macar cu vreo zece centimetri?
Atunci am observat ca erau si vreo trei, patru jandarmi in grup, care probabil urmareau situatia.
- Vino langa mine sa ma rog pentru pacatele tale si poate Iehova...
Dupa cateva secunde incepe:
- Iisuse ridica-l ! Iisuse ridica-l !
- Domnule, trebuie sa ma lungeasca, nu sa ma ridice...
Situatia era hilara. Unii chiar chicoteau.
- Domnule, dumneata faci misto de mine? Cum ai vrea sa ma rog? Iisuse lungeste-l? Iisuse lungeste-l? Du-te si vezi-ti de treaba, vezi sa nu pierzi trenul !
- Escrocilor! se aude o voce de femeie. Dati reprezentatii ca la circ?! Prostiti lumea, ca si acasa toata ziua imi sunati la usa... nu mai scapa lumea de voi...
M-am strecurat afara din grup, nu mai era mult si pleca trenul. Am suit in tren cu persoana cu care venisem si cand m-am intors, m-am asezat la un chiosc de ziare, la o coada de trei persoane. De dupa chiosc aud fara sa vreau, un dialog intre doi barbati:
- Ba, daca nu m-a enervat ala cu barba... imi venea sa-l iau la suturi; cred ca era popa !
- Lasa asta... eu ma oftic ca am pierdut caruciorul cu rotile.
Preot Nicolae Trusca, parohia Negoiesti
Nicolae Trusca
-
Despre magie, superstitii, false credinte
Publicat in : Editoriale -
Depre farmece, vrajitorie, astrologie si magie
Publicat in : Interviuri -
Cine sunt cei afectati de magie ?
Publicat in : Credinta -
Idoli si draci
Publicat in : Credinta -
Radacinile mistice ale criminalitatii
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.